10,995 matches
-
dintre blindatele Diviziei I Panzer, care se apropia de Calais. Jumătate dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în lupta de blindate care a urmat, iar cele care au supraviețuit s-au retras spre Calais. "Kampfgruppe" Kruger a continuat înaintarea spre Calais, declanșând seara atacuri împotriva celor efectivelor celor două regimente de proiectoare ale artileriei britanice, ale căror soldați luptau ca infanteriști în estul orașului. Detașamentul de tancuri care escorta camioanele cu alimente a fost la rândul lui atacat de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Corpului Expediționar Britanic, care nu a fost astfel capturat. Pe de altă parte, Guderian a negat tot timpul o asemenea ipoteză, considerând că britanicii au scăpat în principal doar datorită ordinului expres dat de Hitler pe 23 mai pentru încetarea înaintării, generalul german ne uitând însă să amintească și de tenacitatea apărătorilor britanici. Guderian a afirmat că apărarea Calaisului a văduvit atacul german cu o divizie de tancuri, care ar fi fost folosită cu mai mult succes în altă parte a
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Victoria (născută Belea), o familie de țărani mijlocași cu șase copii. Copilăria îi va fi afectată mai întâi de drama ultimilor ani de război, de spaima că tatăl, mobilizat în Batalionul Fix în comuna natală cu misiunea de a opri înaintarea trupelor hortiste care înaintau pe Valea Arieșului, să nu moară împușcat. La acesta se vor adăuga furia cu care s-a instaurat dictatura comunistă, impunerea cotelor, excluderea tatălui din partid, bănuit că ar fi făcut parte din Garda de Fier
Cornel Nistea () [Corola-website/Science/334626_a_335955]
-
au înfrânt și pus pe fugă armatele a 2-a și a 9-a franceze. În condițiile în care Grupul de Armate B se afla în imediata lor apropiere, trupele aliate au început retragerea spre râul Escaut, pe frontiera franceză. Înaintarea Grupului de Armate A spre vest combinată cu atacul Grupului de Armate B din Olanda au dus la încercuirea pe trei laturi a BEF și a tăiat legătura cu depozitele de aprovizionare a acestuia. Forțele britanice au încercat să oprească
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
dar porturile au fost cucerite după lupte grele de către germani până pe 26 mai. Gort a ordonat BEF începerea unei retrageri spre Dunkerque, ultimul port funcțional, care mai putea fi folosit pentru evacuarea trupelor. BEF a suferit pierderi foarte mari în timpul înaintării germanilor și luptelor pentru asigurarea decurității evacuații și a evacuării efective. Aproximativ 198.229 britanici, 139.997 francezi plus un mic număr de begieni au fost evacuați de la Dunkerque / Dunkirk în perioada 26 mai - 4 iunie 1940. Forțele evacuate și-
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
Expediționare Britanice, a fost una dintre cele mai mari greșeli ale germanilor de pe frontul de vest. După începerea evacuării de la Dunkerque, atenția lui Churchill și a Marelui Stat Major a fost înderptată spre unitățile care fuseseră izolate în sud de înaintarea rapidă a Grupului de Armate A. Era vorba despre de „Saar Force” compusă din Divizia a 51-a infanterie, cea mai mare parte a Diviziei I blindate și Divizia Beauman. Divizia a 52-a infanterie și Divizia I de infanterie
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
dinspre vest, lansând parașutiști la aeroporturile Valkenburg și Ockenburg, lângă sediul guvernului olandez și lângă Palatul Regal din Haga. Germanii consideraseră că o asemenea tactică le-ar fi permis obținerea unei victorii rapide. Olandezii au reușit în schimb să încetinească înaintarea germană în așa-numită „Fortăreață Olandeză”, (regiunea centrală a țării, fortificată și bine apărată din punct de vedere natural). Armata germană ajunsese în dimineața zilei de 13 mai 1940 într-un impas. Timp de trei zile, garnizoana olandeză condusă de
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
unei teme melodioase, senzuale de dans care ne amintește de Boleroul lui Maurice Ravel, în primul rând, în contrast cu obsesiva și mult mai rapida progresie din Dansul săbiilor de Aram Haciaturian. Există o acensiune și o glisare a sunetelor ce decupează înaintările și ieșirile din prim plan, ca o schimbare sau adăugare de verigi, hipnotică și majestoasă. Și există o artă de a relansa, într-un nou început muzica, de parcă ar fi smulsă din paroxismul sau suspendarea care aveau aerul că anunță
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
În regiunile împădurite se cațără foarte bine pe arbori și arbuști în căutarea hranei (ca șarpele lui Esculap), urcându-se cu iuțeală până ce dispare în frunziș la o mare înălțime (de până la 5-7 m). Aceeași ușurință o manifestă și în înaintarea printre stânci, unde se refugiază. O trăsătură distinctivă a comportamentului șarpelui rău este agresivitatea lui neobișnuită. Dintre șerpii faunei noastre, șarpele rău (mai ales masculii) este cel mai agresiv și răutăcios. Printre șerpii răi pe care i-a capturat Ion
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Expediționar Britanic. Bătăliile care au urmat au distrus restul armatei terestre franceze și au alungat forțele britanice de pe continent, care a avut ca rezultat capitularea Franței din iunie 1940. Pe 10 mai 1940, "Wehrmacht" a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia. Înaintarea germană în Olanda a fost constantă, chiar dacă nu întotdauna conform planului. Până pe 12 mai, elemente ale Grupului de Armată B se apropiau de orașele Rotterdam și Amsterdam, în vreme ce în Belgia centrală erau în apropierea pozițiilor defenisive aliate de pe râul Dyle
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Brussels. Răspunzând invaziei, Grupul de Armată I aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură a "Fall Gelb" a fost dată de Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian trebuia să lovească la Sedan, pe râul Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate aflate în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască o încercuire strategică de amploare. Pentru această ofensivă, "Înaltul Comandament German (OWK)" (German High Command) i-a asigurat Grupului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a II-a franceză trebuia să apere un front de 70 km și primse pentru plasarea pe teren doar 16.000 de mine. Dintre aceste, 7.000 de mine fuseseră încredințate diviziilor de cavalerie, care trebuiau săle monteze în calea înaintării germane prin sudul Belgiei. Pentru apărarea aliniamentului Meusei au rămas doar 2.000 de mine. Dintre acestea, Divizia de infanterie a 55-a a primit doar 422. Nici măcar toate acestea nu au fost plasate pe teren, iar unele dintre câmpurile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Sedan). Mai mult, atacul acesta ar fi fost dat la linia de joncțiune dintre Armatele a IX-a și a II-a franceze. Guderian și-a contrazis superiorul, demonstrând că atacul plănuit de Kleist avea să expună flancul trupelor în înaintare în raza de acțiune a artileriei fortăreței Charleville-Mézières, aflată la 25 km nord-vest de Sedan. Mutarea centrului de greutate mai la nord avea să disperseze concentrarea forțelor germane și dea peste cap planurile făcute de unitățile tactice germane, care se
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
nord-vest de Sedan. Mutarea centrului de greutate mai la nord avea să disperseze concentrarea forțelor germane și dea peste cap planurile făcute de unitățile tactice germane, care se antrenaseră de luni de zile pentru un atac la Sedan și o înaintare spre nord-vest. El se temea de asemenea că o perioadă de regrupare necesară trupelor pentru efectuarea unui atac concentrat la Sedan ar fi asigurat francezilor un răstimp de 24 de ore, suficient pentru aducerea de întăriri în zonă. Kleist a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
22.000 de vehicule, 771 de tancuri și 141 piese de artilerie. El putea de asemenea să conteze pe sprijinul a 1.470 de avioane. Una dintre probleme lui Guderian era lipsa artileriei mobile. El nu dorea să își oprească înaintarea pentru ca să aștepte ca unitățile de artilerie să ocupe poziții noi pentru atacul împotriva Sedanului. În loc să se bazeze pe artilerie, Guderian a cerut creșterea la maxim a sprijinului din partea "Luftwaffe". În primele câteva zile, aviația germană va fi folosită în special
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a contribuit la „panica de la Bulson”. Un raport al unui observator de artilerie francez a fost transmis în mod incorect aproximativ la ora 19:00 a zilei de 13 mai. A început să circule în rândurile francezilor un zvon cu privire la înaintarea unei coloane de tancuri spre orașul Bulson. Zonul s-a răspândit în rândurile Diviziei a 55-a, ai cărei infanteriști și-au părăsit în pozițiile. Rapoartele germane afirmă că primele tancuri germane au traversat râul Meuse cu 12 ore mai
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
au predat rapid. Ultimul buncăr a încetat lupta la 22:40 în ziua de 13 mai. În acele momente, elementele celor două două divizii blindate depășiseră mult cursul râului Meuse. Divizia a 2-a Panzer primise cea mai dificilă sarcină. Înaintarea sa prin Ardeni fusese împiedicată de un ambuteiaj de aproape 250 km. Ca urmare, divizia a ajuns târziu la Donchery într-un moment în care diviziile I și X tancuri declanșaseră deja atacurile peste Meuse. Datorită acestei combinații de factori
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
sectorului Sedan pe direcția Donchery a fost o misune executată în teren neacoperit de aproximativ 38 km. Tacurile germane au fost ținta atacurilor bateriilor tunurilor de 75 mm din cazematele din Donchery și din castelul Bellevue, aflate în estul orașului. Înaintarea tancurilor a fost oprită de focul artilerie. Tirul majorității celor 174 de piese de artilerie de la Sedan a fost direcționată asupra tancurilor diviziei. Cele mai multe tunuri erau plasate în buncărele din sudul sectorului Meuse-Donchery. O parte dintre tunurile Diviziei a 102
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Din acest motiv, artileria și pozițiile de mitraliere franceze puteau lupta la capacitate maximă. În plus, francezii aduseseră de curând în zonă Divizia a 71-a de infanterie și Corpul al X-lea în zona Rémilly,reușind să încetinească mult înaintarea germană. Atacul tancurilor germane a trebuit să fie executat de-a lungul râului trecând printr-o porțiune de 600 - 800 m de teren descoperit. Lângă orașul Bazeilles, geniștii și infanteria de asalt s-au concentrat pentru pregătirea traversării râului Meuse
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ieșirile din Gaulier și Sedan. În plus, soldații germani erau epuizați după ce fuseseră în plină acțiune timp de cinci zile. Un contraatac rapid efectuat de doar două regimente de infanterie și două batalioane de tancuri ar fi putut să transforme înaintarea germană într-un eșec. Chiar dacă germanii ar fi rezistat atacului inițial, dar francezii ar fi reușit să păstreze controlul asupra înălțimilor Bulson, formațiunile Armatei a 2-a franceză ar fi putut să folosească aceste poziții pentru declanșarea unui nou contraatac
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
în zonă se află mai multe blindate. După succesul de la Gaulier de lângă Sedan, compania a II-a Panzer a fost îndreptată în grabă spre zona în care înaintau blindatele franceze, pentru ca să indentifice coloanele aliate în mișcare și să le întârzie înaintarea. Regimentul de infanterie Großdeutschland a schibat balanța victoriei în favoarea germanilor. Großdeutschland a eliminat liniile antitanc și infanteria franceză din tranșee. Pe flancul stâng al dealurilor Bulson, germanii au trebuit facă față atacurilor a 13 tancuri și a infanteriei de sprijin
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
nu erau complet sigure. Forțe franceze importante se concentrau la sud. Guderian a hotărât că este mai potrivită organizarea unei defensive agresive, dată fiind lipsa armamentului antitanc corespunzător. Prin urmare, cea mai bună opțiunea ar fi fost atacul, nu apărarea. Înaintarea Diviziilor 1 și 2 Panzer au sprijinit direct acțiunile sale defensive. Blindatele germane au atacat elementele dezorganizate ale Corpului al X-lea francez de lângă Chemery. Prin acest atac, orice amenințare a flancului vestic german fusese înlăturată definitiv. Una dintre operațiunile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
cu privire la faptul bătălia de la Sedan a pecetuit soarta Belgiei și Franței. Pe 14 mai, forțele aliate au fost prinse pe picior greșit și, datorită eșecurilor în poziționarea și deplasarea forțelor, au fost înfranțe în cele din urmă în această campanie. Înaintarea spre Canalul Mânecii avea să prindă în încercuire aproximativ 1.700.000 de soldați aliați. Mai mult, forțele aliate au fost expulzate pentru următorii ani din Europa Occidentală. Din fericire pentru Aliați, grosul Corpului Expediționar Britanic a putut fi evacuat prin
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
acoperișurile a 13 clădiri, inclusiv cel al casei de cultură. În 35 de localități din zece raioane alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă. În satul Criva, raionul Briceni, localnicii au ridicat diguri din saci de nisip pentru a preveni înaintarea apei spre localitate. Pagube au suportat și localitățile Cuhureștii de Jos (raionul Florești) și Măcărești (raionul Ungheni). Daunele materiale provocate de inundațiile din vara anului 2010, precum și pierderile economice generate de către acestea, au fost estimate atunci la suma de 41
Inundațiile din Republica Moldova (2010) () [Corola-website/Science/333977_a_335306]