43,150 matches
-
Hedeia 214 Hegesias 123 Heraclit - corpus 53-54; lacrimi 70, 258-259 Hipparh - abderitan sau pitagorician 71; critic al unui egocentrism 75-76; hedonist 72-73; îndreptar hedonist 73; critic al jelaniei 75-76; jubilarea 74; căutarea pozitivității 74-75; eminența prezentului 74 Leontion 214 Leucip - absența oricărei bibliografii 54, 307; bucuria autentică 40, 43-44; primul filosof hedonist 35-37; eminența omului 44-45; inițiator al teoriei atomiste 38-41 Longin 229 Lucrețiu - ceea ce nu se știe despre el 251; și atomismul 263-265; antiplatonician 274-275; și bordelul 290; calomniat 251-254
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
104; Grădina 211; în Philebos 142, 144, 150, 153; Socrate 104, 142; Vila Papirusurilor 222 Iubire cuplu ataraxic 290-291; libertinaj 38, 256, 280, 287; pasiune amoroasă 197, 235, 254, 287-291, 297; procreare 95, 287; sexualitate 196, 286-288. Vezi Venus Libertate absența libertății 266-267; la Anaxarh 79; la Antiphon 87, 91, 94-96; și bani 87, 113; binele suveran 58, 119; la Aristip 113-116, 119; și cetățenie 213-214; și declivitate 267; la Diogene 78, 134; și dorință 196; și edificarea sinelui 95-96; la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la Democrit 54; furtună 229, 281; la Longin 229; Marea Roșie 35, 54; principiul lui Alfeu 17-19 Politică agora 16, 40, 55, 88, 102, 105-106, 108, 130, 156, 207, 294 Cezar 222, 225, 245, 262, 269 democrație 85, 97, 248 drept - absența lui 283-284; și comunitatea 283-284; natural 98, 215-216, 310 egalitate - epicuriană 213, 215; naturală 97-98; între oameni 97-98, 179, 213-215; a plăcerilor 118-119 justiție 92, 215-216, 300 lege - civilă sau naturală 91-94, 96, 310; îngrădirea libertății 91; opusă naturii 90-91
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
imposibil de satisfăcut cu rețeaua de învățământ existentă. Cererea a fost deosebit de generoasă în domeniul învățământului psihologic, unde s-a constatat o abundență de înscriși pe fondul unei oferte mici de locuri de muncă la nivel național, fapt explicabil prin absența existenței acestui gen de învățământ în ultimii ani de regim totalitar. Această situație a făcut ca în scurt timp să apară peste zece mii de absolvenți de învățământ superior psihologic. Setea de cunoștințe psihologice, manifestată la noi cu atâta intensitate, este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
instituționale a activității de psihologie în Ministerul de Interne, dintr-o perspectivă unitară, capabilă să răspundă eficient unor cerințe și necesități reale ale insituției, au fost identificați, prin analizele întreprinse la nivelul Centrului de Examinări Psihologice, următorii factori de risc: absența unor reglementări de bază în domeniu (inconsistență legislativă) și caracterul ambiguu al unor prevederi existente; lipsa infrastructurii adecvate în cadrul activității de psihologie; lipsa personalului specializat la nivelul tuturor eșaloanelor; fond metodologic și documentar, de specialitate, redus și depășit. În vederea eliminării
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
școlarizare poate crea probleme. Care sunt diferențele între etapa școlară parcursă și cea care este începută și de ce poate apărea inadaptarea? Credem că aceste diferențe constau în: învățământul universitar este diferențiat în funcție de capacități și aptitudini și, de aceea, prezența sau absența acestora influențează procesul de adaptare; planurile de învățământ propun discipline noi, strâns legate de un profil de specializare care nu mai corespund cu fostele solicitări; învățământul universitar presupune un studiu aprofundat al disciplinelor dintr-un domeniu de specializare și se
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
un rol aparte îl au sau ar trebui să-l aibă și psihologii care își desfășoară activitatea în structurile cu atribuții în domeniul securității naționale. Drumul parcurs de către psihologi, după 1990, în structurile menționate nu a fost deloc unul ușor. Absența unui statut profesional bine definit sau suficient de clar a făcut deseori ca psihologul să fie confundat cu psihiatrul sau și, mai rău, să fie considerat doar o anexă a colegilor de la „cadre”, iar vizitarea psihologului pentru consultanță de către un
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
este absolut necesară. Astfel se explică și prezența variabilelor orientarea către muncă (WO) și socializare (SO) care, în contextul factorului analizat, ilustrează un potențial de conducere într-un anumit context organizațional. Prezența variabilelor TO (toleranță) și PY (intuiție psihologică) și absența variabilei DO (dominanță) neutralizează, după părerea noastră, stereotipul conducătorului militar dur, cu așteptări unidimensionale, rigide față de subalterni. În același timp, pe fiecare nivel al ierarhiei militare există posibilitatea realizării prin independență (AI) într-un cadru normativ dat, după cum autocontrolul (SC
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
resurse ale activităților cognitive din CA. Sistemul funcțional menit să propage reprezentările asumate de consiliul profesoral ignoră utilizarea unor medii reprezentaționale materiale de promovare a propriilor reprezentări și de feedback privind performanța promotorului unic al acestor reprezentări în CA. În absența acestor mijloace tehnice de suport, contribuțiile decanului la activitatea cognitivă din ședințele CA se concretizează în acte personale integrate mai curând în sisteme funcționale care promovează reprezentările colegiului senatului decât ale consiliului profesoral. Tehnologia desfășurării activității cognitive în sistemele funcționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în muncă, totuși personalității, deprinderilor interpersonale, modalităților de distribuire și management al cunoștințelor li se acordă o atenție din ce în ce mai mare (Landy, Conte, 2004). O persoană se declară în prezent mulțumită dacă realizează un echilibru între activitatea de muncă și nonmuncă. Absența acestui echilibru a devenit o sursă serioasă de stres, un generator puternic de conflicte muncă - familie și familie - muncă (Poelmans et al., 2003). În plus, „stabilitatea” într-un post de muncă este o problemă depășită, un „vis” care nu mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
nivel se confruntă cu diversitatea mare a intervențiilor pe care le întreprind. Or, în astfel de situații ne confruntăm cu numeroase elemente inedite. Din această cauză criticile aduse serviciilor prestate de firmele de consultanță sunt destul de acide. Cauzele sunt următoarele: absența unei analize de profunzime a situației existente; corelarea defectuoasă dintre dorințele beneficiarului și identificarea corectă a problemelor organizației; utilizarea unor metodologii de intervenție deficitare (chestionare insuficient studiate, teste psihologice nevalidate, abuzul de interviuri de selecție, chiar practicarea unor metode neștiințifice
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
informație minimă redusă la câteva structuri demografice, care, desigur, sunt de interes, dar, tratate lacunar și superficial, nu oferă o informație relevantă. Din acest motiv, mulți patroni sunt puși în situația ca după privatizare să facă o nouă diagnoză organizațională. Absența unor cunoștințe de psihologie M-O ne pune frecvent în fața unor abateri deontologice grave. Astfel, putem vedea patroni cu protocoale de testări psihologice în mână rezolvându-și intențiile de disponibilizare a personalului sau de penalizare a angajaților, de stopare de la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
În esență, fiecare credit era acordat pe încredere (fără solicitarea de garanții - imobiliare sau de altă natură), se miza pe presiunea comunitară de returnare a creditului (în caz contrar, ceilalți membri ai grupului nu puteau solicita alt credit) și pe absența subvențiilor. Însă, în anii ’90, modelul a intrat într-o anumită criză, fiind etichetat drept o structură narativă simplificatoare despre dezvoltare (development narrative): „voci” multiple au susținut, pe baza unor evaluări separate, că succesul nu depinde de mecanismele comunitare invocate
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
familie” de abordări ce se limitează la a sprijini o comunitate pentru a avea acces la un program/proiect specific de dezvoltare comunitară. Este, de pildă, sensul conferit inițial facilitării în cadrul FRDS: Multe comunități sărace sunt fragmentate, caracterizându-se prin absența raporturilor de încredere între oameni, dublată de incapacitatea de organizare. Ca soluție pentru corectarea acestei stări de fapt, Fondul va furniza servicii de facilitare. Procesul de facilitare comunitară este instrumentul prin care Fondul își propune să crească accesibilitatea comunităților rurale
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
redusă. Supervizarea punitivă este stilul de supervizare în care un supervizor întărește specificațiile rolurilor de muncă, prin „agresarea” rapidă cu pedepse a subordonaților care se îndepărtează sau violează normele. Supervizarea nonpunitivă presupune o poziție ușor distantă sau dezinteresată, caracterizată prin absența recompenselor și pedepselor. Să notăm ideea că productivitatea muncii (cu sensul de eficiență) este produsul stilului de supervizare, dar nu direct și prin intermediul unor variabile latente. Procesul prin care are loc influența a fost descris de Day și Hamblin cu
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
că funcțiile care discriminează cel mai bine tipurile de supervizare în practica implementării proiectelor de dezvoltare comunitară din România par a fi cele de asistență tehnică și suport. Este motivul pentru care putem delimita două tipuri de supervizare, după prezența/absența funcției de asistență și suport. Am numit primul tip de supervizare suportivă, deși, la fel de bine, ea putea fi intitulată participativă sau asistențială. Oricum, conținutul ei nu este foarte precis și poate exista în practica agențiilor de implementare sub forme destul de
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
asupra a ceea ce ar fi de făcut cu resursele promise. De aici încolo, a urmat așteptarea, bine întreținută de lumea de dincolo de sat - birocrație județeană și ministerială, goluri de legislație, unitate de implementare etc. Obstacolul central pare să fi fost absența unor reglementări care să permită acordarea de granturi la nivel comunitar din bani de împrumut la nivel național. Dezamăgirea comunităților a fost firească. În unele cazuri, a fost contracarată prin acțiuni compensatorii. La Moșna, de exemplu, cele două cercetătoare au
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
contradicție cu semenii și cu societatea. Imaturitatea afectivă și morală, caracteristică acestei persoane, se concretizeazează în tendințe egocentrice, intolerantă față de normele juridice și morale, subestimarea greșelilor comise, indiferență și dispreț față de munca social-utilă, lipsa obiectivității față de sine și față de alții, absența unei integrări superioare în viața socială și chiar de familie. Integrarea socio-profesională și morală a individului presupune tocmai acest act de depășire a limitelor conștiinței individuale, de detașare de sine însuși și deschidere față de altul, de reunțare la egoism, pentru
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
căruia subiectul trebuie să fie intens motivat, iar pe de altă parte a unui obstacol, extern sau intern, real sau imaginar, material sau spiritual, suficient de puternic pentru a produce blocarea, contrarierea. Când apare tensiunea și insatisfacția subiectivă produse de absența acelei situații finale care este necesară satisfacerii unei trebuințe active (ex. setea, foamea etc), vorbim de frustrația primară, sau „privațiunea”, specifică lumii animale. Când individul întâmpină un obstacol sau o obstrucție, mai mult sau mai puțin de nedepăsit, în calea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sugerând partciparea a două tipuri de factori: somatici, constituționali, strâns legați de diferențieri individuale înnăscute (deși un anumit rol îl pot juca și elementele somatice dobândite, cum ar fi: oboseala cronicizată, diferite maladii fizice etc.), și factorii psihologici genetici (ex. absența totală a frustrației în copilăria timpurie îl va face pe subiect incapabil de a răspunde în mod adecvat la frustrare; la fel de bine, o frustrare excesivă, sau repetată poate crea zone de redusă toleranță, deoarece copilul este constrâns, datărită imaturității sale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
inferioritate și de la sechelele sale fizice și psihice, ca urmare a șocului suferit în ciocnirile vieții. După părerea mea, complexul de inferioritate, adică fenomenul constant al consecințelor sentimentului de inferioritate și al conservării lui forțate, se explică printr-o considerabilă absență a sentimentului de comunitate”. (Cf. R. Mucchielli, op. cit., p. 13). „Complexul de inferioritate” n-ar fi, prin urmare, altceva decât o „consecință” a sentimentelor de inferioritate „normale”, care fie că n-au putut fi compensate, fie că au fost fixate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
comportamentului, precum și semnificația de frustrant a evenimentului contrariant, apărut la un moment dat. De aici rezultă difificultatea realizării unei clasificări a „surselor frustrațiilor”. Majoritatea clasificărilor efectuate grupează „evenimentele frustrante” în două mari categorii: cele care aparțin „frustrației primare”, care presupune absența obiectului necesar satisfacerii unor trebuințe primare, biologice, și cele care aparțin „frustrației secundare”, care implică existența unui obstacol în calea tendințelor secundare, de natură spirituală. În legătură cu „obstacolele” (constrangerile), psihologii au arătat că acestea pot fi de origine internă, atunci când ele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de frustrare: a) frustrări exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii „trebuinței”; b) frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în cazul omului, când vindecarea bolnavului nu se poate obține decât prin suportarea unei operații, sau
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
material, angajând unilateral personalitatea subiectului, până la cele complexe, ale mediului social, care afectează profund întreaga personalitate a subiectului (determinând tulburări afective sau, uneori, chiar o traumatizare a „eului”). Obstacolele și amenințările aparținând mediului social, cuprind de regulă situații de genul: absența condițiilor necesare îndeplinirii unui obiectiv sau a uneia activități (ex. a unei ambianțe agreabile, tonifinte pentru persoana obișnuită cu aceasta); pierderile (ex. a unei prietenii, a serviciului, etc.); interdicția de a frecventa anumite grupuri; calomniile, rivalitățile agresive; aprobarea pe care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
influențare a trăirii afective, ne creează posibilitatea de a înțelege și interpreta corect sentimentele altora. Lipsa unei autonomii și independențe afective, a obiectivității față de sine și față de alții, a unui sistem echilibrat de cerințe față de sine și față de asemeni, precum și absența unei integrări superioare în viața socială și de familie (care înseamnă „angajare” și „cooperare”) - iată semnele incontestabile ale unei insuficiente maturizări afective. Sentimentele devin constante, stabile, numai prin actul de conștientizare (adică de „intelectualizare” și „obiectivare” a trăirilor afective), care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]