11,111 matches
-
încurajat deschiderile culturale ale epocii. Mutarea capitalei de la Damasc la Bagdad, în anul 762, a fost însă o strategie a conducătorului Al-Manșūr, prin care își asigura stabilitatea pe scaunul califal, fiind astfel mai aproape de regiunea Khorasanului, unde îi avea ca susținători pe mawăli (musulmani non-arabi). Acest demers a asigurat pătrunderea culturii persane pe teritoriul arab și îmbogățirea acesteia cu elemente persane. De asemenea, odată cu mutarea centrului puterii în această zonă, califul îșî îndreaptă atenția către răsărit, către Persia, India și chiar
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
Reformei Politice și a Tranziției Democratice, cât și al Consiliului de Ordine Națională al Avocaților tunisieni. Pe data de 12 martie 2011 a înființat cu succes propriul său partid politic, și anume Mișcarea Patrioților Democrați atrăgând un număr surprinzător de susținători. Poziția sa și ideile sale politice, care se identificau cu panarabismul, au atras de asemenea și numeroși oponenți politici, în general susținătorii partidelor fundamentaliste islamice. Prin urmare, provocând o tragedie considerabilă la nivel național, a fost împușcat în fața reședinței sale
Chokri Belaïd () [Corola-website/Science/335369_a_336698]
-
a înființat cu succes propriul său partid politic, și anume Mișcarea Patrioților Democrați atrăgând un număr surprinzător de susținători. Poziția sa și ideile sale politice, care se identificau cu panarabismul, au atras de asemenea și numeroși oponenți politici, în general susținătorii partidelor fundamentaliste islamice. Prin urmare, provocând o tragedie considerabilă la nivel național, a fost împușcat în fața reședinței sale în El Menzah, pe data de 6 februarie 2013. Moartea sa a declanșat o serie de proteste și manifestații în toată țara
Chokri Belaïd () [Corola-website/Science/335369_a_336698]
-
în seria Biblioteca de Literatură Universală în 1975. A tradus literatură clasică și contemporană din limba română, a publicat articole despre literatura română contemporană în revistele "Zvezda", "Novîi Mir", "Inostrammaia Literatura" și altele. La sfârșitul anilor 1980 a devenit un susținător activ al perestroikăi lui Gorbaciov și un mesager sovietic în mediile occidentale.
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
stil vechi/19 aprilie 1432 pe stil nou, Paris - dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței evului mediu. Născut ca François de Montcorbier, François Villon și-a preluat pseudonimul, cu care a devenit celebru, după susținătorul și tutorele său, Guillaume de Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné. A absolvit Sorbona (la vremea respectivă, academie catolică-ecleziastică), ca Licențiat (B.A.) și Maestru în arte (M.A.) în 1452, la vârsta de
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
ca adunarea să promoveze un sistem de măsurare în bază zecimală. Liderii Adunării au acceptat punctul de vedere al comisiei. La început, Franța a încercat să coopereze cu alte state pentru adoptarea unui set comun de unități de măsură. Printre susținătorii unui astfel de sistem internațional de unități se număra Thomas Jefferson, care, în 1790, a prezentat un document de "Plan pentru Stabilirea Uniformității Monedelor, Greutăților, și Măsurilor în Statele Unite," în fața Congresului, document în care pledaa pentru un sistem zecimal care
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
2036. În această perioadă, el a făcut mai multe preziceri (unele dintre ele vagi, unele destul de specifice) despre unele evenimente care vor avea loc începând cu 2004. Unele dintre acestea s-au adeverit (de exemplu, războiul din Irak), altele - nu (susținătorii afirmațiilor lui Titor cred că deja viitorul s-a schimbat din cauza lui; așadar nu a mai avut loc împărțirea SUA în cinci regiuni mai mici și niciun război atomic care va distruge marile puteri ale lumii). a susținut că este
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
aprilie a fost creat conte de Marlborough. În 1689, Churchill a comandat armata engleză împotriva francezilor în Flandra. Marlborough a rămas în afara sferei publice mare parte din anii următori, deoarece William al III-lea nu avea încredere deplină în fostul susținător al Stuarților. Chiar și apărătorii lui Churchill, printre care faimosul său descendent și biograf Winston Churchill, au avut dificultăți pentru a găsi justificări morale, patriotice sau religioase ale trădării sale. În conformitate cu Chandler, este dificil ca Churchill să fie absolvit pentru
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Franței, Marii Britanii și a Republicii Olanda au semnat Tratatul de la Utrecht, în 11 aprilie 1713. Tratatul a marcat apariția Marii Britanii ca o mare putere. Dar pe plan intern, Anglia era încă împărțită între liberali și conservatori, și între iacobini și susținători ai casei de Hanovra. Marlborough în exil era mereu bine informat despre evenimentele din Anglia și a rămas un personaj puternic pe scena politică, nu în ultimul rând datorită atașamentului personal al reginei pentru el. După moartea fiicei sale, Elizabeth
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
1678, a avut câteva victorii în timpul celui de-al treilea război anglo-olandez. Reputația sa militară și religia sa protestantă au făcut din el un personaj popular în Anglia. Războiul Civil Englez lăsase resentimente între populație și monarhie în privința pedepselor impuse susținătorilor Commonwealthului. În aria sud-orientală a Angliei se aflau multe localități în care opoziția față de monarhie era puternică. Persista teama pentru un potențial monarh catolic intensificată de eșecul lui Carol al II-lea și al Caterinei de Braganza de a avea
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
1681, dar au fost dizolvate pentru același motiv. După eșecul complotului destinat să-i asasineze pe Carol al II-lea și Iacob, "Rye House Plot", Monmouth s-a auto exilat în Țările de Jos la Haga unde și-a adunat susținători. În perioada în care Carol al II-lea a rămas pe tron, Monmouth a dus o viață de plăceri la Haga, nutrind încă speranța pentru o aderare pașnică la tron. Dar încoronarea lui Iacob al II-lea la Westminster Abbey
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
Monmouth, John Churchill a primit comanda trupelor regelui în timp ce operațiunile au fost conduse de contele Feversham. În următoarele zile au continuat să sosească voluntari, astfel pe 15 iunie Monmouth dispunea de 1000 de oameni. Pe 13 iunie pierduse doi dintre susținătorii săi aflați la conducere: Dare și Fletcher au avut o dispută în privința unui cal de rasă oferit de suporterii locali. Fletcher l-a ucis pe Dare, apoi a fost arestat și dus pe nava "Helderenberg". Pe 14 iunie s-a
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
uneltele lor agricole (furci și cuțite); unul din membri acestei mulțimi era tânărul Daniel Defoe. Monmouth l-a denunțat din nou în public pe rege la Chard și pe 20 iunie 1685 la Taunton a decis împotriva voinței unora dintre susținătorii săi republicani, să se autoproclame rege. Este încoronat, iar Corporația din Taunton este silită să asiste cu speranța de a încuraja sprijinul populației locale. La Taunton lui Monmouth i se alătură alți 800 de oameni. Între timp dragonii regelui sub
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
și s-a mutat la Bath care era ocupat de trupe regaliste, ceea ce făcea imposibilă intrarea în oraș. A înființat cartierul general la Philips Norton (Norton St. Philips astăzi), unde pe 27 iunie a fost atacat de trupele lui Feversham. Susținătorii lui Monmouth au mărșăluit apoi în timpul nopții spre Frome, în direcția Warminster. Moralul trupelor lui Monmouth a început să se prăbușească aflând știrea despre eșecul revoltei din Scoția. Argyll a debarcat la Campbelltown pe 20 mai și a adunat o
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
regelui conduse de Feversham și Churchill. După ce a fortificat Bridgwater, a trimis o parte a cavaleriei pentru a colecta șase tunuri de la Minehead. Monmouth plănuise un atac de noapte, dar un foc de armă declanșat accidental a stricat efectul surpriză. Susținătorii săi neinstruiți sau confruntat cu militari profesioniști și au căzut cu sutele sub bătaia tunurilor și a muschetelor. Numărul de morți în rândurile rebelilor variază între 727 și 2700, în timp ce regaliștii au pierdut 27 de oameni care au fost înmormântați
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
cinci lovituri în timp ce Charles Spencer în cartea sa "Blenheim" scrie că au fost șapte). Proprietățile sale de Monmouth și Buccleuch au fost confiscate. "Forumurile sângeroase" ale judecătorului George Jeffreys au fost o serie de procese în care au fost judecați susținătorii lui Monmouth: 320 de persoane au fost condamnate la moarte și peste 800 au fost deportate în coloniile din Indiile de Vest. Alte persoane care îi ajutaseră în orice fel pe rebeli și-au pierdut pământurile și proprietățile. Iacob al
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
înlăturarea sa, catolicul Iacob a găsit refugiu în Franța la verișorul său Ludovic al XIV-lea. În martie 1689 Iacob al II-lea a debarcat în Irlanda, cu scopul de a-și face o bază de plecare pentru recâștigarea regatului. Susținătorii lui Iacob controlau Parlamentul irlandez și mare parte a Irlandei. Era susținut și de Ludovic al XIV-lea, care nu dorea un rege ostil pe tronul Angliei. Iacob era un ofițer experimentat care dovedise curajul în luptă când lupta pentru
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
mai târziu. După înfrângere, Iacob cu o mică escortă s-a îndreptat spre Duncannon și s-a întors în exil în Franța, chiar dacă armata sa a părăsit câmpul de bătălie relativ neatinsă. Căderea nervoasă a lui Iacob a înfuriat mulți susținători irlandezi care au continuat lupta până la Tratatul de la Limerick din 1691. El a fost poreclit batjocoritor "Seamus ori Chaca" (Iacob rahat în irlandeză). Bucuria victoriei a fost umbrită de înfrângerea flotei anglo-olandeze de către francezi, cu o zi mai devreme în
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
și "Muhsin Bey". Moartea lui Namik Kemal în data de 2 decembrie 1889 și faptul ca Hamit era însărcinat cu diverse funcții în străinătate au stat de asemenea la baza iesiri din lumea literară a poetului, care rămas fără doi susținători puternici ai literaturii noi, este nevoit să creeze un nou mediu literar. Astfel, alături de Ahmet Ihsan și Tevfik Fikret, face din "Servet-i Fünûn" o revistă literară, unde avea să publice, episodic, începând cu numărul 256 (Februarie, 1896) al gazetei
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
forțele lui James Scott, I Duce de Monmouth și forțele loiale regelui Iacob al II-lea al Angliei. Bătălia s-a terminat cu victoria trupelor regale și capturarea lui Monmouth care a fost condamnat la moarte și executat. Mulți dintre susținătorii lui Monmouth au fost executați sau deportați. La puțin timp după urcarea sa pe tron, Iacob al II-lea al Angliei a fost nevoit să se confrunte cu o rebeliune care a devenit cunoscută cu numele de rebeliunea lui Monmouth
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
100 de mina (10.000 de drahme) pentru o singură noapte. Uneori este dificil să se facă distincție între hetaire și prostituatele simple, în ambele cazuri femeile respective putând fi libere sau sclave, pe cont propriu sau protejate de un susținător. Autorii antici par uneori să folosească cei doi termeni într-o manieră nediferențiată. Unii eleniști se întreabă deci care era în realitate diferența dintre "hetaira" și "pornai" și în ce măsură termenul de "hetaira" nu era decât un simplu eufemism. Grecia Antică
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
a avut loc în noiembrie 1940, în timpul statului național legionar. Economistul și teoreticianul național-țărănist Virgil Madgearu a fost ucis de către o bandă de legionari, în cadrul unui plan mai larg care a vizat distrugerea susținătorilor reali sau închipuiți ai prigoanei anti-legionare a regimului lui Carol al II-lea. Planul a fost pus la cale la sfârșitul lui noiembrie 1940, pentru a coincide cu deshumarea rămășițelor pământești ale lui Corneliu Zelea Codreanu și ale altor legionari
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
vinovați de uciderea populației civile și asasinarea prizonierilor de război, precum și un ordin de lichidare obligatorie a evreilor, comuniștilor și lucrătorilor politici ai Armatei Roșii. Guderian menționează că a refuzat efectuarea directivei cu privire la comisarii politici. Guderian scrie că este un susținător al unui atac timpuriu asupra Moscovei, și nu în direcția Kievului. Pe 23 august, la o întâlnire cu Hitler, Guderian a subliniat argumentele sale: forțele inamice sunt pe punctul de a fi înfrânte; capturarea nodului de transport al Moscovei va
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
junior și alții. Un lucru demn de remarcat este faptul că în perioada 1934-1942 a funcționat un micro-centru de fotbal pentru pitici (copii). Acesta își desfășura activitatea la Școala Primară cu clasele I-IV, în cartierul Deheleni (Cocota). Inițiatorul și susținătorul acestei activități fotbalistice a fost regretatul învățător Gheorghe Vîrtaciu. El a înființat două echipe cu următoarele denumiri: „Pui de lei”, cu echipament roșu-galben zebră, și a doua echipă „Pui de șoimi”,cu echipament albastru-alb zebră. Activitatea, pregătirea, se făcea în
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
la Halidon Hill. Între timp, la 24 septembrie 1332 în urmă înfrângerii scoțienilor la Dupplin, Edward Balliol, un protejat al regelui Eduard al III-lea al Angliei și un pretendent la tronul Scoției, a fost încoronat de englezi și de susținătorii lui scoțieni. Totuți, până în decembrie Balliol a fost forțat să fugă în Anglia; el a revenit anul următor împreună cu o forță de invazie condusă de regele englez. În urmă victoriei acelei forțe în Bătălia de la Halidon Hill în iulie 1333
David al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/335715_a_337044]