12,502 matches
-
producea confuzii, ne vărsa ciorba pe pantaloni sau ne înșela la plată. Unii mai și zâmbeau, iar alții erau foarte încântați de nivelul ,,democratic", fără precedent, al socialismului care permitea, iată, o asemenea critică directă. În spatele situației se afla, însă, drama consumatorului care era servit în mod neglijent de un ins care îi era egal ca poziție socială, pentru că și el și consumatorul aveau același statut, acela de angajați cu drepturi ,,nelimitate" ai statului român. Din glumele proaste ale revelioanelor nimeni
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
propriului destin, sau să rămână ,,în interior", cuminte și mulțumit de viața sa în dependență totală de Creator. Omul occidental, stăpânit de curiozitate și de propria-i genă de căutător, explorator, va pășii în afară asumându-și frumusețea, dar și drama celui care știe, care cunoaște. Spiritul faustic dez-vrăjește o lume frumoasă, cuminte și liniștită, a vremurilor de demult. Purtăm și azi în noi această nostalgie și chiar ne întrebăm,cei mai mulți dintre noi, dacă nu cumva era mai bine dacă viața
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
reveni la preceptele morale ale doctrinei creștine. Am putea să spunem azi că numai o persoană profund religioasă și puternic atașată de morala creștină poate lucra în mod eficient cu banii de credit care sunt un semn al puterii pământești. Drama lucrului cu banii în lipsa moralei fiind una dintre cele mai dificile poveri pe care le poate duce un om. Utilizarea morală a banului a fost prefigurată încă de Aristotel 67 și confirmată de către evoluțiile ulterioare ale doctrinei creștine, mai ales
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care o duce omul occidental. Tocmai pentru că avem liber-arbitru și capacitatea de a lua decizii, gândul fiecărei clipe este acela dacă deciziile pe care le luăm nu sunt cumva împotriva voinței divine. Cele două suflete ale personajului goethean, care constituie drama interioară a omului modern, se află deja în acest Faust ,,primitiv", dar mai mult exteriorizate, ca două tendințe potrivnice, coabitând în spiritul epocii: una întreținând în suflet credința în dogmele creștine și teama de încălcarea lor, alta ațâțând în spirit
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o stare de existență în afara contactului cu semenul. Virtutea este chemată să asigure un echilibru între infinita dorință de îmbogățire a omului și nivelul redus sau limitat al bunurilor materiale de care oamenii pot dispune. Există aici un fel de dramă a omului aflat în căutarea propriei realizări și satisfacții materiale. În context am putea spune că economia este știința aflată în slujba virtuții. Pentru că până la urmă omul virtuos este omul care are măsură, o poziție de satisfacție cu viața sa
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sau "Cine l-a pus să facă acel lucru?", ne exprimăm, condamnându-l pe cel care din vitejie, din caracter sau dintr-un accident iese din rând. Avem alte repere în a caracteriza caracterul sau lipsa de caracter. Românii trăiesc drama de a-l iubi pe "băiatul bun", răbdător, capabil să nu crâcnească și să nu aibă nici un fel de inițiativă. Orice cetățean mediocru ajuns șef într-o amărâtă de instituție își va căuta și va cultiva în jurul său pe unii
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pândim unii pe alții în speranța că "va face o greșeală", după care urmează reclamația, ancheta, condamnarea și în sfârșit executarea celui "vinovat". Nu există popor care să trăiască cu mai multă intensitate și cu mai multă plăcere sadică, autodevoratoare, drama celui așezat pe Patul lui Procust. Se "taie" capete sau picioare, tinerii sunt mutilați din vreme de un sistem de învățământ care, din nou, pedepsește inițiativa și personalitatea, astfel încât funcționăm ca o nație de sluți și amputați, toți în același
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
subiect al politicii externe a României încă de la începutul anilor ’90. Și trebuie să înțelegeți că, în acel moment, destul de apropiat de încheierea așa-numitei „Revoluții decembriste” - Revoluția din decembrie 1989 -, problema identității reprezenta o parte, prima parte, a unei drame. Părinții erau un subiect de dispută: eram europeni, cum ne puteam adapta standardelor europene? Câți dintre românii noștri ar fi putut să se integreze în Europa, fizic sau moral? Aceasta era întrebarea de la începutul anilor ’90. Iar ce a urmat
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
să fie unisonul, acolo trebuie să fie coerență, acolo trebuie să fie o expresie clară și limpede a ceea ce dorește România. Repet, pentru mine, problema nu se pune de a alege între mama și tata, eu nu sunt într-o dramă psihanalitică aici... Gabriela Vrânceanu Firea: Cine e mama, cine e tata? Mihai-Răzvan Ungureanu: ...nu sunt într-o dramă... Gabriela Vrânceanu Firea: Premierul e tata și președintele mama? Mihai-Răzvan Ungureanu: Iertați-mă. Nu... Nu sunt într-o dramă psihanalitică, nu încerc
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ceea ce dorește România. Repet, pentru mine, problema nu se pune de a alege între mama și tata, eu nu sunt într-o dramă psihanalitică aici... Gabriela Vrânceanu Firea: Cine e mama, cine e tata? Mihai-Răzvan Ungureanu: ...nu sunt într-o dramă... Gabriela Vrânceanu Firea: Premierul e tata și președintele mama? Mihai-Răzvan Ungureanu: Iertați-mă. Nu... Nu sunt într-o dramă psihanalitică, nu încerc să-mi imaginez așa ceva. Pentru mine, dacă există un motiv, motivul este dat de interesul național. De aici
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sunt într-o dramă psihanalitică aici... Gabriela Vrânceanu Firea: Cine e mama, cine e tata? Mihai-Răzvan Ungureanu: ...nu sunt într-o dramă... Gabriela Vrânceanu Firea: Premierul e tata și președintele mama? Mihai-Răzvan Ungureanu: Iertați-mă. Nu... Nu sunt într-o dramă psihanalitică, nu încerc să-mi imaginez așa ceva. Pentru mine, dacă există un motiv, motivul este dat de interesul național. De aici încolo, restul e detaliu. Gabriela Vrânceanu Firea: Da, dar cum faceți, ca ministru de Externe, ca această expresie, interesul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
lentă sau mai rapidă a tuturor spre a se plia pe noua putere. Unii intră direct în partid, unii devin utili în partidul lor, unii sunt simpatizanți la vedere, unii sunt mai discreți, unii scriu scrisori și așa mai departe. Drama asta să zicem că este omenește de înțeles, deși un om care vrea să facă o carieră diplomatică ar trebui să fie... Acum sunt eu, în opinia domnului Chirieac, concentrat pe acest țel, fără prea multe colaterale. Ei bine, când
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
de înțeles, deși un om care vrea să facă o carieră diplomatică ar trebui să fie... Acum sunt eu, în opinia domnului Chirieac, concentrat pe acest țel, fără prea multe colaterale. Ei bine, când se schimbă puterea, toți trăiesc o dramă. Fiindcă ei vor să-și continue cariera diplomatică, își dau seama, pe de altă parte, că opțiunile lor din timpul perioadei imediat anterioare i-au colorat într-un fel care s-ar putea să îi încurce și toți intră într-
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Îmi este rușine că în această lumină mă sfâșie o foame atât de deșucheată și, acum, tristețea că voi muri înfometat" (p. 248-249). Toată tragedia unui ,artist al foamei" e rezumată aici. Radu Petrescu își trăiește și în anii 1964-1970 drama marginalizării. Avea gata romanul Matei Iliescu, dar se simte pierdut într-un anonimat nedrept. E funcționar la un institut cu profil agricol. Traduce și stilizează traduceri din italiană. Scrie rar critică de artă, la solicitarea prietenilor. Cu sprijinul lui Miron
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
și Abel. Cain o rupe în engleză, Abel citește în latină, Cain îl omoară pe Abel, după care scrie scenariul peste care se suprapune povestea! Totuși, scenariul e privit din perspectiva rafinatului, a lui Stere, plutește în aburii amețitori ai dramei, iubirea disperată proiectează banalitatea întâmplării în eter. "Dintr-o poveste de mâna a treia iese un scenariu de mâna a treia, afară de cazul că ești un geniu al cinematografiei" spune undeva, cu dispreț, Niki. Din contră, mai toate filmele bune
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
în felul lui, fiecare dintre cele două jurnale e un document. Unul numește evenimente, celălalt le stoarce sensul. Cei plecați în afară fac ce pot, prin faptă și cuvânt, unii dintre cei rămași nu fac ce nu pot, dar consemnează drama, și asta în secret, fără să abdice moral. Jurnalul Monicăi Lovinescu înregistrează efortul, știut de noi, de a deschide o supapă prin care să respire liber, măcar în afară, cultura românească, înăuntru sufocată de cenzură. Sîrbu lărgește câmpul de analiză
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
pe pământul natal, dar nu pentru a fi polonez, ci european. Până atunci mediul familiar lui este un mall sărăcăcios care conține o cornucopie de etnii. E sordid, dar nu lipsit de umor și de situații luate parcă din Moličre. Drama identității protagonistului și a reperelor care o definesc însă nu se estompează. Nu e un film care să îți propună o perspectivă nemaivăzută, ci unul care îți îndreaptă ochii spre lucrurile mici și semnificative, ca un tablou care pune accentul
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
Sorescu sau Ana Blandiana? Cu riscul de a supăra (nu aș vrea!) scriitorii de dincolo de Prut, răspund cu sfială că nu. Dar, fără îndoială că Grigore Vieru e poetul cel mai reprezentativ, impresionând prin tonul melancoliei sfâșietoare, capabil să comunice drama Basarabiei. Discuția e lungă și rezultatul ei ar fi o mulțime de răspunsuri contradictorii, cum e și firesc. Dar, încheind această problemă, constat că Nicolae Leahu realizează, în fond, o antologie dintr-o perspectivă marcat postmodernă, iar din acest punct
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
iradiat în multe direcții, în artă, filozofie, politică, literatură, teatru, în social etc. cu efecte diferite dar cu o forță enormă ce continuă să declanșeze pasiuni, să agite spirite și astăzi. E curios, dar într-o actualitate zbuciumată de atâtea drame, figura și moștenirea wagneriană este încă în miezul unor dezbateri și conflicte zgomotoase. Dezacordurile între generații dezvăluite în cărți explozive despre secrete de familie nu tocmai curate, semnate de rebelii clanului Wagner (Friedelind, Gottfried, Nike),acuzele de naționalism, antisemitism, nazism
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
contemporani ai lui - Picasso de exemplu. Sigur, eu aparțin unei alte generații, unei generații dramatice, unei generații a rupturilor, care a văzut lumea ruptă-n două, o Europă ruptă-n două, o generație care a trăit ca pe o mare dramă acest lucru și aici venim și la piesele mele pe care le-ați citat, la Trilogia Cetății închise și la altele, unde această ruptură, practic irecuperabilă, acționează foarte puternic la temeiul structurilor acestei muzici... Am vorbit prea mult despre mine
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
practic irecuperabilă, acționează foarte puternic la temeiul structurilor acestei muzici... Am vorbit prea mult despre mine. Ce-aș mai putea spune despre Enescu? Faptul că rămâne, pentru generația mea, un liman de seninătate, de omogenitate, de armonizare lăuntrică, în ciuda tuturor dramelor, tensiunilor extraordinar de puternice ale unui Oedip, ale simfoniilor sale, ale lucrărilor de la sfârșit... Deci e un model de echilibru, care stăpânește mase mari, aparent dezechilibrate, dar care, totuși, prin acest continuum al conștiinței componistice, devin netede, cum spuneam înainte
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
ei. De aici reiese o regulă aspră: nu există întîlniri autentice decît în urma unei rupturi de nivel. Fără un asemenea salt de pe o treaptă de acuitate psihică pe o alta, receptivitatea ființei umane va rămîne veșnic opacă și etanșă. Este drama celor care își trăiesc toată viața pe același nivel de existență. În rest, singurele ființe a căror prezență te poate tulbura sînt cele care au trecut printr-o ruptură de nivel asemănătoare celei prin care ai trecut și tu. Cu
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
Teatrului Național "I. L. Caragiale". Consecuția lor este următoarea: Seria a V-a, Nr.4, Condeie și măști ,,din Muzeul Teatrului Național" ( 2002); Seria a V-a, Nr. 5, Directorii Teatrului Național din București ( 2002); Seria a V-a, Nr. 6, Drama istorică națională "între document și ficțiune"( 2003); Seria a V-a, Nr.7, Clepsidra Teatrului cel Mare "evocări, documente, mărturii" ( 2003). Momentul publicării lor a fost gândit pentru "stagiunea aniversară 2002-2003, 150 de ani de la aprinderea luminilor în Teatrul cel
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
realizărilor determinativul simbolic, primul, întâiul, atribuit după necesități: "întâiul spectacol actoricesc" în iarna lui 1755, la Beiuș, 1821, anul redactării "primelor statute ale Societății literare", "întîiele serii profesioniste de actori", "primul contact cu dramaturgia europeană" prin traducerile lui Metastasio, "întâia dramă" istorică națională, păstrată în literatura noastră, Petru Rareș, în manuscris, "întâiul periodic teatral românesc", "Gazeta Teatrului Național", pagină din "Curierul românesc" semnată de I. Heliade-Rădulescu, socotită a sta la începuturile cronicii dramatice la noi, Iosif Vulcan despre momentul când actorii
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
au reușit o lucrare împlinită. Locul precis al piesei Cuminicătura în biografia literară a lui G. M. Zamfirescu a fost stabilit abia în 1967, printr-o teză de doctorat. Motivează stăruitor că ",nu avem încă un comentariu de autoritate asupra dramei Bălcescu de Camil Petrescu și citează ca pe un prețios document de creație, mărturisirea făcută lui Șerban Cioculescu în legătură cu eroul dramei, căruia îi trece "propria ardență cu care trăiește ideile". Nu pot să închei această prea repede enumerare, prin care
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]