10,964 matches
-
-l iubește mama lui. Liviu-George Vasilache LĂBUȘ Ieșind de la școală, mă plimbam prin livada din față. Fiind primăvară, pomii mă îmbătau cu mirosul lor plăcut. Deodată am auzit schelălăitul unui cățel M-am îndreptat într-acolo . Lângă un copac, se zărea un cățeluș șchiop. Se uita așa de galeș la mine, parcă mă implora să-l ajut. Era atât de frumos ! Parcă mi-era frică să-l ating. Dar am prins curaj și l-am luat în brațe. Mâinile mele mici
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
nu o poți închide niciodată. Ea va fi mereu deschisă pentru cei care vor să i cunoască măreția și grandoarea. Andra Andrei BUCURIA DE A CITI Era o zi frumoasă de vară. Mă plimbam prin grădina bunicilor și deodată am zărit un caiet. Am deschis prima pagină și am citit : A fost odată un prinț.... Eram uluită de povestea pe care o citeam... Dar..stupoare !...lipsea tocmai sfârșitul ! M-am dus la bunica și ea mi-a spus că acel caiet
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
pahar și cea mai importantă. Totul este o ploaie a lacrimilor. Fiecare deosebită de cealaltă, fermecătoare prin ea însăși, diferită și totuși mereu aceeași. Mădălina Mocanu ÎN INIMA CODRULUI Mă uit speriată în jur, căutând cu privirea ochii inamicului...Îi zăresc și mă ascund grăbită în scorbură...dacă mă prindea... Inima îmi revine la normal. Blana zburlită mi se liniștește. Ce mă fac eu, o mică veveriță în codrul ăsta ?-mă întreb în gând. Observ în alunul de lângă mine câteva alune
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
este cel mai bun, e absolut indiferent (și la fel de justificat) ce criteriu de alegere va fi folosit: „datul cu banul”, „elaborarea unei teorii foarte complicate, ridicată pe baza unor argumente foarte incerte”, sau să-l aleg pe cel pe care „zăresc o floare”. Orice criteriu de alegere este cel puțin unul aleatoriu și, în această calitate, justificat în condiții de incertitudine accentuată. La limita cunoștințelor, acolo unde au rămas în competiție doar alternativele între care nu mai pot face nici o discriminare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de iute zboară, de nici nu le zărești ! Și așa de binem scriem cu ele, că Îndată ce le trimitem la dușmani, le tăiem pofta să mai vie pe la noi ! -Bravo, români ! - zise vodă cu bucurie. Se vede că vă iubiți țara. Cu așa ostași, nu mă tem de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Își limpezea, de fapt, primejdia tătarilor și necazurile oamenilor. Își strânse pumnii. În lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie. Văzuse corbi zburând spre stârvurile oamenilor. Zărise și tătari, pe un deal, departe, și-n urma lor cerul era Înroșit de focuri. Asta era Întâia amintire a voievodului despre tătari. De ce? a Întrebat Încă o dată Ștefăniță, așa de crunt, Încât Mitruț aproape că și-a pierdut firea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ale femeilor: Tătarii!...vin tătarii!.. Și băteau mai tare III Tătarii năvăleau Într-o trâmbă lungă, și-n urma lor colburile urcau până-n Înălțimi, amestecate cu fumurile satelor aprinse. Cum au ajuns sub stejarul din Borzești, hanul năvălitorilor l-a zărit printre ramuri pe Mitruț , aproape mort de spaimă. Ce-i facem copilului din stejar? a Întrebat un ataman. Tragem În el cu săgețile ? Nu ! a răspuns hanul. Dacă trage careva În el vreo săgeată Îl ucid... De ce ? s-au mirat
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
voinici să-și Încerce puterea. Copii, trageți! Astăzi vreau să mă-ntrec În arc cu voi, zise Ștefan. Voinicii Își pregătiră săgețile, Își Încordară arcurile cu putere și au tras. Săgețile lor se duc ca vântul, de nu se mai zăresc. Deodată se făcu o mare tăcere. Însuși Domnul cel mare al Moldovei, cu brațele sale vânjoase, a pus mâna pe arcul său. Îl Încordează cu putere și trage. Săgeata zboară ca gândul. Ștefan Își trimite căpitanii s-o caute. Departe
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
la număr ostașii lui, dar inimoși, Încercați În luptă, cu multă iubire de țară și hotărâți cu toții a-și da scump viața. Împărțiți În cete, așteptau pe vrăjmaș și-și plănuiau loviturile. A patra zi, pe la nămezi, pândarii de pe măguri zăriră dinspre Giurgiu un nor mare de praf, Întunecând văzduhul. Spre seară oastea marelui Vizir, de zece ori mai numeroasă decât a lui Mihai, era Împânzită la gura vadului, dincolo de pod. Din fundăturile codrului, românii Își măsurau vrăjmașul cu care avea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mai departe. Dar abia făcu câți pași și adierea ușoară a vântului Îi aduse În urechi un zgomot suspect. Se trânti la pământ. Își controlă arma. Începu să Înainteze târâș, cu multă grijă. Iscodi atent cu privirea Împrejurimile. Nu se zărea nimic deosebit. I se păru, totuși, că aude frânturi de vorbă. După ce mai Înaintă câțiva metri, desluși clar cuvinte străine. Târându-se pe coate și genunchi, ajunse la marginea luminișului În spatele unei stânci. Acolo, cu grijă Își săltă capul, dar
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mai Înaintă câțiva metri, desluși clar cuvinte străine. Târându-se pe coate și genunchi, ajunse la marginea luminișului În spatele unei stânci. Acolo, cu grijă Își săltă capul, dar numaidecât Îl trase Înapoi, pitindu-se după stâncă. Nu departe de el zărise un Întreg grup de hitleriști. Ca să-i vadă mai bine și pentru a nu fi observat se ascunse În niște bălării din apropiere. De aici Îi putu privi În voie și-i numără. Erau doisprezece, Înarmați cu pistoale automate și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
sau poate obține o funcție de control asupra răspunsului; această funcție se manifestă prin faptul că fluxul răspunsului crește sau se diminuează în prezența sa. Stimulul care controlează un comportament operant va fi denumit „stimul discriminativ”. Dacă un copil plânge atunci când zărește un adult și dacă lacrimile sale încetează atunci când adultul își îndreaptă atenția asupra sa, vom spune că adultul este un stimul discriminativ al comportamentului operant „a plânge”, întărit de consecințele sale (atenția adultului), care modifică comportamentul copilului: el încetează să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
secolului al XIX-lea contele de Salaberry despre țările române (citat de D. Drăghicescu în cartea Din psihologia poporului român, 1907): „Românul locuiește sub pământ, își îngroapă existența și puținul ce-l posedă, de teamă ca turcii să nu-l zărească și să nu-l despoaie. Nu vezi o căscioară, nu vezi o locuință așezată înadins ca să vadă 39 și să fie văzută de departe; afară de câteva orașe, câteva cătune împrăștiete, încolo pretutindeni beciuri, bordeie subpământene, dar izolate, ascunse cu câteva
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a ogorului și care să se întindă peste mai mulți ani, pomii, magaziile de cereale erau lucruri cu neputință. De aceea, să nu fie de mirare că Girardin, ca și Leveley se revoltau că de la Galați la București n-au zărit decât 5 case și 3 pomi.“ Această sărăcie nu se regăsește însă în documente mai vechi, cum ar fi însemnările de călătorie în Moldova anului 1777 ale lui Francisc-Iosif Sulzer; acesta remarcă faptul că fiecare casă de țăran avea patru
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
întins pe ghimpi. Refuza categoric să-și mai spele trupul și hainele, arătând îngrozitor. Se odihnea într-un loc unde cadavrele erau lăsate pradă păsărilor și fiarelor sălbatice și dormea înconjurat de trupurile intrate în putrefacție. El însuși spune: „Când zăream vreun păstor ori pe vreun om ce venise după lemne, o luam la goană dintr-o pădure în alta, dintr-o vale în alta, de pe o creastă pe alta. Și de ce asta? Pentru ca nici ei să nu mă vadă, nici
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
facem cunoștință cu unii oficiali ai regimului comunist; dacă unii au ocupat poziții de prim-plan și au avut numeroase apariții publice și după 1989, cum e Ștefan Andrei, alții Însemnau, pentru publicul larg, mai mult niște figuri fără identitate, zărite la tribuna oficială. Ilie Văduva, Ioan Totu, Ion Stoian, Maria Groza și alții capătă acum chip În portrete realizate cu destulă precizie. Cu adevărat incitantă e menționarea unor aspecte aparent minore, care exprimă bine atît modul În care Înțelegeau românii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe săracul om în gymnasium, l-au așezat sus ca să-l vadă toți, i-au pus pe cap o foaie de byblus în formă de diademă, l-au îmbrăcat cu o pătură ca să aducă a haină regească, iar cineva a zărit o bucată de trestie aruncată pe drum și i-a dat-o ca sceptru. Și când, ca într-o farsă de teatru, i s-au încredințat însemnele regalității și a fost înțolit ca un rege, câțiva tineri, purtând pe spate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fluturi păreau lipiți unul de celălalt. Iar trupurile lor erau însuflețite de palpitații febrile. Spre surprinderea mea, sfinxul acela dublu nu-mi dădea nici o atenție și nici nu încerca să scape. Înainte de a-l prinde, am avut timp să-i zăresc petele albe de pe spate, faimosul cap de mort. N-am mai vorbit despre femeia în pufoaică... Am urmărit cu privirea zborul sfinxului eliberat - pe cer, el s-a despărțit în doi fluturi și am înțeles, așa cum poate să înțeleagă un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la fund, în mulțimea compactă, înnegrită a caracterelor tipografice. Dădeam la o parte, ca un arheolog, strat după strat. Nicolae și Alexandra au apărut în locuri care mi-erau necunoscute. Un nou strat și i-am pierdut din vedere. Am zărit atunci lungi cuirasate pe o mare liniștită, aeroplane cu aripi scurte, ridicole, soldați în tranșee. Încercând să regăsesc urmele perechii imperiale, scotoceam acum în dezordine, amestecând paginile decupate. Țarul a reapărut pntru o clipă, călare, cu o icoană în mâini
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un grup de săteni care, conduși de un bărbat cu haină neagră de piele, trăgeau de o funie groasă înfășurată în jurul cupolei unei biserici, în jurul crucii. Trosnetele repetate păreau să le ațâțe entuziasmul. Și, într-un alt sat, dis-de-dimineață, a zărit o bătrână, îngenuncheată în fața turlei unei biserici zvârlite printre mormintele unui cimitir fără gard, deschis în sonoritatea firavă a câmpului. A traversat sate pustii cu livezi gemând de fructe prea coapte, care cădeau în iarbă sau se uscau pe crengi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
jalonate de suferință, de sânge, de boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de seninătate, de înțelepciune. Era deja de cealaltă parte a Uralului. La ieșirea dintr-un târg pe jumătate mistuit de un incendiu, a zărit câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a exclamat cu jumătate de glas
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se acoperise cu pete mari, umede. Primul semn de moină. Și fulgii mari, leneși, zburătăceau în liniștea albă a maidanelor pe care le străbătuse de atâtea ori în copilărie... Cu cele două ferestre înguste ale sale, izba părea să o zărească de departe. Da, casa o privea apropiindu-se, fațada ei ridată era însuflețită de o strâmbătură imperceptibilă, de bucuria amară a revederii. Charlotte nu spera mare lucru de la vizita aceea. Se pregătise de mult să afle vești care nu aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Își interzicea să spere și totuși spera. În ultimele zile, era atât de epuizată încât nu se mai gândea decât la căldura sobei mari de care avea să se rezeme, lăsându-se în jos, pe dușumea. De pe treptele izbei, a zărit, sub un măr chircit, o bătrână, cu capul înfofolit întrbroboadă neagră. Încovoiată, femeia trăgea o creangă groasă cufundată în zăpadă. Charlotte a strigat-o. Dar bătrâna țărancă nu a întors capul. Vocea îi era prea slabă și se spulbera repede
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
drumului de peste câmp... Sub pănură, Charlotte și mama ei au descoperit trei saci cu cartofi, doi saci cu grâu, o putină cu miere, patru dovleci enormi și mai multe coșuri cu legume, cu fasole, cu mere. Într-un colț, au zărit o jumătate de duzină de găini cu labele legate; în mijlocul lor, un cocoș arunca priviri mânioase și jignite. - Am să usuc, totuși, câteva mănunchiuri de ierburi, a spus Albertine, reușind, în sfârșit, să-și dezlipească privirea de la toată comoara aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Alexandra dacă îi știam condamnați? Dacă știam că nici măcar fiica lor, Olga, nu va fi cruțată? Că și ceilalți copii, pe care Alexandra nici nu-i adusese încă pe lume, vor cunoaște aceeași soartă tragică. Cu o bucurie ascunsă, am zărit într-o seară o culegere mică de poeme, pe care bunica, așezată printre florile de pe balconul ei, o răsfoia pe genunchi. Îmi simțise oare încurcătura, amintindu-și de incidentul din vara trecută? Sau pur și simplu voia să ne citească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]