11,122 matches
-
imaginilor și sentimentelor apocaliptice, în care se regăsesc elemente amintind de peisajul liric bacovian, de lumea picturilor lui Bosch sau de atmosfera prozelor lui Kafka și Orwell, reușește să focalizeze într-o unică lentilă stilistică și imaginară viziunea sumbră a „cadavrelor în vid” și protestul la adresa absurdului totalitar, conferind astfel scrisului lui B. o dimensiune nebănuită în anii ‘50 ai secolului trecut. Baconsky credea în superioritatea artei, poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
București, 1964; Fiul risipitor, București, 1964; Meridiane, București, 1965; Dumitru Ghiață, București, 1966; Echinoxul nebunilor și alte povestiri, București, 1967; Remember, vol. I: Jurnal de călătorie, vol. II: Fals jurnal de călătorie, București, 1968; ed. 2, I-II, București, 1977; Cadavre în vid, București, 1969; Meridiane, București, 1969; Ion Țuculescu, București, 1972; Botticelli, București, 1975; Die Schwarze Kirche, tr. Max Demeter Peyfuss, Berlin - Frankfurt - Viena, 1976; Botticelli. Divina Comedie, București, 1977; Corabia lui Sebastian, București, 1978; Fluxul memoriei, îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
în Israel în antichitatea târzie, atât de autoritățile iudaice, cât și de cele romane, a influențat înțelegerea textului Dt 21,22-23: „Dacă cineva comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău, pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire”. La origine, pasajul era interpretat în sensul că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Trupul lui Anania a fost înfășurat și înmormântat (Fap 5,6); la fel și Tabita care „s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au spălat-o au pus-o în camera de sus” (Fap 9,37). Pe lângă aceasta, de obicei, cadavrul era parfumat (Josephus, Antichități iudaice 15,16; pentru arome, vezi Antichități iudaice 17.196-199; In 19,39-40). Ziua îngropării constituia și prima din cele șapte zile de doliu (Semahot 12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
obișnuit la intrarea în mormânt sau chiar în mormânt, și tocmai de aceea arheologii au găsit uneori o porțiune de paviment săpată mai adânc care să le permită celor îndoliați să se roage stând în picioare, după uzanța evreiască. Desigur, cadavrul era parfumat și pentru a se putea sta în interiorul mormântului. În mormintele și grotele mortuare s-au găsit multe sticle și vase de parfum. Ne putem imagina cât de dezagreabil putea deveni mormântul în a șasea sau a șaptea zi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rabinilor: „Ei nu îngropau (pe ucigașul osândit) în locul de înmormântare al părinților săi. Însă Sinedriul păstra libere două locuri de îngropare, unul pentru cei decapitați sau sugrumați și unul pentru cei lapidați sau arși” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5); „Niciun cadavru și nici oasele unui cadavru nu pot fi mutate dintr-un loc infam într-un loc de cinste, nici - inutil de adăugat - dintr-un loc de cinste într-un loc infam. Dar, dacă este vorba de mormântul familiei, este permis
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ucigașul osândit) în locul de înmormântare al părinților săi. Însă Sinedriul păstra libere două locuri de îngropare, unul pentru cei decapitați sau sugrumați și unul pentru cei lapidați sau arși” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5); „Niciun cadavru și nici oasele unui cadavru nu pot fi mutate dintr-un loc infam într-un loc de cinste, nici - inutil de adăugat - dintr-un loc de cinste într-un loc infam. Dar, dacă este vorba de mormântul familiei, este permis să fie dus chiar dintr-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
recunoaște înfățișarea feței” (Qoheleth Rabbah 12.6 §1). Probabil această credință interesantă stă în spatele istoriei dramatice a învierii lui Lazăr, fratele Mariei și al Martei (In 11,1-44). Observația că Lazăr a murit deja de „trei zile” și că acum cadavrul său „miroase” (11,39) presupune că s-a pierdut și ultima speranță. Lazăr a murit de mai bine de trei zile. Duhul său s-a îndepărtat; fața și-a schimbat aspectul. Resuscitarea - se credea - nu mai era posibilă. Acestea sunt
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de câini și devine „ca gunoiul pe suprafața câmpului” (2Reg 9,33-37); adică a fost mâncată și defecată. Nu va mai rămâne nicio urmă care să arate că „Aceasta este Izabela”. Ieremia își previne propria generație cu aceeași imagine tulburătoare: „Cadavrele poporului vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele câmpului și nu va fi nimeni care să le alunge [...] nu vor mai fi adunate și nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafața pământului” (Ier 7
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
este foarte important în cadrul acestui studiu. Perspectiva lui Josephus concordă cu cea exprimată de Tobit. Explicând obligațiile etice ale evreilor, Josephus afirmă: „Noi trebuie să oferim foc, apă, mâncare tuturor celor care cer, trebuie să indicăm drumul, să nu lăsăm cadavrele neîngropate (ataphon), să arătăm respect chiar și dușmanilor declarați” (Împotriva lui Apion 2.211; cf. 2.205). Filon ne pune la dispoziție, probabil, cea mai convingătoare expresie a sensibilității evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
premeditare, cu siguranță, mi-ar fi cauzat o suferință mai ușoară; dacă ai fi fost ucis de o mână omenească, ea ar fi putut să aibă milă de victima sa moartă, ar fi adunat ceva pământ și ar fi acoperit cadavrul. Și atunci, chiar dacă ar fi fost cei mai cruzi oameni, ce puteau să facă mai mult decât să-l arunce neîngropat și să plece pe drumul lor, și, poate, vreunui trecător i-ar fi stat în cale și privindu-l
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rabini, îngroparea celui mort era o datorie sacră (cf. Talmudul babilonian, tratatul Megillah 3b), având întâietate asupra studiului Legii, circumciziei propriului fiu sau jertfei mielului de Paște. Chiar și un mare preot sau un nazireu avea obligația de a îngropa „cadavrul abandonat”, dacă nimeni nu o făcuse deja (cf. Sifre Bamidbar §26[despre Num 6,6-8]). Al doilea motiv pentru care a-i îngropa pe morți era o datorie vine din faptul că, prin aceasta, se evita profanarea țării lui Israel
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
datorie vine din faptul că, prin aceasta, se evita profanarea țării lui Israel. La baza acestei cerințe stătea Legea mozaică: „Dacă un om comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire” (Dt 21,22-23). Și Ezechiel afirmă același lucru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
se evita astfel profanarea țării. Acesta este motivul care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la aliații lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat îngroparea cadavrelor și curățirea țării. Fragmentul înrudit 4Q285 sau Regula Războiului - și acesta este fragmentar - admite această interpretare. Pare să spună că, în timp ce Israel își celebra victoria asupra acestor kittim (femeile bătând din tamburine și dansând ca în marile victorii povestite în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
feri să devină impuri prin atingerea lor (4Q285 fragmentul 7, liniile 1-6, în special liniile 5-6; cf. fragmentul 10, liniile 4-6: „Veți mânca [din prada dușmanilor voștri ... și ei își vor săpa] mormintele [... și vă veți purifica de toat]e cadavrele lor ...”). Acest lucru explică semnificația episodului din Sulul Războiului, unde se face referință la oamenii care îi „despoaie pe cei uciși, jefuiesc prada, purifică țara ...” (1QM 7,2-3, cursiv adăugat). Purificarea țării ar include arderea cadavrelor dușmanilor. În secțiunea despre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
purifica de toat]e cadavrele lor ...”). Acest lucru explică semnificația episodului din Sulul Războiului, unde se face referință la oamenii care îi „despoaie pe cei uciși, jefuiesc prada, purifică țara ...” (1QM 7,2-3, cursiv adăugat). Purificarea țării ar include arderea cadavrelor dușmanilor. În secțiunea despre sfințenie, Sulul Templului îi poruncește lui Israel: „Pentru că ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău [Dt 14,2]. De aceea nu vei profana țara ta [Num 35,34]. Nu vei face ca celelalte națiuni: ei
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și cu obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați. E foarte interesant
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați. E foarte interesant că unele tradiții analizate anterior ar putea avea o legătură directă cu mediul sacerdotal, sau chiar ar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fost luat jos și îngropat (așa cum indică descoperirea rămășițelor sale în osuar), ci și că moartea sa a fost grăbită intenționat. Cel mai probabil și mai convingător temei pentru grăbirea morții în acest fel era ca să poată fi luat jos cadavrul de pe cruce pentru a fi pus în mormânt înainte de căderea nopții, după cum poruncea Scriptura (Dt 21,22-23) și după cum cerea uzanța iudaică. Romanii nu aveau niciun motiv personal să accelereze moartea răstignitului; ar fi preferat tocmai contrariul. Tot în mormintele
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pot spune mai multe. Îngroparea sau neîngroparea ucigașilor condamnați la moarte în lumea romană Obiecția adusă împotriva relatărilor evanghelice despre îngroparea lui Isus rămâne în primul rând în observația că, în mod obișnuit, victimele răstignirii romane nu erau îngropate, ci cadavrele lor erau lăsate să atârne de cruce ca să fie sfâșiate de păsări și de animale. Nu avem niciun dubiu că aceasta era practica romană comună. Martin Hengel a adunat cea mai mare parte a materialului cu privire la această chestiune. Cităm câteva
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
majoră dintre răstignirea iudaică și cea aplicată ulterior de romani este că la iudei trupurile erau date jos de pe cruce, cel puțin în cazul în care au fost crucificate într-un teritoriu locuit de evrei (cf. Filon, Flaccus 83). Niciun cadavru din apropierea unui oraș evreiesc nu a fost lăsat neîngropat până la apus, în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte cu privire la impuritatea cadavrelor, chiar în cazul unui criminal justițiat. Se pare că în Palestina, în timp de pace, administrația respecta sensibilitatea evreilor cu privire la îngropare. Într-adevăr, și Filon și Josephus susțin că, de fapt, administrația romană accepta tacit obiceiurile iudaice. În apelul său
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să provoace populația iudaică și să incite naționalismul evreu. În plus, la fel de improbabil ar fi ca mai marii preoților, care au cerut moartea lui Isus, să fi dorit să pară complet indiferenți față de sensibilitatea iudaică cu privire la morți sau la impuritatea cadavrului și pângărirea țării. E mult mai plauzibil ca preoții să nu fi ridicat nicio obiecție față de îngroparea celor trei bărbați. Într-adevăr, e posibil ca ei să fi aranjat să fie îngropați înainte de căderea nopții în morminte rezervate îngropării criminalilor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
trupul lui Isus arată că aveau intenția de a-l jeli pe învățătorul lor chiar în mormânt, întrucât, în cazul criminalilor osândiți la moarte, era permis a-l plânge în privat. După cum am notat deja, miresmele erau necesare să parfumeze cadavrul ca să mascheze mirosul neplăcut. Când femeile s-au apropiat de mormânt se întrebau: „Cine ne va rostogoli piatra?” (Mc 16,3). Matei spune că, pentru a preveni mutarea trupului lui Isus, la mormânt era postată o santinelă (Mt 27,65-66
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]