19,447 matches
-
fărămele de text ar fi deci o reîntoarcere la natura pierdută. Suspensiile sunt mai ușor de înghițit decăt corpurile solide, asta știe orice mamă de bebeluș. Puerocentrismul, punerea elevului în centrul educației, adaptarea școlii la nevoile lui sunt de bun simț cu amendamentul că totul e de dragul evoluției, nu al încremenirii. Evoluție spre ce? Spre integrare în viață, iar viața te aruncă în vărtejul economiei cu sau fără voia ta. De aici pănă la a-i avertiza pe elevi că ceea ce
„Să fie sfȃrşitul? Sau abia atunci începi?” Constantin Noica Savuroase paradigme pedagogice în sos de pasiune. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
aptitudinile care exprimă nivelul de realizare și eficiență Într-un domeniu de activitate; temperamentul care exprimă aspectul dinamico-energetic și caracterul care definește modul de relaționare a individului cu ceilalți, profilul psihomoral al fiecăruia. Pe lângă Întregirea personalității copilului deficient se dezvoltă simțul estetic și se conștientizează nevoia de frumos În viața și activitatea acestuia - fapte ce contribuie la lărgirea orizonturilor individului. Deși dinamica expresiei și modalitățile de comunicare ale copiilor sunt diferite, totuși manifestările afective de tipul: teamă, satisfacție, fericire, mulțumire, frustrare
TERAPIA PRIN TEATRU MODALITATE DE ADAPTARE ŞI INTEGRARE A ELEVILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena MIHAILOVICI, Sabina PREDUCHIN,Cristina FARZIKHOSROUSHAHI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2117]
-
om care curăță arborii de cafea se va plimba pe o suprafață mare fără să termine o zonă delimitată; el va amesteca, pe lângă aceasta, momentele de curățat cu cele de cules. Iată un fel de muncă oarbă, lipsită de un simț al finalizării; când recoltează cafeaua, de exemplu, lucrătorul adună câte un pic din toți copacii, și nu încearcă să strângă toate boabele dintr-un copac înainte de a trece la altul; el vrea să-și umple recipientul, și atât. Toate acestea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
filosofie care ghidează angajații unei organizații" (Pânișoară, G., Pânișoară, I. O., 2005, p. 207). Înțeleasă și practicată în mod dinamic, drept suport comportamental și interacțional, ea (idem, p. 206): - definește granițele organizaționale; - face posibilă distincția organizației în raport cu alte organizații; - conferă simțul identității și al solidarității între angajați; - reunește oamenii pentru a coopera, generează implicare personală și interpersonală; - crește stabilitatea angajaților pe posturile lor prin însușirea valorilor și a normelor organizației (care pot să fie, la început, în acord cu valorile și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
știe să suporte o pierdere și dorește incontestabil victoria. Este gata să-i acuze pe ceilalți, exact așa cum tipul docil este gata să-și asume vina. Vina reală nu joacă niciun rol" (p. 57). Tipul agresiv își dezvoltă un acut simț al realismului. El are grijă, în orice situație, să-și calculeze propriile șanse, forțele adversarilor și posibilele capcane. "Tipul agresiv are aerul unui individ extrem de neinhibat. El își poate afirma dorințele, poate da ordine, își poate manifesta furia, se poate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să lingușim!) tot ce merită lăudat, să apreciem și să remarcăm tot ceea ce merită, într-adevăr, apreciat și remarcat. • sentimentul importanței. În consecință, să relevăm calitățile deosebite, remarcabile ale celuilalt; să ținem seama de opțiunile lui și să le respectăm. • simțul identității. Drept urmare, să încurajăm acele moduri în care-i place să se deosebească de ceilalți și care nu deranjează pe nimeni. Să discutăm probleme legate de interesele speciale ale partenerului. • simțul apartenenței. Să apreciem deschis și prompt contribuția celuilalt la
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ținem seama de opțiunile lui și să le respectăm. • simțul identității. Drept urmare, să încurajăm acele moduri în care-i place să se deosebească de ceilalți și care nu deranjează pe nimeni. Să discutăm probleme legate de interesele speciale ale partenerului. • simțul apartenenței. Să apreciem deschis și prompt contribuția celuilalt la viața grupului și importanța lui pentru valoarea grupului, familiei sau a echipei. Dacă este posibil (și momentul), să confirmăm dragostea și respectul nostru față de persoana implicată. d. Să identificăm prin metoda
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de finalitate, sau ambele. Ființa umană operează, de altfel, cu numeroase scheme mentale, cu ajutorul cărora face ordine în haosul care o înconjoară 32. Ele intră în funcțiune atunci când "mintea primește o multitudine de semnale fizice, care pătrund prin intermediul organelor de simț, și este nevoită să le dea un sens" (Bennett-Goleman, 2002, p. 81). Aceste scheme stabilesc și decid "ce anume merge către compartimentul invizibil al minții și ce anume poate fi adus la lumină, în zona conștientă" (ibidem); totodată, ne oferă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
teamă, fobiile sunt maladii psihologice (foarte) des întâlnite (aproximativ 12% din populație). Cele mai frecvente fobii se pot încadra în: fobii specifice (de animale și elemente naturale), agorafobia, fobii sociale (Lelord, André, 2003, pp. 254-255)37. Fricile normale ne ascultă simțurile; ele fac totul pentru a ne asigura protecția. Cine trăiește însă cu teamă intensă și prelungită, nu trăiește deloc. Este mort. El este sclavul temerii sale. Viața lui este deformată, schilodită, sufocantă, neîmplinită, alterată 38. Teama intensă și prelungită este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
negative față de agresor și totodată să dezvoltăm sentimente, gânduri și comportamente pozitive față de acesta (idem, p. 52). În esență, iertarea este un dar, ales liber, fără a impune obligații sau a pune condiții. Ea este un cadou dăruit dintr-un simț al generozității; este un gest mărinimos față de cel care a greșit. Iertarea este în cele din urmă o alegere: putem să iertăm sau să nu iertăm. Întemeiată pe o stare sufletească de deschidere, de înțelegere, de speranță, de bunăcredință și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu nefericirea, această descurajantă și epuizantă stare sufletească "ne conferă sentimentul întunecat și apăsător de neajutorare permanetizată" (Epstein, 2008, p. 137). Adeseori, în spatele invidiei se află resentimentul o emoție apropiată de mânie, de dispreț, provocată de o situație care lezează simțul dreptății. Avem tendința să îmbrăcăm invidia ostilă în haina dorinței de dreptate, atitudine desigur mult mai nobilă. Invidia cuprinde în conținutul ei între altele și "o mare dragoste de dreptate" (W. Hazlitt, apud Epstein, 2008, p. 38). Când le afectează
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
compasiunea se amestecă de obicei cu dorința și atașamentul. De exemplu, este vorba de compasiunea manifestată între părinte și copil. Putem avea sentimente de apropiere, de căldură, de bunătate, afecțiune și recunoștință așa cum avem față de propria mamă, dar și un simț al responsabilității. În primul rând însă este vorba de grija pentru cel care ne este apropiat. Compasiunea de acest tip este foarte mult influențată de atașament. b. La nivelul următor, întâlnim un tip de compasiune mai profundă și mai cuprinzătoare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
verbală a acordului față de o idee bună, o vorbă bună, o faptă bună (Aslam, C.) • afecțiunea și grija față de partener; • înțelegerea, răbdarea și ascultarea; • exprimarea (neagresivă, diplomatică) deschisă, sinceră; • comuniunea și implicarea; • cooperarea și ascultarea empatică; • acceptarea și toleranța; • umorul, simțul umorului, autoironia; • considerația și susținerea partenerului; • tandrețea, candoarea, delicatețea; • purtarea grijulie; • iertarea, onestitatea, cinstea, principialitatea, onoarea, rușinea. Între toate acestea, majoritatea cercetătorilor au ajuns la concluzia că cele mai importante abilități pentru întreținerea și menținerea relațiilor interpersonale sunt: ascultarea, conversația
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
va rămâne mereu o componentă imprevizibilă în viața, relațiile și comportamentul ființei omenești. Avem de-a face cu o ființă vie. Din punctul de vedere al G. Lindenfield (2001), beneficiile dobândirii siguranței emoționale sunt (pp. 19-21): • un autorespect crescut; • un simț mai ferm al identității personale; • puterea de a susține/menține motivația, deoarece putem trezi, cu promptitudine, sentimentele pozitive, care ne mențin activi în vederea atingerii propriilor țeluri și ne permit controlul asupra sentimentelor negative; • economie de timp, deoarece putem să luăm
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sale. În timp ce în Dicționarul limbii române este definit ca reprezentând ceva ,,creat, plăsmuit de imaginație, ireal’’, Tzvetan Todorov afirmă: „Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una din cele două soluții posibile: ori este vorba de o înșelăciune a simțurilor, de un produs al imaginației și atunci legile lumii rămân ceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut într-adevăr, face parte integrantă din realitate, dar atunci realitatea este condusă de legi care ne sunt necunoscute. Fantasticul ocupă intervalul acestei incertitudini
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
savuroaselor dispute dintre Dumnezeu și Aghiuță privitoare la dubla alcătuire (binele și răul) a sufletului omenesc. De la un capăt la celălalt, narațiunea are aspectul unei confruntări în care, spre a ține echilibrul și a interveni cu îndeobște cunoscutul său bun simț dialectic, se implică și Sfântul Petru. Bineînțeles, contrar viziunii idealizante și idilice a originalului, acum câștigul de cauză îl are Aghiuță, acest personaj privilegiat care, cum se va vedea, face una din cele mai spectaculoase cariere în proza fantastică a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
greu de lângă ispită, apariția ciudată și apoi dispariția și mai ciudată a iedului, lupta cu elementele naturii și rotirea într-un vicios cerc magic, care-l ține tot în preajma hanului, revenirea la Mânjoloaia și stăpânirea pe care o pune asupra simțurilor lui adânc tulburate, anihilându-i voința, sunt magistral împletite. Din această vrajă a trebuit să-l scoată cu sila polcovnicul Iordache și să-l ducă la o mânăstire, pentru a se vindeca de puterea satanică, care-l luase în stăpânire
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
subconștientului care țin de magie. Farmecul degajat de această capodoperă nuvelistică își trage esența tocmai din suprema victorie a spiritului de sinteză caragialian. Acesta este și substratul aprecierilor superlative de care se bucură din partea criticii: ,,Localizarea este pregătită cu un simț al culorilor și accentelor care minunează la fiecare pas sobrietatea rafinată a narațiunii’’ (Paul Zarifopol); ,,în admirabila La hanul lui Mânjoală trece dintr-odată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de atâtea ori de ,,romantism’’, este împins spre situația de a înfățișa un tablou de natură, în felul consacrat de romantici. În acest fel flăcăul gonit de furtună se întoarce din noapte spre locul care înseamnă adăpost și mulțumire a simțurilor. Întreaga lupta cu elementele e înfățișată la același nivel al cenesteziei și senzației musculare: ,, Frigul ud mă pătrundea; simțeam că-mi îngheață pulpele și brațele. Mergând cu capul plecat ca să nu mă-nece vântul, începui să simț durere la cerbice
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și mulțumire a simțurilor. Întreaga lupta cu elementele e înfățișată la același nivel al cenesteziei și senzației musculare: ,, Frigul ud mă pătrundea; simțeam că-mi îngheață pulpele și brațele. Mergând cu capul plecat ca să nu mă-nece vântul, începui să simț durere la cerbice, la frunte și la tâmple fierbințeală și bubuituri în urechi...’’. Atunci când este înfățișat momentul în care se rătăcește, eroul nu-și pierde nici un moment simțul realității, dovedinduse stăpân pe judecata lucidă. Dominantă este inflexibila lui voință de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
brațele. Mergând cu capul plecat ca să nu mă-nece vântul, începui să simț durere la cerbice, la frunte și la tâmple fierbințeală și bubuituri în urechi...’’. Atunci când este înfățișat momentul în care se rătăcește, eroul nu-și pierde nici un moment simțul realității, dovedinduse stăpân pe judecata lucidă. Dominantă este inflexibila lui voință de a defini ceea ce pare nefiresc, suprareal, la modul rațional, încadrând întâmplările în sfera firescului, ,,psihanalizându-le’’ din perspectivă exclusiv realistă. Aici este momentul când, eroul caragialian nu are (și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe timpul somnului, în viziuni de un fantastic halucinant coșmaresc, în La conac același element magic se întrupează în insul desemnat de diavol să-i abată pe oameni de la comportamentul normal, adică să-i facă să-și piardă stăpânirea de sine, simțul de echilibru și să se angajeze în acte necugetate, excesive, al căror rezultat este de fiecare dată eșecul. ,,Agentul’’ satanic ca resort intim al stării de transă căreia îi cade victimă individul uman, în speță tânărul neinițiat, cuprins subit de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
antisocială, borderline, histrionică, narcisistică, evitantă, dependentă, obsesiv-compulsivă, FAS Tabelul nr. 2.11. Condiții medicale Generale de pe Axa III * Maladii infecțioase și parazitare * Neoplasme * Maladii endocrine, de nutriție și metabolice și tulburări imunologice * Maladii ale sistemului nervos și ale organelor de simț * Maladii ale sistemului circulator * Maladii ale sistemului respirator * Maladii ale sistemului digestiv * Maladii ale sistemului genito-urinar * Complicații ale sarcinii, nașterii și puerperiumului * Maladii ale pielii și țesutului subcutanat * Maladii ale sistemului osteo-muscular și țesutului conjunctiv * Anomalii congenitale * Anumite condiții survenind
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc. Observația este acțiunea de a privi cu atenție ființele, lucrurile, evenimentele, fenomenele pentru a le studia, supraveghea și a trage concluzii asupra acestora. Ca metodă științifică, observația constă în înregistrarea sistematică prin simțuri, a caracteristicilor și transformărilor obiectului observant" (Doron, Parot, 1999, apud Hoeksema, S.N., 1998)36. Se va face deosebirea între observația ca metodă de cercetare care vizează obținerea unor date "obiective", precise, reproductibile și verificabile de observația clinică. Pentru a se
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
separate ale obiectelor și fenomenelor (sunet, miros, culoare etc.) Pentru ca excitația din ambient să devină senzație, ea trebuie să aibă o anumită intensitate și durată. În esență, senzația este o imagine subiectivă a lumii obiective. Omul percepe realitatea prin totalitatea simțurilor sale și unitar, cu implicarea tuturor funcțiilor psihice (Mitrofan, 1985)61. Ea reprezintă în fapt o sinteză neuro-psihică extrem de complexă , în care un rol important îl au și urmele excitanților mai vechi, experiențele trăite anterior și memorate "încărcătura" emoțională a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]