11,393 matches
-
piloți. În vreme ce Spaatz a considerat că rezultatul este o victorie, producția industriei aviatice germane a scăzut foarte puțin. Dar pe de altă parte, luptele de uzură au dus la scădrea continuă a capacității de luptă a "Luftwaffe". După „Big Week”, aliații au cucerit și au menținut pentru tot restul războiului supremația aeriană. Una dintre cele mai importante schimbări ale „Marii Săptămâni” a fost intruducerea în luptă a avionului P-51 Mustang. Acest aparat avea o rază de acțiune suficient de mare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
der Jagdflieger" Adolf Galland de pe 27 aprilie 1944 menționa faptul că germanii periduseră în ultimele 10 operațiuni 500 de aparate și 400 de piloți. Galland nota că în ultimele patru luni pierduse aproximativ 1.000 de piloți. Galland sublinia că aliații îi depășeau numeric pe germani la capitulul avioane de vânătoare în proporție de 6:1 până la 8:1, iar nivelul de pregătire al piloților de vânătoare aliați era „uimitor de ridicat” . Aproximativ 25% din efectivele piloților de vânătoare germani au
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
pierderile din prima jumătatea a anului 1944. În ianuarie, Luftwaffe dispunea de 2.283. În perioada ianuarie - mai 1944, germanii au pierdut 2.262 piloți, o rată a pierderilor de 99%. Pierderile masive în oameni și avioane le-a permis aliaților să câștige superioritatea aerină pe cerul continentului. Printre piloții pe care i-a pierdut Germania se aflau și foarte mulți militari experimentați. Situația era atât de gravă, încât Galland a remarcat: Situația tensionată a efectivelor din apărarea aeriană a Reichului
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
vicios. Pentru asigurarea nevoilor de pe front, timpul de instruire a fost redus. Scurtarea timpului de instruire ducea la scăderea capacității de luptă a piloților, ceea ce creștea în mod corespunzător probabilitatea ca tinerii piloți să fie uciși în confruntările aeriene. Ofensiva aliaților împotriva producției de combustibili și uleiuri a Axei a dus la scădere și mai mare a perioadelor de instruire, ceea ce nu a făcut decât să înrăutățească situația pentru germani. Poziția a continuat să se deterioreze de-a lungul întregului an
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de frecvența de 10 GHz, se se pare că nu a fost detectat de vreun sistem al Luftvaffe care să fi existat până la sfârșitul războiului. Eliberarea Franței și a Țărilor de Jos în 1944 a dus la amplificarea ofensivei bombardierelor. Aliații au fost capabili să depășească cele mai multe sisteme de avertizare a liniei Kammhuber. Până atunci, avioanele de vânătoare noctură reușiseră să provoace o rată generală de pierderi bombardierelor britanice care atacau Germania de 3,8% în iulie 1944. Într-o singură
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
din apropierea gărilor. Flotele aeriene americane 8AF și 15AF au demonstrat o creștere a preciziei atacurilor prin folosirea radarelor de ghidare H2X, iar bombardierele RAF și-au îmbunătățit la rândul lor precizia de navigare prin folosirea sistemului de ghidare radio Gee-H. Aliații au constatat că uzinele de benzină sintetică erau ținte asupra cărora atacurile aeriene aveau un succes mai mare decât bombardamentele asupra rafinăriilor. Uzinele de benzină sintetică puteau fi scoase din funcțiune datorită unor avarii mici, care ar fi afectat părțile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
doar a căilor ferate nu i-ar fi forțat pe germani să arunce în luptă toate forțele aeriene defensive. Eisenhower acedat în cele din urmă, iar Spaatz a mutat acțiunile 15AF a USAAF împotriva țintelor din România. Până în acel moment, aliații atacaseră doar sporadic țintele din România.. OKL era obligat în această conjunctură să facă fața la două mari provocări. Prima era întărirea "Luftflotte" 3 din cadrul "Luftflotte Reich", pentru ca să facă față iminentei invazii aliate din Franța. A doua era protejarea spațiului
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
din România a fost practic distrusă în urma bombardamentelor aeriene. Ultimele raiduri împotriva Ploieștiului au fost executate de 15AF pe 19 august 1944. Armata Română (și Forțele Aeriene Române), care luptaseră până în acel moment alături de forțele germane, au încetat lupta împotriva Aliaților pe 23 august 1944, pe 12 septembrie a semnat armistițiul cu Aliații, pentru ca mai apoi să declare război Germaniei. Unitățile aviației de vânătoare germane din România s-au retras după aceste evenimente în Iugoslavia și Ungaria . Forțele aeriene slovace și
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Ploieștiului au fost executate de 15AF pe 19 august 1944. Armata Română (și Forțele Aeriene Române), care luptaseră până în acel moment alături de forțele germane, au încetat lupta împotriva Aliaților pe 23 august 1944, pe 12 septembrie a semnat armistițiul cu Aliații, pentru ca mai apoi să declare război Germaniei. Unitățile aviației de vânătoare germane din România s-au retras după aceste evenimente în Iugoslavia și Ungaria . Forțele aeriene slovace și maghiare au continuat lupta alături de "Luftwaffe" până la sfârșitul războiului în Europa în
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
vizibilitate au făcut ca aceste misiuni să poată fi încheiate cu succes de către RAF. Speer i-a raportat lui Hitler că se ajunsese în situația în care atacurile nocturne să fie mai distructive decât cele pe timp de zi, deoarece aliații foloseau bombardiere grele și obțineau precizie mai mare pe timpul nopții. În medie, în timpul operațiunilor britanice împotriva țintelor petroliere din timpul toamenei anului 1944 erau lansate 600 t de bombe iar, în aceeași perioadă, USAAF lansa 352 t împotriva acelorași ținte
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
bombardamente, dar doar în aperațiuni cu obiective limitate. Toate uzinele de combustibil sintetic din vestul Germaniei au fost scoase din funcțiune, iar rafinăriile de țiței din Hamburg, Bremen și Viena mai funcționau doar la capacitate redusă. Informațiile de care dispuneau aliații arătau că practic mai funcționa doar o singură rafinărie de țiței de capacitate importantă în toată Germania. De la începutul ofensivei împotriva țintelor petroliere, 15AF a lansat 41.000 t de bombe, 8AF 24.000 t, iar RAF Bomber Command 20
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
avioane de vânătoare, în vreme ce RAF putea opera 1.500 de bombardiere grele, care puteau transporta până la 9 t de bombe. În toamna anului 1944, bombardierele și avionale de vânătoare aliate puteau să ajungă deasupra țintelor fără să fie interceptate. Atacurile aliaților au vizat regiunea industrială Ruhr și rețeaua de comunicații germană. Rețeaua de căi ferate a fost sistematic distrusă, cantitățile de mărfuri fiind reduse la jumătate în decembrie 1944 față de 1943. După pierderea petrolului românesc în august 1944, atacurile aliate au
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
spre fabrici. S-au făcut estimări ale producției, care ar fi scăzut cu 22% între mai 1944 și ianuarie 1945. Cel puțin 50-60% din această scădere ar fi fost datorată atacurilor sistematice asupra rețelelor de transport. La începutul anului 1945, aliații ajunseseră la granițele Germaniei sau chiar reușiseră să ocupe orașe ale Reichului, precum Aachen. Odată cu restrângerea teritoriului controlat, Germania înseși fiind în prima linie a frontului, distincția dintre bombardamentele strategice și tactice a dispărut practic. Forețele aeriene aliate și "Luftwaffe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de mai multe Me 262. Germanii au pierdut în acea misiune 158 de avioane de vânătoare și au raportat doborârea a doar 50 de bombardiere USAAF. De fapt, germanii au reușit să doboare doar 8 bombardiere americane. În această perioadă, Aliații occidentali începuseră operațiunile de cucerire a teritoriuloui german. Aeroporturile și bazele militare aflate în vestul Germaniei au fost cucerite pe rând. "Luftwaffe" a contiunat să apere spațiul aerian german, în ciuda ratei ridicate a pierderilor, efectuând misiuni împotriva capetelor de pod
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
misiuni împotriva capetelor de pod de peste râul Rin. Germanii au reușit să obțină unele succese limitate prin folosirea unor formațiune de 40-50 avioane Me 262, dar pierderile suferite de bombardierele aliate au rămas în continuare scăzute. Bucrându-se de superioritatea aeriană, aliații au atacat continuu Luftwaffe la sol și în aer. În doar două zile, 13-15 aprilie, 400 de avioane de vânătoare germane au fost distruse la sol de atacurile aliate. Intensitatea campaniei împotriva orașelor germane nu a scăzut. Printre cele mai
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
imediat înconjurătoare se află importante obiective industriale militare. Importanța militară a orașului este pusă la îndoială până în zilele noastre datorită lipsei potențialului industrial și a situației reale a frontului din acea fază a războiului. La scurtă vreme după acest raid, aliații au lansat Operațiunea Clarion, în timpul căreia aproape 9.000 de bombardiere au atacat ziua și noaptea peste 200 de ținte pentru distrugerea potențialului de transport al germanilor - triaje de cale ferată, poduri, treceri la nivel, canale și altele asemenea. În
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
interne. În politica externă, el a fost mai inconstant decât tatăl său. A rupt relațiile cu coroană franceză și s-a străduit energic pentru a câștiga Brandenburg și alți prinți germani pentru războiul imperial împotriva agresorului francez. Evaluat că un aliat la curtea de Habsburg, el a fost totuși privit cu o neîncredere extremă și nu a fost în măsură să comande toate trupele imperiale în fața unei invazii turcești și nu a obținut mijloacele (aprovizionarea cu alimente și cazarea de iarnă
Johann Georg al III-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/332696_a_334025]
-
vecinilor săi. După primele mari succese suedeze a urmat campania dezastruoasă a regelui Suediei Carol al XII-lea din Rusia, încheiată cu catastrofa suedeză în bătălia de la Poltava, din 1709. De atunci Suedia nu mai avea șanse de a rezista aliaților pe uscat, dar pe mare supremația era de partea Suediei, Rusia abea începînd să-și construiască flota. Din acest motiv victoria definitivă era greu de obținut, fără a fi înfrântă vreodată, flota Suediei domina Marea Baltică. Acest lucru era o mare
Bătălia de la Gangut () [Corola-website/Science/332773_a_334102]
-
revoltă și un război este evitat cu multă greutate. În urma celui de-al Doilea Război Balcanic, România și Bulgaria ajunseră rivale. La 18/30 octombrie 1883 România aderat la Tripla Alianță printr-un tratat bilateral cu Austro-Ungaria. Tratatul prevedea ca aliați să-și acorde sprijin unul celuilalt în cazul unui atac din partea Rusiei (deși aceasta nu era menționată în mod explicit) și au promis să nu se alăture unei alte alianțe îndreptate împotriva unuia dintre ei. Germania a aderat la acord
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332805_a_334134]
-
Raidurile comandourilor efectuate de Aliații occidentali pe întreaga perioadă a celei de-a doua conflagrații mondiale împotriva fortificațiilor germane cunoscute cu numele generic de „Zidul Atlanticului” au avut ca principali participanți militarii din forțele armate britanice și ale Comunității Națiunilor. A mai participat de asemenea
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
organizat propriile comandori. Începând cu 1943, comandourile au început să întreprindă și raiduri la scară mai mare. Comandourile au fost organizate în brigăzi de infanterie de asalt, care aveau să fie forța de șoc în viitoarele operațiuni de debarcare ale aliaților. Din cele 20 de comandouri, 17 au fost folosite pentru formarea a patru brigăzi „Special Service”. Cele trei rămase - comandourile 12, 14 (Arctic) și 62 au continuat să fie folosite pentru raiduri de mică amploare. Lipsa unor voluntari pentru înlocuirea
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
teritoriului francez, a fot declanșată debarcarea din sudul Franței pe 15 noimebire 1944 a Grupului de Armată VI american (6 AG) sub comanda generalului Jacob L. Devers. În timpul luptelor din sudul Franței, 6 AG a fost sub comanda Cartierului General Aliat (AFHQ) din Teatrul de Operațiuni din Mediterana dar, după o lună, grupul a trecut sub comanda SHAEF. Până în acest moment, cele trei grupuri de armate se aflau pe poziții pe frontul de vest pe care aveau să le păstreze până la
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
Imperiul Otoman (1299 - 1922) a fost un stat islamic sunnit, înființat de către oguzi, cu un prim sultan în persoana lui Osman I. Dispariția marelui imperiu a fost o consecință a victoriei Antantei, în Primul Război Mondial, când forțele Aliaților, în rândurile cărora se aflau și arabii, i-au înfrânt în cele din urmă pe turci în Orientul Mijlociu. La sfârșitul acestui conflict, guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios, imperiul fiind împărțit între puterile învingătoare, în numai câțiva ani fiind
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
scrierilor sale. Acesta face un pas important prin solicitarea dreptului de vot pentru femei și a obținerii de către acestea a statului de ceățene legiuitoare, judecătoare și executoare. Ion Ghica (1816-1897) se arată, mai degrabă, un adversar al antipatriarhalismului decât un aliat al feminismului, menționând în scrierile sale că dependența economică a femeilor față de bărbați este o principală cauză a autonomiei reduse a acestora. Dimensiunea economică a patriarhatului românesc este, de asemenea, afirmată și de Ștefan Zeletin care critică reforma agrară din
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
renunțe la pretențile Rusiei asupra Livoniei, a cedat porțiuni de teritoriu și a promis să se alieze cu suedezii împotriva polonezilor. În iulie 1610 Vasili Șuiski a fost răsturnat printr-o lovitură de stat pusă la cale de Romanovi și aliații lor, care l-au forțat să devină călugăr. A murit ca prizonier la Varșovia în 1612. Vasili Șuiski s-a căsătorit de două ori. Prima lui soție, Elena Mihailovna Repnina, a murit înainte de alegerea sa ca țar și nu a
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]