11,710 matches
-
ia bicicleta. Iar în buletinul de informare de pe lângă Secretariatul Internațional al Lânii se anunță că se caută șase ciobănițe ca să păzească - în Insulele Falkland - boi, cai și mai ales oi. Candidatelor li se cere: calificare profesională, dragoste de animale, acceptarea singurătății, încredere doar în sine însuși și „detașare față de toate plăcerile și deșertăciunile lumii”. O meșă din părul lui Napoleon e cumpărată cu 3.000 de franci la licitația care are loc pe pachebotul „France”, în croaziera imperială spre insula Sf.
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cursa solitarilor! „Ideea unei curse a solitarilor e grotească, e o insultă adusă mării...”. Este exact ceea ce am prevăzut că gândește - și mă simt mândru ca și cum nu el, ci eu aș fi dat ocol lumii. Nu se poate face din singurătate o competiție, un clasament, un trofeu: un adevărat solitar nu va încasa niciodată un premiu pentru că e solitar. E o insultă adusă mării și singurătății. După trecerea Capului Horn, „m-am întrebat, în Atlantic, ce-aș avea de făcut în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca și cum nu el, ci eu aș fi dat ocol lumii. Nu se poate face din singurătate o competiție, un clasament, un trofeu: un adevărat solitar nu va încasa niciodată un premiu pentru că e solitar. E o insultă adusă mării și singurătății. După trecerea Capului Horn, „m-am întrebat, în Atlantic, ce-aș avea de făcut în Europa; trăisem patru luni în singurătate și puritate, privind stelele - aș fi fost nebun să revin în Franța...”. Și atunci a cârmit-o din Atlantic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trofeu: un adevărat solitar nu va încasa niciodată un premiu pentru că e solitar. E o insultă adusă mării și singurătății. După trecerea Capului Horn, „m-am întrebat, în Atlantic, ce-aș avea de făcut în Europa; trăisem patru luni în singurătate și puritate, privind stelele - aș fi fost nebun să revin în Franța...”. Și atunci a cârmit-o din Atlantic spre Pacific. Poate că acesta e marele premiu pe care nimeni de pe uscat nu-l poate oferi, nici în bani, nici
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Pacificul, într-un ketch, singură-singurică, singurică-cuc, mă rog, cât poate fi de singură o femeie, fie și pe ocean. Femeile nu pot fi singure. În cel mai rău caz, au gândurile lor cu care pot popula soarele și luna; oricum - singurătatea dnei Sharon Sites Adam e o problemă a dlui Adam, soțul. Pe mine m-ar fi interesat o unică problemă: care e modelul rochiei cusute de dna Adam pe ocean în timpul călătoriei de la Yokohama în California? Cu pliuri sau fără
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
anunțate domnului prin radio. Alte sute o vor fi chinuit cu întrebări legate de atacul rechinilor. Eu cred că s-a studiat insuficient, s-au emis prea puține observații în ce privește legătura dintre fronseuri și rechini, decolteuri și cicloane, pliuri și singurătate. Aș fi putut aduce o contribuție esențială, aveam pașaportul pentru San Diego, dar afurisita asta de indispoziție reumatică... „La 10 iulie, vasul englez «Piccardy» zărește un iacht fără cârmaci, plutind liniștit pe Atlantic - 1.200 kilometri în largul Azorelor. Iachtul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că sunt în preajma unui faliment. Crahul trebuia să mă găsească fără cuvinte, fără vocabular, vindeam toate acțiunile sub formă de visuri, jurăminte, afirmații categorice, duioșii, promisiuni patetice, scoteam din mine chiar calambururi. Numai dorul se putea măsura cu frica de singurătate și moarte. M-am întors de acolo cu o colită, și-n gară primul drum a fost la chioșc, să cumpăr Sportul. Acum mă îndrept tot spre chioșc să caut Le Monde-ul și aud, în fața magazinului cu articole sportive, o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
făceam infructuoase eforturi de a-mi imagina felul în care gândea Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul.“ (Gazeta literară, iunie 1958) Tinerețe fără conștiință: Titus Popovici (nota V. I.) „Ca scriitor datorez literaturii sovietice orientarea spre viață, disprețul pentru sterilitatea, singurătatea, necomunicarea pe care cultura în decadență a burgheziei încearcă să le întindă ca pe o molimă de la unii la alții, despărțindu-i pe oameni, creând sentimentul atroce al neputinței, încercând să întindă absurdul unor relații sociale bazate pe exploatare, asupra
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spun că e bine să ai nu doar tramvaiul tău, ci și sala ta de operații. Era o sală de ortopedie-traumatologie de unde toate asistentele-instrumentiste fugiseră, demisionaseră, plecaseră în vârf de munte sau la Salvare și unde exista un singur avantaj: singurătatea. În afara operațiilor, nu te deranja nimeni. Pasquale, medicul-șef al Ortopediei și tartorul suprem, mă “înfiase“, cu condiția să învăț destul de repede să fac „mâna a doua“ în orice operație. Era certat cu ceilalți ortopezi și detesta profund stagiarii sau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu aveau nici un iubit la sfârșitul liceului era foarte probabil să rămână fete bătrâne sau să accepte să se căsătorească în cele din urmă cu vreun miner sau cu vreun tractorist ce s-ar fi dovedit disponibil în momentul când singurătatea nu li s-ar mai fi părut acceptabilă. (Străbunica mea îmi spusese odată că „femeile au numai o undă“, atrăgându-mi astfel atenția asupra precarității magiei feminine și aveam senzația că fetele astea știau despre ce undă vorbea ea atunci
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o motivație clară, înțelegând că religia este prezentă într-o formă sau alta la toate popoarele, am început să mă întreb: oare ce trebuie înțeles de aici? Erau oameni care renunțaseră la confortul oferit de progresul civilizației și trăiau în singurătate într-o viată austeră. Oare de ce ? Care era motivația acestor oameni? Până la urmă care este rolul omului în această lume? Ce are el de făcut pe pământ? Am spus deja că începusem să fiu interesat, să citesc despre lucrurile misterioase
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
stare să scoată nici un sunet și nu mai auzea nimic (oare chiar nu mai auzea nimic ?). A stat așa, prizonieră în propriul ei trup, care între timp se transformase într-o unealtă de tortură, vreo două luni. Două luni de singurătate, așa cum singură a ales să fie întreaga viață. /...Ei, dar iată că Dănuț al nostru a crescut și a ajuns să aibă, la rîndul lui, un copil. Cercul se în chide, așa cum șade bine în orice compunere școlară cu pre
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cârciumile satelor dar și ale orașelor. În felul acesta se infirmă ceea ce spuneau clasicii: „Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... Lumina din bezna satului de odinioară Dumitru Dascălu a căzut din nou pradă gândurilor. Sunt gândurile singurătății și ale unei vieți lipsite de orizont, izvorâte dintr-o minte bântuită de neastâmpărul căutărilor și limpezirilor. De data aceasta frământările lui provin din comparația obsedantă dintre ceea ce a fost și ceea ce este satul românesc. Fără teama de a fi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
într-o frumoasă și lăudabilă tradiție. Foștii săi elevi, acum oameni ce se apropie de vârsta pensionării, îl invită pe dirigintele lor (căruia continuă să i se adreseze cu apelativul domnu’ diriginte), la reuniunile lor pentru a-l scoate din singurătatea și izolarea în care trăiește și pentru a-i lumina două, trei zile viața gri și ternă. Evenimentul, căci pentru Dumitru Dascălu prilejul de a petrece câteva zile cu băieții este realmente un eveniment, vine ca o boare de bucurie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zile viața gri și ternă. Evenimentul, căci pentru Dumitru Dascălu prilejul de a petrece câteva zile cu băieții este realmente un eveniment, vine ca o boare de bucurie, de revigorare psihică pentru existența sa bântuită de neajunsurile vârstei și ale singurătății. Întreprinzători și ingenioși, copiii lui Dumitru Dascălu (pentru bătrânul dascăl ei tot copii au rămas) fac din întâlnirile lor adevărate sărbători de suflet, se străduiesc să se adune în număr cât mai mare, și le organizează de fiecare dată în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
greutatea din mână, merge spre casă pe drumul acoperit de zăpadă și gheață. De câțiva ani, de când tovarășa lui de viață a trecut la cele veșnice, acasă nu mai are cine să-l aștepte. Singura ființă cu care își împarte singurătatea este un motan alintat, care îl întâmpină cu miorlăieli codificate și cu coada în balans, strecurându-i-se printre picioare și așteptând să fie mângâiat. În nopțile lungi de iarnă dar și în nopțile celorlalte anotimpuri, de când orele de somn
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
folos pentru Dumitru Dascălu. Cu cartea încheiată, cu sufletul împăcat că a izbutit să ducă la bun sfârșit o treabă anevoioasă, el a revenit în marele oraș, zgomotos și poluat, în apartamentul său pustiu și neprimitor unde îl aștepta doar singurătatea. O întrebare insidioasă și apăsătoare i se strecurase în minte încă de pe drumul de întoarcere: îl vor ajuta puterile să mai meargă și altădată pe meleagurile îndrăgite ale copilăriei? Vizita Început de Florar, cu zile calde, luminoase și îmbietoare la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru câteva ore, Dumitru Dascălu și-a luat rămas bun de la gazdă și, cu pași măsurați și ușor șovăielnici, s-a îndreptat spre stația autobuzului care să-l ducă acasă. Știe că motanul, singura ființă care îl așteaptă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
într-un cartier mărginaș, unde are o locuință pe pământ. Nu s au mai văzut de aproape un an și îi este dor să mai depene împreună amintiri, să mai afle noutăți și să îndepărteze, măcar pentru câteva ore, urâtul singurătății. Pregătirile pentru această temerară călătorie, o adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
umbrele înserării vor pune stăpânire pe întreaga fire... Cu ultimele puteri, pornește spre blocul în care viețuiește de aproape o jumătate de veac, spre locuința în care nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile și fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze de bucurie care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită dragostea lui Dumitru Dascălu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de cauză. Gânduri îndoliate În anul care s-a scurs de la trecerea în neființă a poetului Mihai Munteanu, gândurile mi înnegurate s-au îndreptat în flux continuu spre Cordăreni, acolo unde, în colțul de rai pământean, amicul meu își trăia singurătatea și își scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai, de taifasurile noastre susținute în înconjurul de verde sănătos al curții tale, de clipele de tihnă sufletească, de cântecul păsărelelor ce sălășluiau în crângul des și răcoros, de dialogurile spiritualizate antrenante
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cele mai tăinuite colțuri ale acelui paradis pământean. Ca truditori pe ogorul scrisului, discutam textele în proză sau în versuri ale amândurora, ne confruntam opiniile. Erau benefice și rodnice întâlnirile noastre pentru susținerea creației literare dar și pentru atenuarea efectelor singurătății, care ne măcina pe amândoi, deopotrivă. Chipul luminos al poetului iradia de bucuria revederii ori de câte ori pătrundeam cu autoturismul în curtea-i mare, așternută cu un covor verde și moale de troscot. Aceeași stare sufletească o trăia când îl vizitau colegi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
La telefon nu prea se înțelege cu strănepoții, pentru că aceia dintre ei care au văzut lumina zilei pe meleaguri străine abia dacă au învățat câteva cuvinte din limba străbunilor lor. Cărțile sunt cele care îi mai încălzesc sufletul împietrit de singurătate și bătrânețe. Dumitru Dascălu își poartă din ce în ce mai greu poverile: singurătatea, mulțimea anilor, puținătatea puterilor și suferințele fizice și psihice. Încercări ale vieții Pierderea soției, ca urmare a unei boli incurabile, a fost momentul care declansat șirul suferințelor pentru Dumitru Dascălu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dintre ei care au văzut lumina zilei pe meleaguri străine abia dacă au învățat câteva cuvinte din limba străbunilor lor. Cărțile sunt cele care îi mai încălzesc sufletul împietrit de singurătate și bătrânețe. Dumitru Dascălu își poartă din ce în ce mai greu poverile: singurătatea, mulțimea anilor, puținătatea puterilor și suferințele fizice și psihice. Încercări ale vieții Pierderea soției, ca urmare a unei boli incurabile, a fost momentul care declansat șirul suferințelor pentru Dumitru Dascălu. Trei inimi îndurerate (a lui și ale celor doi copii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de susținere, mama și soția. După doi ani de la cumplitul eveniment, în timpul studenției, copiii și-au întemeiat propriile familii, iar după absolvire și-a aflat fiecare locul în profesie și în societate, părăsind cuibul părintesc. Pentru Dumitru Dascălu începe calvarul singurătății, pe care îl acceptă ca pe un dat al sorții. Se consacră activității profesionale și nu precupețește eforturile de a-și ajuta copiii, aflați la început de carieră și de viață familială. După mai mulți ani, când viața lui Dumitru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]