12,690 matches
-
dus la izbucnirea unei revolte populare păgâne la scurt timp după moartea sa. Boleslav I a fost un administrator talentat și organizat. A fost în mare parte responsabil pentru punerea în aplicare în totalitate a "legii principilor" de-a lungul ținuturilor poloneze. Legea principilor a dus la crearea unui fel de economie naționalizată, controlată de stat, al cărei unic scop era de a finanța nevoile de cheltuieli ale domnitorului. Aceste nevoi erau considerabile, din moment ce ducele era responsabil pentru tot felul de
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
raionului . Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Orașul se află în apropierea frontierei cu Republica Moldova, aici funcționând punctul internațional rutier și feroviar de trecere a frontierei Chelmenți - Larga, între Ucraina și Republica Moldova. Localitatea Chelmenți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Chelmeștii. Prima atestare documentară a localității a avut loc în anul 1559 . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul
Chelmenți () [Corola-website/Science/313727_a_315056]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Chelmenți () [Corola-website/Science/313727_a_315056]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Chelmenți (denumirea rusificată a localității Chelmeștii
Chelmenți () [Corola-website/Science/313727_a_315056]
-
Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Chelmenți (denumirea rusificată a localității Chelmeștii) făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1892, satul a fost legat la rețeaua de căi ferate a Rusiei, aflându-se la o distanță de 3 km de gara Larga. În 1898 s-a construit o școală. După Unirea Basarabiei
Chelmenți () [Corola-website/Science/313727_a_315056]
-
românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate
Chelmenți () [Corola-website/Science/313727_a_315056]
-
la lacul Negru și treci piste vale Ciorăștilor pin poeni să să sue la dial pe Vale Noarbei și iasă deasupra Ciorăștilor păr desupra Răcătului și mergi prin dumbravă spre Bâcovăț și să împreună cu Corneștii... și treci peste Bâcovăț în ținutul Lăpușnei drept la deal și să împreună cu hotarul Cîrsteștilor și al Căzăneștilor și a Săcărenilor și mergi pe mijlocul codrilor păr la poiana Cârlanilor și mergi pe margine poienii dispre amiazizî înspre răsărit mai gios di fundul Vălcinețului...” În „Dicționarul
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
al XIII-lea, stăpânirea dinastiei Hohenstaufen a luat sfârșit, iar regiunea s-a dezintegrat în numeroase ducate, comitate și orașe libere, aparținând teritoriului german. În anul 1525, în Munții Vosgi a izbucnit un război țărănesc care a condus la dezorganizarea ținutului, cuprins deja de febra Reformei. Revolta a fost înăbușită în sânge de către ducele Antoine de Lorena. În urma Războiului de Treizeci de Ani, Alsacia, Lorena și Munții Vosgi au intrat sub stăpânirea Franței. În secolele al XIX-lea și al XX
Munții Vosgi () [Corola-website/Science/314081_a_315410]
-
considerau ca aparținând împărăției bizantine”. Mircea cel Bătrân a ocupat Dobrogea de la tătari pentru ca apoi să fie ocupată de turci până în 1878. Eminescu considera că preluarea Dobrogei ar trebui să se facă cu „consimțământul populației”, care erau „adevărații proprietari” ai ținutului, organizându-se un plebiscit. El mai atrăgea atenția guvernului să nu trateze această problemă ca pe o compensație a cedării Basarabiei. În privința organizării viitoare Eminescu a propus ca Dobrogea să fie tratată ca o „provincie deosebită, respectându-se legile, datinile
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
de desfășurare la acel moment în oraș. Rapiditatea acestor arhitecți în construcțiile din cărămidă s-a impus în fața celor de piatră în stil roman. Mudejárul se consolidează în secolul al XIII-lea și se exportă în sud și sud-vest, în ținuturi de câmpie și sărace în cariere de piatră (Zamora, Salamanca, Valladolid, Ávila, Guadalajara, Madrid și estul Segoviei). Aici, va exercita o influență semnificativă asupra situației de la frontiera mereu schimbătoare și asupra diverselor stiluri europene care pătrund în Spania și care
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
Abordările pe această temă au fost marcate, în mod aproape exclusiv, de o doză substanțială de subiectivism, partinism și patriotism local. Argumentele cele mai solide au pălit în ochii exegeților, dacă acestea vizau o obârșie diferită decât cea a propriului ținut natal. La început, Vasile Alecsandri (născut la Bacău) avea toate motivele să creadă și să susțină că balada Miorița provine din Munții Vrancei, devreme ce amicul său, Alecu Russo, susținuse că o descoperise la Soveja (în 1846). Necunoscându-se, în
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
că Vrancea „nu e numai locul de origine al Mioriței, ci și epicentrul celor mai multe cutremure ce ne zguduie țara...”. Ion Diaconu (1930) (născut la Spinești, județul Vrancea), decide să-și dedice întreaga viață întocmirii unei monografii a variantelor mioritice din Ținutul Vrancei, pentru a căuta argumente ferme și definitive în favoarea obârșiei vrâncene a Mioriței: „Textul de artă și melodia cea mai expresivă a Mioriței s-au structurat într-un peisaj de excepțională măreție naturală și într-un mediu etnografic în care
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
Densușianu (1895) nu uită nici o clipă zona sa de baștină (născut la Densuș, județul Făgăraș), motiv pentru care nu va ezita să respingă teoria odobesciană, a obârșiei în spațiul macedo-român, și să formuleze o aserțiune privind originea mocănească a Mioriței. Ținutul Făgărașului și al Mărginimii Sibiului, pastoral prin excelență, i-a inspirat lui Aron Densușianu scenarii suficient de vrednice pentru a fi crezute. Multe decenii mai târziu, cercetările sistematice ale lui Adrian Fochi în această zonă aveau să pună în evidență
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
rit identificat în versiunea baladă a Mioriței. Atât C. Brăiloiu, cât și A. Fochi îi vor împărtăși exegeza. Prima culegere masivă de folclor cuprinzând exclusiv texte mioritice avea să apară în anul 1930, rod al expedițiilor folcloristului Ion Diaconu (1903-1984) - "Ținutul Vrancei", I, București, Atelierele grafice Socec - și conține 91 de texte convorbiri (documentare) în transcriere diacritică, însoțite de note critice. (Această colecție de texte va fi inclusă mai târziu în monografia "Ținutul Vrancei: Etnografie - Folklor - Diatectologie", volumele I și II
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
1930, rod al expedițiilor folcloristului Ion Diaconu (1903-1984) - "Ținutul Vrancei", I, București, Atelierele grafice Socec - și conține 91 de texte convorbiri (documentare) în transcriere diacritică, însoțite de note critice. (Această colecție de texte va fi inclusă mai târziu în monografia "Ținutul Vrancei: Etnografie - Folklor - Diatectologie", volumele I și II, Editura pentru Literatură, București, 1969 (redactor Ioan Șerb). În 1989 vor apărea volumele III și IV, la Editura Minerva (ediție de Paula Diaconu Bălan - fiica folcloristului).) În 1931, H. Sanielevici (1875-1951) lansează
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
an după apariția "Istoriei"... lui G. Călinescu, dramaturgul Victor Eftimiu (1889-1972) contestă valoarea Mioriței și propune să fie scoasă „din toate cărțile de cetire” . (Victor Eftimiu, "Amintiri și polemici", 1942, reluat în Adevărul, nr. 17.175, 1948, apud I. Diaconu, "Ținutul Vrancei", IV, Editura Minerva, București, 1989, p. 349). Așa cum s-a întâmplat cu toate aprecierile contraproductive, articolul lui V. Eftimiu a fost ignorat în mod unanim. În 1946, etnomuzicologul Constantin Brăiloiu publică, la Geneva, exegeza "Sur une ballade roumaine: La
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
O altă practică arhaică este obiceiul ca anumite obiecte utilizate în mod frecvent de cel decedat să fie îngropate împreună cu el, existând credința că viața se prelungește cu o postexistență, o viață după moarte, o nemoarte. Pentru locuitorii ținuturilor românești această postexistență era plasată într-un spațiu al strămoșilor și al zeilor autohtoni. Așa cum remarca, în mod obiectiv, Ion Taloș, în variantele din Transilvania secvența e “saturată de obiectele pe care le dorește ciobanul”. Iar acestea se împart în
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
Bacăul este locul ideal pentru creșterea căilor, lucru foarte necesar lor. Însă nici cumanii, n-au avut viață lungă. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți în urmă bătăliei, și cei ce au scăpat cu viață, s-au retras în ținuturile dintre Nistru și Carpați. La 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la nord-est de Bacău. Pe șoseaua națională Bacău-Bârlad, între satele Traian și Secuieni, jud. Bacău, se bănuiește existența unui mormânt cuman. Cu puțin timp în urmă se știa că prima
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
că Bacăul are actul de nastere între anii 1391-1432 pe timpul domniei lui Petru I Mușat. În 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400, aflăm că în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai tarziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimisă în "Civitas Bachovien" de Papă Bonifaciu al II-lea. În 1409 studia la Cracovia
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
Pentru acest lucru, din ordinul grofului Bay Ferencs (fostul proprietar al pământurilor locale înainte de Marea Unire, întors în sat însoțit de armata hortystă de ocupație), comandantul militar maghiar i-a urmărit pe Cosma și pe familia acestuia până departe de ținutul Treznei, arestându-i pe cei doi soți profesori și asasinându-i la marginea unui lan de porumb, pentru vina de a fi capii "uneltirii românilor împotriva ungurilor". Pe locul respectiv a fost ridicat un mic monument comemorativ, înainte de intrarea în
Lazăr Cosma () [Corola-website/Science/314312_a_315641]
-
au fost realizate 532 de shot-uri de efecte vizuale față de aproximativ 150 de shot-uri pentru o producție de acest gen. Cea mai mare muncă a fost depusă la crearea dragonilor și a luptelor, dar s-au realizat pe calculator castele, ținuturi de gheață, munți și o mină de sare. Premiera mondiala a filmului a avut loc pe 18 octombrie 2009, pe canalul de televiziune Sci Fi Channel din Statele Unite ale Americii, în timp ce premiera în România a avut loc abia la 2
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
Jos, Anatolia, Platoul Persan, regiunea fluviului Indus sau a Fluviului Galben ș.a.). Civilizațiile s-au dezvoltat mai ales pe malurile râurilor. Una dintre primele care au apărut a fost cea sumeriană (între anii 4.000 și 3.000 î.Hr.), în "ținutul dintre cele două râuri" Mesopotamia din Orientul Mijlociu. Alte civilizații au evoluat pe malurile Nilului, în Egiptul Antic, pe valea Indusului sau de-a lungul marilor fluvii ale Chinei. Istoria "Lumii Vechi" se împarte în Antichitate, având ca zone principale: Orientul Mijlociu
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
se adaptează noului habitat, adoptând, treptat și lent, mersul biped, având membrele superioare cu care vom putea modela istoria și construi civilizația. Acum 3,2 milioane de ani, o creatură unică și deosebită de celelalte specii de animale, pășea în ținuturile Etiopiei de azi. Numele ei era Lucy și provenea din specia Australopithecus afarensis. Avea 25 ani, o înălțime redusă de 1,07 m (cam cât un copil modern de 6-7 ani), cântărea în jur de 28 de kilograme și avea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
ultima glaciațiune a avut un efect mai puternic asupra mediului au cunoscut o epocă mezolitică mai îndelungată, durând chiar milenii. În nordul Europei, grupurile sociale au avut condiții de trai favorabile, cu rezerve de hrană mai bogate, doar în jurul acelor ținuturi mlăștinoase și împădurite datorită unui climat mai călduros. Stau mărturie vestigiile arheologice ale culturilor "Maglemozian" (zona Danemarcei de azi) și "Azilian" (la granița dintre Spania și Franța). În aceste condiții, apariția neoliticului în nordul Europei a fost amânată cam pe la
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
erau epuizați de eforturile uriașe făcute în războaiele cu perșii. În Bătălia de la Yarmuk, arabii i-au învins pe bizantini și le-au ocupat teritoriile Siria și Palestina. Anul 950: o mare civilizație se prăbușește. Dar supraviețuiesc câțiva indivizi în ținuturile înalte ale Americii Centrale, ce poartă urmele unei civilizații prospere. Maiașii trăiau în America Centrală din mileniul II î.en. Drenau terenurile mlăștinoase și construiau sisteme de irigații. Din 300 î.en., timp de 600 de ani, au construit orașe-state independente în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]