12,009 matches
-
Albatros, București, 1981, pp. 25-28). Potrivit autorului, „Istoria literaturii române nu se confundă cu istoria «complexelor» ei (...) dar evoluția acestei literaturi ar putea fi, totuși, aproximată dintr-o asemenea perspectivă. Insistența asupra «complexelor» nu înseamnă psihologizare excesivă, ci descoperirea unor resorturi eficiente în ordinea creației culturale și relevante în același timp pentru o istorie - nescrisă la noi decît parțial - a mentalităților”. Căci „într-un fel sau altul aceste complexe de inferioritate însoțesc literatura română ca o umbră și (...) conștiința ei modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Și tot ea povestea care era pe timpuri afinitatea tinerilor pentru comunism. Parc-o aud și acum: „Când eram studentă la București prin 1962, eram în stare să mă iau de piept chiar cu Dumnezeu, pentru Partidul Comunist.” Oare ce resort uman, a pus în mișcare miile de tineri brigadieri, care în mod voluntar s-au înscris în brigăzile de muncă patriotică și numai cu roaba și târnăcopul a mutat munții din loc, cântând voioși cu credința în suflet că ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
joc stupid... Nu ne Închipuiam că un vas ar putea veni să se zdrobească de recife. Nu voiam să facem rău nimănui... - Dar pe tînăra femeie care era cu ei, tot din joacă ai ucis-o? Lama unui cuțit cu resort luci fugar Înainte de a poposi pe gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură de groază la contactul cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar ceea ce Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
baie. Cu o mînă o trase spre el, rostogolindu-se Împreună pe pat. Se minună iarăși de senzațiile pe care le trezea În ființa ei. Alături de el, devenea conștientă de propriul ei trup, de trupul lui, de nesfîrșitele și nebănuitele resorturi ale plăcerii. În brațele lui, uita de tot. Tot ce nu era ființa lor. Plăcerea nu era departe cînd auziră bătînd la ușă. Subit revenită la realitate, se strecură Într-un halat și se duse să deschidă. Milic o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
are în spaniolă genul masculin? Creatorul primordial este în cele mai multe mitologii de gen masculin. Primul fruct al creației este Adam, Eva se desprinde ca o anexă din coasta sa. Într-un sublim gest de generozitate sau din plictiseală, creatorul cedează resortul "facerii" sau al creației repetitive, femeii, dar asta numai după ce ea va fi primit de la creator matricea, modelul. Germanii preferă un gen neutru, androginic: "Das See". Creația este ambiguă, deopotrivă zeii și zeițele mitologiei nordice sunt puternici și războinici. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse Corodan. Secretara dispăru cu scaunul la subsol și, după câteva clipe, prin trapele laterale, unul câte unul pătrunseră șefii de resoarte. — Luați loc! spuse directorul UNIVAX-ului. Îi inspectă rapid cu privirea și rămase mulțumit: străluceau de curățenie, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse Corodan. Secretara dispăru cu scaunul la subsol și, după câteva clipe, prin trapele laterale, unul câte unul pătrunseră șefii de resoarte. — Luați loc! spuse directorul UNIVAX-ului. Îi inspectă rapid cu privirea și rămase mulțumit: străluceau de curățenie, erau toți proaspăt unși, vopsiți, lustruiți. La rândul lor, roboții, căci despre niște roboți e vorba, așteptau respectuos, care mai de care. — Ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
doborî cu un singur pumn. Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu glasul ceva mai slab. Îmi venea să plâng de neputință. În fața pescarilor mă părăsea mereu curajul și oricât aș fi dorit să-i înfrunt, simțeam cum se șubrezeau resorturile voinței mele. Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să nu dormi. Că acuși vine partea principală de la îmbîrligătura drăcească, se rebranșă Bruță la povestire... Omoroaichii nu-i ajungea că ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Informații ce-l puseseră în încurcătură pe directorul nostru și-l făceau să se miște dintr-un colț al altuia al cabinetului, c-o nemaipomenită nervozitate și repeziciune, tropăind. Îmi zice: Răspunde dumneata Predolene, spală-te pe cap, că-i resortul tău. Ridică receptorul și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
patului Sinistratului, țâșni o vână necunoscută și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile și viroagele subpământene. Așchie lichidă pribegită de la vechea gură de vărsare a Bucreștioarei. Și izbucnind tocmai aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de motive), atunci, nu în ultimul rând, pentru a-l justifica și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
indicând un punct în mijlocul pieptului. Nicăieri n-am văzut mai multe liftinguri decât în orașul ăsta! —Tu ți-ai face un lifting? a întrebat-o James leneș, privindu-și pantofii. Mâna Juliei a sărit în sus ca acționată de-un resort, iar expresia de pe față era aceea a unui copil căruia tocmai i s-a spus că ultimul biscuite din borcan a fost mâncat. —De ce? Crezi că am nevoie? James a ridicat ochii. —Normal că nu, a răspuns el râzând. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
biroului său, lângă care avea și un dormitor. Altădată ar fi crezut că sunt prinți în patul de nuc, încărcat cu ghirlande de trandafiri care creșteau din tăblia și din baldachinul sculptat întocmai ca dintr-o grădină. Dar acum, Grand Resort Dariush Spa adusese Persepolisul în golf și o opulență de kitsch: lei și tauri înaripați, ahemenizi cât un stat de om, păzind lampioane în grădinile pietruite, corăbii și spirite ale binelui din religia mazdeeană. Rezidenților saudiți și bancherilor din petrol
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și pentru viitorii mari dandy ai lumii, nu doar un lucru necesar, ci și de bon ton. Privită din acest unghi, fascinația paradoxală a efeminaților pentru modelul războinic ni se dezvăluie surprinzător. Nu Însă fără a ne lăsa să deslușim resortul său adânc, despre care vom povesti la momentul cuvenit. Să trecem acum Canalul Mânecii, În același sfârșit de veac al XVIII-lea, pe continent. Muscadinii, Incredibiliitc "Muscadinii, Incredibilii" Ei sunt avant-dandy-i Franței, al căror nume Începe să fie rostit tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și, deopotrivă, printre domni. Singurele femei acceptate În preajmă, cu Îngăduință și chiar prietenie, sunt - se va vedea de ce - curtezanele și amazoanele moderne, făpturi bărbătoase, puternice, sportive. O analiză atentă a contextului În care femininul se emancipează galopant poate explica resorturile crizei de identitate masculină, tot mai accentuată În epocă. Apariția volumului Sex și caracter al genialoidului dezaxat Otto Weininger este, În 1903, doar momentul exploziv, manifest, al unei tensiuni acumulate vreme de o jumătate de veac. În timp ce boemii văd lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele, mansardele modeste, cartierele rău famate sunt spațiile lor predilecte. Să fie doar un resort compensatoriu? E vorba, de pildă, despre Barbey d’Aurevilly sau Baudelaire sau Théophile Gautier. Cam În același timp, În Anglia, dandysmul trece și el printr-o criză a propriei definiri, tocmai pentru că frontierele dintre lumi Încep să devină tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
numeroase. Unele, subiective, Îi dezvăluie nevoia de a-și proba, ca tânăr bărbat, rezistența, dar și un pragmatism legat de șansele viitoarei cariere. Nu vom intra În amănunte, așa cum face cu atâta aplicație Jean-Yves Tadié. Dar mai există și un resort obiectiv, ce ține de felul În care e percepută armata În Franța. Până să izbucnească afacerea Dreyfus, francezii Își divinizează instituția militară. Marii ofițeri au un prestigiu copleșitor În toată lumea bună și o forță de seducție pe măsură. Sunt, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
O țară eminamente agricolă trebuie să aibă un high-life. Ce este? Ce numim high-life? Este crema unei societăți. Ca naștere? - nu. Ca talent? - nu. Ca avere? - nu. Ca onestitate? - nu. Ca bravură? - nu. Atunci... ca ce? Știu eu?3 Despre resorturile adânci care Îl silesc pe Caragiale să ia În răspăr lumea bună a Bucureștilor s-au scris zeci de pagini. Vom reveni asupra lor atunci când Îl vom așeza față În față cu Mateiu I. Caragiale, fiul răzvrătit. Lucru lesne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ar sluji ca preot. Care să fie cauzele adânci ale unei asemenea autoadorări? Răspunsurile diferă În funcție de cei care se străduiesc să le dea. Într-un fel argumentează mitologii, În alt fel - psihanaliștii, Într-altul - psihosociologii, pentru ca filosofii moderni să găsească resorturi subtile complicatului mecanism care așază de sute de ani un bărbat În fața oglinzii, fie ea reală sau imaginară. Să Începem Însă cu Începutul și să ne reamintim mitul care dă numele acestui mod de a fi. Narcis narcotizat tc "Narcis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul vieții unor cauze obștești (Byron), elitarismul aristocratic al dandy-lor rămâne literă de lege. Repulsia pentru Înserierea vulgară mai are Însă un resort despre care va fi vorba ceva mai Încolo: oroarea dandy-ului față de tot ce e natural. Apartenența la specie Îl face indistinct, Îl aduce la un numitor comun. Deși, uneori, va fi atras de lumile „joase”, promiscue, triviale, mustind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
De ce să considerăm (pe urmele sociopsihologilor) egolatria pusă În scenă În numele unui „misticism estetic” doar ca o formă de neputință? Cei mai mulți dintre dandy-i pe care i-am pomenit În această carte aleg să trăiască astfel nu neapărat dintr-un resort compensator. „Un general, un savant, un ministru se consacră acțiunilor, operelor proprii plasându-și acolo orgoliul sau setea de a domina ș...ț. Pentru mulți, a parveni Înseamnă a deveni un personaj consacrat prin onoruri, funcție, importanță efectivă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
generației beat, când blue jeans-ii de cea mai bună calitate sunt jupuiți cu o cărămidă, până aproape de albire, când dă foarte bine să pară „vechi”? Cine mai poate ști. Oricum, cel puțin În ce-i privește pe dandy, Barthes intuiește resortul nevoii de a purta haine „uzate”. Și astfel dandy-ul Își poate afirma diferența În raport cu o lume a cărei bogăție e „de serie”. Așa cum, spre a fi diferit În mijlocul pauperei boeme, el afișează bogăția exorbitantă a unui detaliu. O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trăită, chiar dacă În mod diferit, de fiecare. La prima vedere, antifeminismul patologic al lui Weininger nu pare a avea legătură cu exaltarea nu mai puțin patologică a femininului de către Schreber. Și totuși, problema de fond, a crizei identitare, e aceeași. Resorturile care declanșează asemenea mecanisme sunt dezvăluite subtil, cu instrumentele artei, de către Hugo von Hofmannsthal În Basmul celei de-a 672-a nopți, scris În 1895. Istoricii literari dau ca mai mult decât certă influența pe care trebuie să o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În heterosexualitate al acestei obsesii. Atracția pentru bărbații de același sex e transpusă subtil În relații ambigue cu tinere fete sau femei cu alură ușor masculinizată. Cât despre Întâlnirea dandy-lor cu celălalt tip feminin, prostituata (fie ea și de rang), resorturile care Îi determină să o accepte sunt și mai complicate. Pe de-o parte, faptul că sexualitatea acestor femei „se vinde” fără sentimente sau pasiuni, că ele au ceva imperturbabil și rece În comerțul amoros, fără să solicite implicare afectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
XIX-lea, toate sunt posibile explicații sociopsihologice În context istoric ale crizei de identitate sexuală și de gen pe care o ilustrează și homosexualitatea. La acestea am putea adăuga și „locurile comune” ale psihanalizelor de tip freudian pentru a detecta resorturile invertirii (absența tatălui sau, dimpotrivă, prezența abuzivă a acestuia, atașamentul excesiv pentru mamă, cu toată cohorta consecințelor oedipian-castratoare, spaima de femininul agresiv, puternic, oroarea de virilitatea brutală, primitivă, narcisismul, producția fantasmatică etc. etc.). Ori am putea face apel la teoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]