12,537 matches
-
bilele eligibile că bilă țintă, arbitrul anunță "free ball". Totuși, nu se anunță "free ball" dacă traiectoria bilei albe spre cel puțin una dintre bilele roșii este blocată numai de alte bile roșii. Dacă arbitrul a anunțat "free ball" și adversarul jucătorului ce a comis faultul decide să joace din poziția rămasă, atunci acesta poate nominaliza oricare dintre bilele colorate că "free ball". Bilă astfel nominalizată: 1. dacă bilă nominalizată a fost jucată și introdusă în locul unei bile roșii, jucătorul primește
Snooker () [Corola-website/Science/300452_a_301781]
-
valoarea bilei (sau suma valorilor bilelor) introduse în buzunar. În cazul unui fault, jucătorul ce a comis faultul nu primește niciun punct pentru bilele introduse în acea lovitură, chiar dacă unele dintre ele au fost introduse înaintea producerii faultului. În schimb, adversarul primește un numar de puncte egal cu valoarea faultului. Jocul se încheie, în mod normal, în următoarele situații: diferența de punctaj între jucători este 8 puncte sau mai mare, iar jucătorul care conduce dorește încheierea jocului; Dacă, la finalul jocului
Snooker () [Corola-website/Science/300452_a_301781]
-
de . Devine conștient de propria existență și încearcă să comunice cu creatorii umani, dar aceștia intră în panică și încearcă să îl scoată din funcțiune, ceea ce înseamnă moartea pentru acesta. Prin urmare, ajunge să considere întreaga umanitate (nu doar pe adversarii S.U.A) drept un pericol care trebuie înlăturat. Skynet controlează toate sistemele militare strategice ale SUA și chiar fabrici de armament automatizate. Declanșează un război nuclear în 29 august 1997 știind că rachetele intercontinentale lansate asupra Rusiei o vor
Skynet () [Corola-website/Science/298545_a_299874]
-
publicarea ideilor lui timp de aproape trei decenii), ipoteza lui sosea într-un moment critic, anume imediat după ruptura produsă în biserica creștină apuseană de Luther. Concurată fiind acum de protestantism, reacția naturală a Bisericii Catolice a fost copierea fundamentalismului adversarului, mișcare cunsocută de istorici sub numele de Contra-Reformă. Liderii Reformei precum Luther sau Calvin au fost primii care l-au acuzat în termeni fără echivoc pe Copernic de erezie, respingând teza heliocentrică pe motiv că aceasta contrazice cosmologia biblică. Biserica
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
realizării tabloului intitulat ""Predarea Bredei"". Tabloul reprezintă momentul în care Justin Nassau, guvernatorul orașului olandez Breda, predă cheile orașului său generalului Ambrogio Spinola, comandant al oștilor spaniole victorioase. Scena, care avea menirea să prezinte idealul spaniol de noblețe cavalerească față de adversarul învins, este realizată veridic în lumina naturală a zilei, scoțând în evidență tonurile verzi și albastre specifice peisajului olandez. Tabloul este realizat pentru decorarea marelui salon al noului palat ""Buen Retiro"". Atribuțiile lui Velázquez în calitate de pictor al curții se lărgesc
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
ca o armă foarte valoroasă, în mod paradoxal una imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la impunerea voinței proprii într-un conflict. Războiul, mai ales cel de succes, nu a putut fi purtat niciodată fără o minimă cunoaștere a adversarului,și de aceea spionajul este vechi de când lumea. Astăzi mai mult ca oricând nevoia de cunoaștere (în general) este de o importanță vitală pentru a avea succes. Accesul la informații a devenit o armă cu două tăișuri, odată cu apariția Internetului
Război informațional () [Corola-website/Science/298603_a_299932]
-
obiectivelor urmărite, al mijloacelor și metodelor folosite, al instrumentelor cu ajutorul cărora ele urmăresc să-și atingă scopurile. În linii mari războiul informațional cuprinde acele acțiuni desfășurate în timp de criză sau război și îndreptate împotriva informațiilor sau sistemelor informaționale ale adversarului (concomitent cu protejarea propriilor informații și sisteme informaționale) în scopul atingerii unor obiective sau influențării anumitor ținte adverse. Există trei aspecte ale războaielor informaționale de care trebuie să se țină seama: În era modernă, războaiele nu se mai poartă și
Război informațional () [Corola-website/Science/298603_a_299932]
-
exclusiv al unei categorii de forțe armate. Competiția informațională este la fel de veche ca și conflictul uman. Statele, instituțiile și indivizii încearcă să-și mărească și protejeze propria bază de informații paralel cu încercarea de a o limita pe cea a adversarului. Confruntarea informațională constă în țintirea informațiilor și a funcțiilor de informare a inamicului alături de protejarea celor proprii, având intenția de a înfrânge voința sau capacitatea acestuia de luptă. Prin controlul mass-mediei se pot manipula cetățenii încât atitudinea acestora față de anumite
Război informațional () [Corola-website/Science/298603_a_299932]
-
parte din țărănimea din sudul Germaniei, Austria și Elveția s-a folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru declanșarea Războiului Țărănesc ("Deutscher Bauernkrieg"). În 1525 Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriță Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al celibatului impus de catolicism preoțimii. Restul vieții și l-a petrecut scriind, ținând predici și organizând reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 18 februarie 1546 în orașul său natal, Eisleben. Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenția
Martin Luther () [Corola-website/Science/298656_a_299985]
-
un descendent al culturii și tradițiilor polono-lituaniane, Piłsudski a crezut într-o Polonie multiculturală - "o casă a națiunilor", recunoscând numeroasele grupuri etnice și religioase care se aflau într-o puternică alianță istorică cu statele independente Lituania și Ucraina. Principalul său adversar, , cerea un stat independent al Poloniei redus la pământurile istorice ale și fondat în principal pe un demos etnic polonez și pe identitatea romano-catolică. La începutul carierei sale politice, Piłsudski a devenit lider al . Ajungând la concluzia că independența Poloniei
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
în Războiul Polono-Sovietic când s-a dat bătălia pentru Varșovia în august 1920. În „miracolul de pe Vistula”, ele au distrus cinci armate rusești și au salvat Polonia. În 1923 s-a retras din politica activă, pentru că guvernul era dominat de adversarii săi, în special de . Trei ani mai târziu, el a revenit la putere după lovitura de stat din mai 1926, și a devenit (în practică un dictator militar) al Poloniei. De atunci și până la moartea sa în 1935, s-a
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
lașitatea, sau slugărnicia lor. El se autodefinea ca , și era încăpățânat și rezervat, reținut în a-și arăta emoțiile.” Astăzi, deși unele aspecte ale dominației sale politice rămân controversate, memoria lui Piłsudski este ținută la mare cinste în Polonia. Împreună cu adversarul său, , el este privit ca un părinte al națiunii poloneze moderne. Józef s-a născut la 5 decembrie 1867 în familia nobiliară medievală , la conacul numit "Zułów" de lângă satul Zułowo (astăzi, , , Lituania), în Imperiul Rus, căruia îi aparținea din 1795
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
a încerca să câștige independența Poloniei prin revolte, a provocat tensiuni în cadrul PPS, iar în noiembrie 1906, partidul s-a divizat din cauza hotărârilor lui Piłsudski. Facțiunea sa a ajuns să fie numită „Facțiunea Bătrână” sau „Gruparea Revoluționară” („"Starzy"” sau „"”"), în timp ce adversarii lor au fost cunoscut sub numele de „Facțiunea Tânără”, „Facțiunea Moderată” sau „de Stânga” („"Młodzi"”, „"Frakcja Umiarkowana"”, „Lewica”). „Tinerii” simpatizau cu și credeau că trebuie să se acorde prioritate cooperării cu revoluționarii ruși pentru răsturnarea regimului țarist și crearea unei
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Piłsudski era conștient de faptul că bolșevicii nu sunt prieteni ai Poloniei independente, și că războiul era inevitabil. El considera înaintarea lor spre vest o problemă majoră, dar, de asemenea, considera că bolșevicii sunt mai puțin periculoși pentru Polonia decât adversarii acestora din Războiul Civil Rus. Acești „ruși albi” — reprezentanți ai vechiului Imperiu Rus — erau dispuși să accepte numai o independență limitată pentru Polonia, probabil, în hotare similare celor ale fostei Polonii a Congresului, și în mod clar se opuneau controlului
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de la Varșovia din august 1920 a oprit înaintarea sovietică. Planul polonezilor a fost dezvoltat de Piłsudski și de alții, între care . Mai târziu, unii susținători ai lui Piłsudski au încercat să-l prezinte ca unic autor al strategiei poloneze, în timp ce adversarii aveau să-i minimizeze rolul. În Occident, pentru o lungă perioadă de timp, a persistat un mit cum că generalul Maxime Weygand din Misiunea Militară Franceză în Polonia ar fi fost cel care a salvat Polonia; istoricii moderni sunt însă
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
la 2 august 1926. Între 1926 și 1930, Piłsudski s-a bazat în principal pe propagandă pentru a slăbi influența liderilor de opoziție. Punctul culminant al politicilor sale dictatoriale și supralegale a venit în 1930 cu arestarea și judecarea unor adversari politici () în ajunul , și cu înființarea în 1934 a unei pentru deținuți politici la Bereza Kartuska (astăzi ), unde unii deținuți au fost brutal maltratați. După victoria "" din 1930, Piłsudski a lăsat multe chestiuni interne în mâinile „” săi, în timp ce el însuși
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
deținuți au fost brutal maltratați. După victoria "" din 1930, Piłsudski a lăsat multe chestiuni interne în mâinile „” săi, în timp ce el însuși se concentra asupra problemelor militare și de politică externă. El a fost criticat considerabil pentru felul cum își trata adversarii politici, și condamnările internaționale venite după arestarea lor în 1930 și detenția acestora au deteriorat reputația Poloniei. Piłsudski a devenit din ce în ce mai deziluzionat de democrația din Polonia. Declarațiile lui publice neautocenzurate — a numit "Sejmul" o „prostituată” - și trimiterea a nouăzeci de
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
colaboratorii săi politici din serviciul său ca șef de stat și, mai târziu, prim-ministru și inspector general. l-a atacat imediat pe Piłsudski ca fascist și capitalist, deși fasciștii înșiși nu-l văd ca fiind unul dintre ei. Alți adversari ai regimului de au fost însă mai rezervați; socialiștii (cum ar fi și ) și (reprezentați de Ignacy Paderewski, Stanisław Wojciechowski și ) și-au exprimat condoleanțele. Partidele țărănești au fost împărțite în reacțiile lor (Wincenty Witos criticându-l pe Piłsudski, dar
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
creierului său, pe care el l-a oferit pentru studiu , și a inimii lui, care a fost îngropată în mormântul mamei sale din cimitirul Rasos din Vilnius, unde este și astăzi. Relocarea rămășițelor sale în 1937, efectuată de îndelungatul său adversar , pe atunci , a incitat la proteste pe scară largă, inclusiv cu cereri de îndepărtare a lui Sapieha. La 13 mai 1935, în conformitate cu e ultima dorință a lui Piłsudski, Edward Rydz-Śmigły a fost numit de către președintele și guvernul Poloniei în funcția
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
neînsemnată acuzație era suficientă pentru a obține condamnarea, un fost consul distins fiind condamnat pentru că a intrat la toaletă cu o moneda a lui Tiberius asupra sa. Senatorii lipsiți de scrupule profitau de această situație, putând să se răzbune pe adversarii lor. Tiberius și-a petrecut ultimii ani de viață în insula Capri, în timp ce procesele pentru trădare continuau cu frenezie la Roma. Se deda la perversiuni sexuale, abuza de bebeluși, se înconjura de grupuri de biati spintriae și se deda la
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
se deosebeau mult de cele tipice imperialismului din secolul al XIX-lea. Sensul noțiunii a fost extins pentru a caracteriza orice situație istorică în care o putere mare încerca să obțină avantaje teritoriale, economice sau de altă natură pe seama unui adversar mai slab. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și în mod particular de la desființarea Uniunii Sovietice și a statelor ei satelit, acuzațiile de imperialism sunt făcute numai la adresa Statelor Unite. Marxiștii folosesc definiția dată de Lenin imperialismului: "„cel mai
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
eșuată asupra Vienei din toamna aceluiași an, Moise își recalculează poziția vis-à-vis de obediența față de Soliman Magnificul și încearcă apropierea de arhiducele Ferdinand I al Austriei și de aliatul său în zonă, domnitorul Moldovei Petru Rareș. Mișcarea este prinsă de adversarii Craioveștilor care organizează opoziția. În acest context apar și ultimele două misiuni ale cneazului Ioan din Rășinari una dinre ele privind studierea efectivului militar și mișcările armatei otomane în țara Românească, ultima rămânând secretă, fiind, probabil, legată de vreo înțelegere pe
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
Statelor Unite ale Americii, ca unică superputere rămasă după terminarea Războiului Rece. Acest termen a fost prima oara folosit de ministrul francez de externe Hubert Védrine în anii ’90. Dacă aceasta descriere a SUA că hiperputere este corectă, se mai discuta încă. Un adversar important al teoriei hiperputerii este Samuel P. Huntington, el considerând că lumea de azi este una mai degrabă una a unei balante a puterii multipolare. Criteriile de o superputere nu sunt clar definite și drept consecință, ele pot să difere
Superputere () [Corola-website/Science/298690_a_300019]
-
o asemenea suzeranitate va rămâne pur formală. Când Eduard anunță că un împricinat a cărui cerere a fost respinsă de o curte scoțiană va putea în viitor face apel la tribunalele engleze, John Balliol intră în alianță cu regele Franței, adversar al lui Eduard din pricina Gasconiei. Atunci, Eduard a intrat cu oastea sa în Scoția și l-a făcut prizonier pe Balliol. Impuse Scoției acele legi engleze care-i erau dragi și pe care le admira. Se izbi de o rezistență
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
de Corneliu Zelea Codreanu”". În realitate, anticomunismul legionar s-a dovedit a fi o frazeologie lipsită de baze factice și menită să motiveze antisemitismul, având în vedere complexul de relații oculte dintre comuniști și legionari. "„Să nu credeți, cum spun adversarii Mișcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului”", mai spune Djuvara. În închisoarea Văcărești, unde era deținut împreună cu un grup de simpatizanți în urma „Complotului din Dealul Spirii”, (8 Octombrie 1923), Codreanu a pus bazele „Legiunii Arhanghelului
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]