13,496 matches
-
lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate este unul de excepție, iar întreaga lucrare are un mare caracter de originalitate. O maieutică ciudată în care, în fond, cei doi autori sunt, împreună, acel Socrate care ne împinge să descoperim fiecare adevărul nostru. O intuiție de mare forță auctorială a celor doi universitari ieșeni, dar mai ales o lectură emoționantă și angajantă. Vasile Sebastian
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Marin ne trimitea la greaca veche, sanscrită, făcea și yoga. Era și vânător și odată, la un șpriț, și-a pierdut pușca. S.B.: Traian Știrbăț? D.T.: Traian Știrbăț a fost cel mai pitoresc dintre toți, rebel, cu o viață paradoxală, ciudată, un nonconformist în toate, dar tobă de carte. Eu cu el am făcut seminarul de logică matematică. Pentru noi era cel mai îndrăgit dintre toți profesorii și asistenții. Și mi-a rămas apropiat după aceea și cu Carla, eu tot
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
1974, Alma Mater a devenit Dialog, revistă condusă de Al. Călinescu, cu ținuta și orientarea pe care le cunoaștem. S.B.: La scurt timp după acea ședință, Secția propagandă va emite propuneri privind înființarea colegiului de redacție lărgit al revistei Cronica 99. Ciudată aducerea aceasta în comitetul lărgit a clasei muncitoare. Era un comitet uriaș, o amestecătură: și rectori, și oameni din presă - Liviu Leonte era redactor-șef -, și profesori, și scriitori. Probabil urmăreau să o aducă mai aproape de clasa muncitoare. S-a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
S.B.: Dar apărea problema consumului de curent care era reală dacă era luat ca reper contorul. Aici era un cerc vicios: pe facturi apărea că administrația asigura studenților o anumită cantitate de carne, dar în farfuria lui apărea o zeamă ciudată și un zbârci de carne; atunci ei se refugiau în cămin să-și pregătească hrana și creștea consumul. Iar consumul la cantină rămânea același, fie că fierbea o oală plină, fie că era pe jumătate. D.T.: Mai apăruse o problemă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
băieți cu ochi albaștri în perioada "Quasar"-ului. Dan Merișca mă informa permanent. A ieșit foarte bine ca eveniment și au scos și reviste, numere speciale, foi. Și s-a perpetuat, după care, din păcate, Merișca a murit, în mod ciudat, în baie, cu föhnul în cadă, foarte ciudat. Și "Quasar"-ul rămâne unul dintre cele mai de top cercuri. S.B.: L-a continuat George Ceaușu. D.T.: Foarte bine. S.B.: Dar bridge-ul de ce era considerat subversiv? Eu știu de la Titus
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Însă încercările noastre de a ne înscrie și plăti excursia au fost întâmpinate întâi cu eschivări bâlbâite, iar apoi, după două zile de du-te-vino fără vreun răspuns clar, cu un refuz categoric, motivat cu o afirmație cât se poate de ciudată cum că "Între Israel și Inturist nu există legături oficiale". Pus în fața unei tentative evidente de discriminare politică, instinctul mă îndruma să ridic mănușa zvârlită în obraz și să nu mă dau bătut. Am înțeles că în primul rând trebuie
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
celibatar și obținuse o cameră într-o locuință de trei camere împreună cu alți doi locatari. Sistemul acesta de repartizare a spațiului locativ era practicat sub regimul comunist pe scară largă, dar în cazul lui Kalman a creat o situație topografică ciudată întrucât doi dintre locatari, ca să ajungă la camerele lor, erau obligați să treacă prin camera celui de-al treilea. Or, acesta, ca să-și păstreze un minimum de intimitate, a separat din spațiul său locativ, cu ajutorul unui paravan construit din hârtie
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cînd noaptea tocmai își făcea bagajele. Îl dor oasele! Are vînătăi și pantalonii sînt uzi. Doamne, ce-a fost asta? Dar oare pot vorbi? Țipă: hă, hăăă. Pot vorbi. Slavă Domnului! Dar ce-a fost toată povestea asta?! O poveste ciudată, își răspunde tot el. Cu uratul la Conac Ia-mă bădie cu mata, te rog... Îl prind de mînă, o mînă puternică, bătătorită de muncă, cu degetele groase cît un ciomag. Mă, băiatule, îmi răspunde unchiul Victor, este drum lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Oamenii, mai ales vecinii, îl spionau în fel și chip, ca să-l toarne, dar efortul lor era zadarnic. Vînătorul Moldovei de Nord era îmbrăcat într-o tunică fără guler, fără fular și avea pe cap doar o șapcă veche și ciudată. Uneori, viscolul șfichiuia gîtul lung și neacoperit, ceea ce îi învinețea pielea. Dar nimeni n-a văzut la Ion un gest că l-ar deranja frigul. Eram copil înfofolit și peste ochi, dar frigul își găsea drumul către trupul meu. Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se așeza jos o clipă, apoi iar se scula. Mai făcea vreo doi pași înspre cei trei, apoi se întorcea ca să arunce din nou cu pămînt în sus. Dumitru se oprește din povestit și privește cu interes la omul acela ciudat. Prin apropiere nu mai era nimeni. Eu zic că ceva nu-i în regulă cu ăla, spune Dumitru. Ei, acum și mata, o fi un nebun, spune nevasta. Tocmai de asta zic că ceva nu-i în regulă... O fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
John. Privește atent încercînd să pătrundă desimea pădurii. Deslușește încă doi ochi cu niște sclipiri de diavol, apoi alții și alții. Primul lup iese în scena deschisă, ca un actor sub reflectoare. Este superb, voinic, curajos și extrem de interesat de ciudatul intrus. Burta se sprijină pe zăpadă iar deplasarea o face în salturi, fără efort. Frumoasa bestie îl privește pe John. Pare nehotărîtă. Deodată scoate un urlet prelung care se prelinge peste văi și munți. Zeci de urlete răspund pe diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era domnișoară, a servit într-o zi cîteva pahare de vișinată și s-a moleșit de tot cînd Eugen, un zdrahon de golan, a strîns-o în brațe ca într-o menghină și a făcut ce a vrut cu ea. După ciudată întîmplare, rămasă singură și amețită, Ileana l-a văzut pe Vasile Ciupercă holbîndu-se la ea. Rîde moale și molîul vine îndrăzneț cum nu-l puteai bănui și o strînge și el în brațe. Nu avea aceiași putere ca Eugen, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
făcut o afirmație care a șocat o lume întreagă. Spunea marele filozof că "bătrînii au foarte multă înțelepciune, dar nici un pic de caracter". Viața m-a pus în situația ca de multe ori să fiu de acord cu afirmația aceasta ciudată. Ar exista și o explicație, profund omenească, pentru acest comportament cam bizar la bătrîni. Teama de neputință se transformă la unii în obsesie, în preocuparea continuă că acuși, acuși urmează trecerea în neființă. Unii bătrîni însă vor să mai apuce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
treabă, hrana celor care trudesc la pămînt se ameliora consistent. Ochiuri, scrob, jumări scăldate printre ouă prăjite, fursecuri și alte bunătăți făceau munca aceea de rob mai omenească. Rodica era singură acasă și atmosfera aceea o apăsa într-un mod ciudat. La amiază voi găsi ouă în cuibare și am să-mi fac două ochiuri. Dar chiar și cu această bucurie culinară tot nu simțea nici o satisfacție. Alteori trăia acest moment foarte intens, dar acum ceva nu era la fel ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apartament special pentru musafiri de vază, insistă Hans. Orășelul avea un zid de apărare, vechi de cînd lumea, care acum brăzda o bucățică din centrul orașului. Un turn la una din porțile orașului, cu o bucată de zid, închidea înăuntru ciudatul său apartament. Camerele se situau la înălțimi diferite, trepte de coborîre sau urcare erau peste tot. Cotloane întunecoase, ascunzători ingenios mascate, fante pentru arcași și mai tîrziu pentru flinte, terase pentru butoaiele cu smoală clocotită și o mulțime de mijloace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meditație. Apartamentul era amenajat numai cu mobile din lemn adus din România. Parchetul, scările, geamurile, toate erau purtătoare de iz românesc. În afară de asta și multe obiecte de artizanat, împreună cu vinul și țuica, aduse din vestitele crame moldovenești, creau o senzație ciudată dar plăcută și caldă. Din unele camere, cu geamuri mult mărite în detrimentul zidului, se vedeau panorame impregnate de specific teuton, îngrijite, protejate și meticulos gîndite. Într-un ciudat frigider era un butoiaș cu bere, bine camuflat, ca să nu șocheze ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
împreună cu vinul și țuica, aduse din vestitele crame moldovenești, creau o senzație ciudată dar plăcută și caldă. Din unele camere, cu geamuri mult mărite în detrimentul zidului, se vedeau panorame impregnate de specific teuton, îngrijite, protejate și meticulos gîndite. Într-un ciudat frigider era un butoiaș cu bere, bine camuflat, ca să nu șocheze ochii mai sensibili. Hans umplea halbele și se întorcea la masa "de discuții". Constantin, te rog să te duci la copiii aceia de la Poieni. Cînd mă întorc, trec sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în țară se moare de căldură. Apoi se va muri de frig. Pentru că iarna e invers. La noi, crapă pietrele de frig, iar aici iarăși este bine. Înghit în sec și trec la alte gînduri. Brännö Rödsten Încercam un sentiment ciudat, nedefinit complet, cu contururi opace, și poate și un pic de detașare față de viața de toate zilele. În fond, eram puțin liber, puțin anonim și, de asemenea, puțin mai neimportant pentru toată lumea. Tramvaiul mă poartă vesel, cu fluierături la curbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea fabulos în prăpastie. De pe unde se aduna atîta apă în măruntaiele muntelui nu știu, dar ciudatul șuvoi crea o imagine de coșmar. Nu pot privi decît o fracțiune de secundă, dar mi-ajunge pentru o zi. Mă învîrt în cerc, în spirală, în elipsă, pe un hiperboloid, pe un paraboloid, pe un cilindru, pe curbe inexistente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
închiși pe dinafară s-au deschis pe dinăuntru. Ce coșmaruri mă chinuiau! Intr-o seară am mîncat cam mult. Cînd omul are necazuri, mănîncă fără să țină cont cît și mai ales ce mănîncă. Adormisem și... am avut un vis ciudat. Merită să fie povestit. Parcă eram un cîine (ce prostie!) și aveam un os mărișor în gură. N-avea carne pe el, dar îl strîngeam strașnic între dinți. Era semiîntuneric parcă și mergeam prin Havana Veche. Pe strada mare nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început să se întețească. Am închis geamurile și am asigurat voleții. Pe aici, jaluzelele sînt din lemn tare și pot constitui, la o adică, un mic paravan. S-a întrerupt curentul dar nu era încă întuneric. Căutam lumînări, speriați de ciudatele vuiete și zgomote, amestecate de trăsnete de o intensitate ce n-o bănuisem niciodată. Eram speriați, ne tremurau mîinile. Aveam un generator electric, dar se pornea manual. Trebuia să ies afară și nu aveam curajul. În reședință se izbeau tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe 13 martie anul acesta, cam pe la orele 13. Nu mai spune! Da. Băusem binișor și doream să plec să-mi fac siesta. Dormi la prînz? De cînd mă știu. Privesc spre intrare și deodată sînt mirat de o strălucire ciudată. Pe moment n-am dat atenție, dar pe urmă am așezat din nou ochiul în calea razei. Mă dau la o parte și văd unde cade. Cădea cam la cinci metri de terasă și lumina o porțiune cam cît un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
învîrtește prin casă. Este mîndru de nevasta asta minunată, care îl surprinde mereu prin felul ei de a fi. După ce pun bancnotele, My apucă de cutie și mimează: Oh, n-o mai pot ridica. Vai ce grea este! O armonie ciudată s-a instalat între cei doi soți. Fiecare dorea să-și bucure, să-și alinte jumătatea. Poți să-mi repari pantofii? Am putea renunța la ei, My. Și-au făcut stagiul. Nu Ramón, mi amo, mai merg încă... Anul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rîd cu toții în hohote, mai ales copiii care și-au revenit. Tati, mami, uitați-vă și valul ăsta ajunge pînă la noi... Ce frumos! Sînt veseli cu toții. Oare? Chiar și părinții, Amanda și Raul? Eleggúa nu glumește Am un sentiment ciudat, un soi de frică amestecată cu o curiozitate bolnăvicioasă. Mă plimb de o oră pe o străduță sărăcăcioasă din Havana Veche. Puținii oameni care au treabă pe acolo se uită la mine ca la urs, mă salută și apoi merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe o străduță sărăcăcioasă din Havana Veche. Puținii oameni care au treabă pe acolo se uită la mine ca la urs, mă salută și apoi merg cu capul întors spre mine pînă se împiedică. Eram aproape obsedat de o curiozitate ciudată în a cunoaște mai multe despre preoții babalawo, despre obiceiuri și credințe aduse din Africa și transmise pînă în zilele noastre. Doar prin acest preot aș putea să intru în tainele unei credințe fabuloase. După un timp apare cel pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]