11,388 matches
-
sunt pictate în stil neobizantin de către zugravul Ion ot Burdujeni, în ulei pe pânză. Celelalte icoane de pe catapeteasmă sunt pictate în ulei pe lemn de tei, în stil neobizantin, de către un pictor necunoscut. Icoanele mai recente sunt realizate de pictorul bisericesc Gheorghe Buburuzan. Pe catapeteasmă se află două inscripții cu litere chirilice. În inscripția din partea stângă se arată că un oarecare credincios "„cu soțul său Maria din Fetești”" au făcut catapeteasma. Inscripția este iscălită de zugravul Ion ot Burdujeni. În inscripția
Biserica de lemn din Mitocași () [Corola-website/Science/317076_a_318405]
-
etc. Creștinii au preluat de la romani doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal educarea maselor, predicarea noii religii în contextul în care cei mai mulți erau analfabeți. Sculptura rămâne strâns legată de arhitectura bisericească. Nici arta bizantină nu promovat sculptura monumentală, dar a realizat numeroase reliefuri în fildeș și ornamente arhitectonice sub formă de basorelief. În vestul Europei însă stilul monumental statuar cunoaște o înflorire, mai ales în perioada lui Carol cel Mare și
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
clopot s-au făcut pe spesele parochului George Popoviciu și a comunelor Hatna cu Măreței în anul 1876”". Conform evidențelor proprii, Parohia Hatna (Dărmănești) avea în 1843 în îngrijire 1.515 enoriași, care erau păstoriți de parohul Ilie Tarnowiecki, patron bisericesc fiind baronul Ennakaki von Kristie (Cârste). În 1876, parohia avea 3.604 enoriași, păstoriți de parohul George Popovici, biserica aflându-se sub patronajul lui Nicolai de Cârste și a lui Bogdan de Prunkul. Începând din 1876 a păstorit aici preotul
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
iar mama lui era în serviciul unei familii princiare pe nume Lobkowitz din apropierea satului natal.[2] Antonin va crește în ambianța atmosferei de la țară și din fragedă copilărie va cânta împreuna cu copiii țăranilor melodiile populare și va deprinde cântările bisericești în biserica satului alături de coriștii bisericii. Este atras de dansurile tinerilor de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume. Unul dintre primii lui profesori de muzică
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
tot parcusul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei. Un rol important în formarea muzicală a lui Dvorak îl vor avea cantorii bisericii de la care tânărul Antonin va învăța meșteșugul cântărilor bisericești în tradiția husită. Cehia se va confrunta începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea cu o serie de mișcări socio-politice și religioase în care un rol important l-a jucat Jean Hus. Acesta a fost influențat în gândirea lui de
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
husite. Va alcătui un tratat muzical ce abordează principiile teoretice ale muzicii în special ale polifoniei. Ieronim de Praga va răspândi și muzica instrumentală în biserică, folosind în culegerile lui vechi cântece populare cehe. Influența melosului popular în cultura muzicală bisericească din Cehia a făcut ca unele producții muzicale ale Missei să fie aproape în întregime de sorginte populară. Tradiția muzicală a Cehiei din perioada husită a dezvoltat genul cântecului coral și al imnului religios, care au dobândit cu timpul un
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
un alai de călăreți îmbrăcați în costume naționale, cu colaci moldovenești și cu versuri rostite de unul dintre bătrânii satului. La această sărbătoare a participat a participat o mulțime mare de credincioși atât localnici, cât și din localitățile învecinate. Cântările bisericești au fost interpretate de Corala „Armonia” de la Constanța. În piciorul Sfintei Mese din altar au fost așezate părticele de moaște, preotul paroh precizând că cele așezate la ridicarea bisericii nu s-au mai găsit, fiind pierdute, probabil, în timpul războiului. Sărbătoarea
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
și naos, s-a construit un cafas și s-au mărit golurile de la uși și ferestre. Ca urmare a lărgirii golurilor de la ușa de intrare, s-a demontat ancadramentul original cu pisania, care se păstrează la depozitul centralizat de obiecte bisericești. În 1977 s-a amplasat pe acoperiș o învelitoare nouă din tablă. Astfel, înfățișarea monumentului a fost alterată. În anul 2001, Parohia Înălțarea Domnului din Vama de Jos a donat biserica de lemn și clopotnița Muzeului Satului Bucovinean din Suceava
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
Alexandru Odobescu menționează existența unei ascunzători în care s-au depus mai multe obiecte prețioase, dar intrarea ei rămăsese necunoscută după moartea unui om bătrân, singurul care o cunoștea. În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești se oficiază într-o biserică de lemn amplasată la sud de biserica monument istoric. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a dispus construirea a 6 biserici de lemn de dimensiuni mici în care să se oficieze slujbele bisericești pe parcursul restaurării bisericilor monument istoric (la Arbore, Baia, Bălinești, Părhăuți, Pătrăuți și Sfântu Ilie). Biserica are un aspect deosebit pentru o biserică de piatră moldovenească, deși la o privire mai atentă planimetria este întâlnită în nordul Moldovei, fiind însă caracteristică
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
decursul timpului, biserica a mai suferit reparații în trei rânduri: 1900, 1950 și 1980. Biserica de lemn din Păușești dispune de obiecte de cult (potire și cruci sculptate) donate de voievodul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) și de zeci de cărți bisericești vechi, printre care o Evanghelie din 1693, un Apostol etc. Vechea bisericuță se păstrează aproape în forma inițială, lemnul construcției fiind în stare bună. Edificiul este afectat de alunecările de teren, el având probleme la nivelul fundației și un oarecare
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
anul 2015, având codul de clasificare . Episcopul Varlaam al Hușilor a avut ideea de a construi o reședință episcopală în care să se refugieze din calea năvălitorilor care prădau Hușiul. În desele lor năvăliri, tătarii distruseseră reședința episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii „Buna Vestire”, printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din moșia primită ca zestre, pentru a deveni
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
lucrări ample de reparații, din inițiativa episcopului Meletie Istrati al Hușilor (1851-1857), care a făcut mai multe vizite la schit și a văzut starea de ruină a acestuia. El a dobândit un ajutor de 7.050 lei de la Departamentul Trebilor Bisericești (episcopul a contribuit și el cu 650 lei din banii proprii). Lucrările de reparații au fost realizate de Ignațiu Lorenzo, arhitectul orașului Bârlad. Ca urmare a faptului că biserica se afundase în pământ cu mai mai mult de jumătate de
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
sub preotul Gheorghe Gherghel, fostul paroh, când s-a zugrăvit în interior după forma autentică veche. În anul 1949, s-a văruit în exterior ca și în anul 1956, când s-au reconstruit ferestrele bisericii. Ca obiecte de valoare culturală bisericească, biserica din comuna Băla are o Evanghelie veche cu litere chirilice, tipărită în anul 1763, un Liturghier și un Penticostar, tot cu litere chirilice, tipărit în anul 1796. După preotul Rusu Dănilă, primul paroh titular, au urmat ca preoți slujitori
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
Una dintre cele mai puternice comunități de armeni din țară s-a conturat la Iași. Fiind un popor religios, oriunde exista o mică comunitatea armeană, aceasta ridica o biserică, după modelul celor din țara lor. Mărturiile istorice consemnează o activitatea bisericească armeană în Moldova abia din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Istoricul ieșean N.A. Bogdan menționează o tradiție potrivit căreia Biserica „Sf. Sava” din Iași ar fi fost mai întâi o capiște (templu) armenească. Cum armenii ar fi
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
cu nevoință siliia." În ziua Adormirii Maicii Domnului, domnitorul a poruncit ca toate bisericile armenești din Suceava, Botoșani, Roman, Hotin, Siret, Vaslui și Iași să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu preoții. Poemul „Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor” al diaconului Minas din Tokhat (secretarul episcopal armean de Liov) spune că din porunca voievodului sus-menționat bisericile armenești din
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
școli. A murit la 8 mai 1980. Mormântul său se află la biserica Sfântul Nectarie, în apropiere de mănăstirea Panaghia Myrtidiotissa din Thapsana. Scrierile lui Filotei Zervakos acoperă subiecte hagiografice, pastorale, catehetice și apologetice. A publicat regulat articole în periodicele bisericești "Ορθόδοξος Τύπος" și "Κιβωτός". Bogată este și corespondența purtată, printre alții, cu Alexandros Moraitidis. Traduceri în limba română
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]
-
februarie 1439 a început perioada a doua, florentină, a ședințelor. Eugeniu IV îi supunea pe ortodocși unor presiuni directe-aceștia nu mai primeau deloc bani pentru subzistență și grecii au început, cu încetul, să-și vândă lucrurile personale, cărțile și obiectele bisericești, pentru a-și asigura cumva mijloacele necesare traiului. Basileul Ioan a reconfirmat interdicția de a părăsi sinodul, pentru membrii delegației sale, și la rândul său, îi îndemna să fie mai concilianți,vorbind, fără echivoc, nu despre clarificarea adevărului, ci deja
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
care l-a primit între timp prietenul Thomas Eggerton, cu care s-a împăcat) se duce la rege și îl roagă să-l ajute să-și facă o carieră în viața publică. Dar regele îl convinge să se dedice vieții bisericești, și Donne este hirotonisit în 1615. Cariera sa a evoluat de la a fi capelan regal la Lincoln’s Inn la emis diplomatic în Germania împreună cu Viscontele Doncaster la Decan al Catedralei St. Paul în 1621. Soția, Anne, decedează între timp
John Donne () [Corola-website/Science/317766_a_319095]
-
lemn, între anii 1626-1629, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă, la stăruința mamei sale, a început construirea unei biserici din piatră cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul”. Cronicarul Miron Costin a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Bârnova din apropierea orașului Iași, Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. De asemenea, el a început zidirea Bisericii Barnovschi și a Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
administrator numit de Mitropolie, care se ocupa de administrarea acesteia și colecta veniturile din se plătea personalul bisericii. În casa din partea de nord-vest era o clădire mare, cu patru săli de clasă, a funcționat între anii 1929-1948 Școală de Cântăreți Bisericești a Centrului eparhial Iași. Ea a început să funcționeze cu o frecvență de patru ani, având ca profesori pe arhimandritul Teodor Stupcanu, pe pr. Theodor Vrănescu și pe alții. După ce s-au întors din refugiu de la Brașov, arhimandritul Teofil Luca
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Mina-Manole Petraru a fost numit de mitropolitul Irineu Mihălcescu ca preot deservent la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași, activând acolo până în 1949. De asemenea, el a predat tipicul, cântarea practică și citirea cu litere chirilice la Școala de Cântăreți Bisericești. În acei ani, școala avea 200 de elevi, iar în căminul-internat al școlii locuiau 43 de elevi cântăreți, precum și 12 studenți săraci, cărora li se oferea masă gratuită. În 1948, casele familiei Rusovici (aflate în curtea bisericii) au fost naționalizate
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Grigore, consilier juridic al Arhiepiscopiei Iașilor, a primit pe 24 octombrie 2009 din partea patriarhului Daniel cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române - Crucea Patriarhală - Clasa I, în semn de apreciere a aportului juridic deosebit la recuperarea proprietăților și bunurilor bisericești din mai multe eparhii ale Patriarhiei Române. El a câștigat peste 1.000 de procese în instanțe la Iași, Bacău, Vaslui, Neamț, Suceava, Sf. Gheorghe (Covasna), Tg. Mureș, Cluj, Oradea, Dâmbovița (Târgoviște), București, Buzău, Brașov etc. Biserica „Ziua Crucii” din
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
a Mitropoliei Moldovei era îndeplinit de Biserica Stratenia (demolată în 1833). După sfințirea sa, Biserica "Sf. Gheorghe" a devenit pentru mai mult de un secol catedrală mitropolitană, în care erau hirotoniți ierarhii Moldovei și în care se desfășurau marile ceremonii bisericești. Vechea catedrală, Biserica Stratenia, a rămas de atunci pentru folosul duhovnicesc al profesorilor și elevilor Academiei Domnești fondată sau reorganizată în 1765 de către domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777) pe locul actualului bust al lui Gavriil Musicescu. În
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
nordic al edificiului. După înscăunarea ca mitropolit a lui Iustin Moisescu (1957-1977), s-au efectuat importante lucrări de consolidare în exteriorul și interiorul bisericii. Odată finalizate aceste lucrări, Catedrala Veche a devenit muzeu mitropolitan, aici fiind expuse mai multe artefacte bisericești cu valoare istorică: vechi tipărituri bisericești, manuscrise vechi, icoane și broderii lucrate cu măiestrie, părți din frescele vechi de la bisericile "Sf. Nicolae Domnesc" și "Sf. Trei Ierarhi" extrase cu prilejul restaurărilor efectuate la aceste monumente istorice la sfârșitul secolului al
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]