12,214 matches
-
reprezintă forma care poate face legătura între mit și istorie (Védrine 20). Acest rol de conexiune imaginativă o pune în relație, pe un plan, cu conceptul de mímēsis, pe un altul, cu memoria și cu imaginatio. Dialogul dintre cei doi filosofi are și o miză epistemică: distribuirea cunoașterii. Cunoașterea empirică rămâne, în demonstrația "personajului" Socrate, legată de senzație, de viziune, de imagine (am subliniat mai devreme), în timp ce cunoașterea abstractă și teoretică se regăsește atât în raționament, cât și în problema deliberării
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discursul filosofic al acestora și față de retorica lor, creatoare a unui discurs politic "verosimil și probabil" (deci dezavuat). Nu intenționez să reduc chestiunea inadvertențelor cu privire la imagine la una cu semnificație politică sau la o problemă de înfruntare "profesională", în clasa filosofilor; ar însemna să simplificăm diversele probleme spirituale până la a le reduce la cadrul lor istoric. Dar este importantă și identitatea interlocutorului lui Socrate, care, atunci când este un sofist, provoacă o atitudine polemică vehementă, chiar cu anumite inconsecvențe. Cu metafora Patului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în sine, ci ca pe o subliniere a "paricidului lui Parmenide", impus lui Platon de sofistică: Un-ul parmenidian nu poate fi susținut decât prin unitatea dintre idee (a divinului) și existent, copie necesară și suficientă a sa (împotriva atitudinii filosofului de desconsiderare a copiei, în general). Am integrat diferit cele două discuții pe care Platon le face asupra imaginii. Prima ontologie, din Politeía, care pune problema raportului dintre divin - existent − artă, a suferit, în configurarea imaginarului, o mutație
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
l-am numit), situație în care am contrapus elemente de teorie a imaginii și practici ritualice, ele însele cu un semantism simbolic edificator. Unul din motivele pentru care am procedat astfel este dat de faptul că Platon și Aristotel sunt filosofii de la care se revendică cel mai adesea gândirea europeană medievală (invocați și în textele la care am făcut trimitere în acest capitol). Ei înșiși au consacrat puncte de vedere diferite, fapt ce a permis, dezvoltând noțiuni din câmpul semantic generativ
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în care se regăsesc imaginile simbolice - reprezintă pentru Plotin chiar punctul de întoarcere către Unu, de unde se (re)începe (re)integrarea. Nu însă și o izbândă deplină a cunoașterii divinului, de aceea, fără a critica imaginea așa cum o face Platon, filosoful iudeo-creștin este iconoclast prin scepticismul cu care privește forma însăși, ca fiind incapabilă să rețină frumusețea pură (Besançon 54-61). Grabar merge ceva mai departe și pune în relație reflecțiile asupra imaginii la Plotin și în general neoplatonismul cu tiparul iconografic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ideea de ierarhie cosmică, reglată de liberul arbitru; totodată, de spiritualismul și de neoplatonismul mistic al lui Grigorie din Nyssa (Besançon 96-120 și Tristan 283-318, 355-68). Una din primele ipostaze, spre exemplu, în care este figurat Iisus Christos, este imaginea filosofului, a prietenului înțelepciunii (tema se va modifica după secolul VI, respectiv după perioada lui Iustinian I), preluată de altfel de la Platon, de către Iustin, Clement din Alexandria și Origene, ce țineau de școala catehetică de la Alexandria. Gânditor asupra divinului, filosoful descoperă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginea filosofului, a prietenului înțelepciunii (tema se va modifica după secolul VI, respectiv după perioada lui Iustinian I), preluată de altfel de la Platon, de către Iustin, Clement din Alexandria și Origene, ce țineau de școala catehetică de la Alexandria. Gânditor asupra divinului, filosoful descoperă "o altă dimensiune care să fie după asemănarea divinității" (Tristan 302), ca și libertatea de a cerceta, posibilitatea de a cunoaște cu ajutorul filosofiei și mai ales "metoda alegorică a interpretării Evangheliilor" (Tatakis 11). Acestei școli din Alexandria i-a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
timpul de Grecia antică (și pentru tot lungul ev mediu), atât în ce privește politicul, cât și imaginea (artistică). Religia civică și populară nu se înfruntase în lumea greacă cu filosofia civilă, ci suportaseră chiar un transfer conceptual, dat fiind că adeseori filosofii îl asimilau pe Zeus cu concepția lor despre divin (diferit doar ca explicație). Spiritul grec și imaginarul său nu ne apar azi scindate, ci mai curând complementare, în ciuda viziunilor politice diferite din cetatea antică sau a distanțelor dintre filosofi, guvernare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
adeseori filosofii îl asimilau pe Zeus cu concepția lor despre divin (diferit doar ca explicație). Spiritul grec și imaginarul său nu ne apar azi scindate, ci mai curând complementare, în ciuda viziunilor politice diferite din cetatea antică sau a distanțelor dintre filosofi, guvernare și comunitate. Constantinopolul integrează în identitatea sa culturală și spirituală o parte importantă din moștenirea intelectuală și estetică a vechii Elade; totuși, viziunea despre corp (divin sau sacralizat), fiind influențată de teologia neoplatoniciană, dă câștig de cauză mai curând
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
iudeo-creștină și prin Epistolelele Apostolului Pavel, cu conceptul (mai curând aristotelic) de oíkonomía a determinat relația în cele din urmă politică dintre instituția basileică, ecclesie și planul de diseminare a imaginii christice în lumea creștină. Precum filosoful−rege sau înțeleptul conducător imaginat de Platon și de Aristotel, împăratul lumii bizantine va avea datoria, în descendența unei tradiții mixte - vetero-testamentare, dar și (istorice) romane −, asumându-și totodată și grija sacerdoțiului, de a gestiona nu numai lumea creștină, ci
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
situat în descendența împăratului și judecătorului celest. Oíkonomía (ca umanitate creștină) devenea astfel o moștenire specială, o sarcină "delegată", pe care doar autocratul avea dreptul să o guverneze mai departe. Cercul se închide astfel spectaculos: regele−filosof al lui Platon, asemănător tânărului Christos de mai târziu, și datorită unor trăsături preluate din credințele păgâne (regele−soare), nu poate fi decât basileul; el are o cunoaștere specială a naturii christice, fiind un "trimis", "vicar" sau "uns al divinității
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
adevărului la senzație, imaginație și imagine în cele două sisteme numite mai sus. Respectarea supremă a justiției în modelul ideal al cetății platoniciane nu poate fi garantată decât prin cunoaștere, iar singurul care o poate deține deplin este, spunea Platon, filosoful. Printr-un transfer de funcții, în iconografia creștină timpurie, însuși lógos-ul întrupat, Christos, este cel care apare ca tânăr filosof, ca Apollo sau ca Helios. Chiar teoria basileică va recurge, din necesitatea de a asigura continuitatea și recunoașterea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
platoniciane nu poate fi garantată decât prin cunoaștere, iar singurul care o poate deține deplin este, spunea Platon, filosoful. Printr-un transfer de funcții, în iconografia creștină timpurie, însuși lógos-ul întrupat, Christos, este cel care apare ca tânăr filosof, ca Apollo sau ca Helios. Chiar teoria basileică va recurge, din necesitatea de a asigura continuitatea și recunoașterea ei de către populația locală, la identificarea lui Constantin I cu Sol invinctus; supremația filosofului din triada rolurilor imaginată de Platon este transferată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
întrupat, Christos, este cel care apare ca tânăr filosof, ca Apollo sau ca Helios. Chiar teoria basileică va recurge, din necesitatea de a asigura continuitatea și recunoașterea ei de către populația locală, la identificarea lui Constantin I cu Sol invinctus; supremația filosofului din triada rolurilor imaginată de Platon este transferată întâi lui Iisus, apoi basileului, unicul acreditat în plan teluric să pună în practică proiectul oikonomiei creștine. Acesta este modelul pe care îl vor prelua mai târziu și voievozii și domnitorii români
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de imaginarul creștin. Legitimat atât de texte, cât și de iconografia religioasă (cu mult mai persuasivă într-o cultură predominant orală), purgatoriul devine soluția compensatorie prin excelență. Interesant este însă că promisiunea lasă totuși să acționeze liberul arbitru; și la filosoful grec, și în dogma creștină, nu zeii decid, ci ființa supusă alegerii. Spre diferență de omul antic, care putea alege calea dreaptă doar cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină (la bine și la adevăr, deci tot la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
originea lor etnică și lingvistică). Distanța filosofică dintre scolastica medievală de influență neotomistă − purtătoare a ideilor aristotelice, dar și a tezei primatului puterii papale - și teologia isihastă de sorginte neoplatoniciană a readus, în cadru politico-religios, dialogul dintre cei doi mari filosofi ai Greciei antice, tranșat anterior de gândirea iudeo-creștină. Înfruntarea teologică din prima jumătate a secolului XIV a fost integrată în cele din urmă în discursul oficial, pentru că sprijinea, programul pedagogic civil al puterii bizantine de restaurare a valorilor morale și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
era tocmai doctrina trinității, teoreticianul isihasmului s-a opus atât metodei scolastice cu care Varlaam, în preajma dezbaterilor ce au avut loc la Constantinopol în 1333 și 1334 între ortodocși și catolici, a interpretat termenul filioque, cât și afirmației conform căreia filosofii greci ar fi putut avea experiența unei anume iluminări prin Dumnezeu. Triadele lui Palamas (cele nouă discursuri isihaste), răspunsuri date opozantului său unionist, se refereau la limitele cunoașterii divinității de către om, la participarea sa prin "îndumnezeire" la puterea divină, prin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
recomandată rugăciunea, ca modalitate purificatoare de cunoaștere. În termenii lui Platon, gândirea intelectuală (noēsis) se eliberează − prin influența Sfântului Duh, adaugă isihasmul −, și de patimile trupului, și de gândirea discursivă (diănōia) și devine cunoaștere pură, nemediată. Spre diferență însă de filosoful antic, Palamas înțelege eliberarea intelectuală drept o practică ascetică (prelucrând din textele lui pseudo-Dionisie Areopagitul și ale lui Simion Noul Teolog), prin care gândirea intelectuală și credința (noēsis și pīstīs, la Platon) sunt conciliate, în sensul în care gândul este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
jour le jour et de la vie ordinaire des institutions. ("Leçon inaugurale au Collège de France, prononcée le 28 mars 2002," apud Charaudeau 34) 7 Vezi Foucault, "Nietzsche, la généalogie, l'histoire" 136-37, 146-48. Referința principală a lui Foucault din opera filosofului german este Genealogia morală. 8 Vezi Boulogne: La phantasia reconnue comme conforme à un être réel devient compréhensive (cataleptique), au sens de qui rend possible une appréhension, ce genre d'image (phantasmata), mais dépourvue de fondament externe, de l'imagination
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bene è un altro nome per indicare ciò che Platone intende con Dio, la risposta alla domanda sarà negativa; ma se la domanda significa: il Dio di cui si parla nella Reppublica è lo stesso Dio di cui parlano i filosofi cristiani? La risposta deve essera diversa: il bene è coglibile solo attraverso un'intima e personale intuizione del tutto incomunicabile, ed in tal senso sembra che l'idea del bene sia essatamente ciò che la filosofia cristiana ha inteso per
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu exces. Corbul (Brîncoveanu), epitropul păsărilor, a dat poruncă să se înlăture Vidra (Const. Duca) de la epitropia dobitoacelor și să se înscăuneze Struțocămila (Mihai Racoviță). Vidra se apără ținând un discurs după toate regulile retoricii ("Vestita axiomă între cei fizicești filosofi este că cel deasemenea iubește pre cel șie deasemenea..."), Bâtlanul denunță caracterul amfibiu al Vidrei, care la rîndu-i ironizează dubla înfățișare a Bîtla-nului, "pasăre de apă sau pește de aer". Un proces identic se iscă cu privire la Struțocămilă (văzută ca animal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dacă ne referim, de exemplu, la literatură, absolventul respectiv va fi admis și-și va finaliza studiile, dar în nici un caz nu va fi creator de literatură (e o paralelă, pe alt plan, între absolventul de Facultate de Filosofie și ... filosof). Când, în perioada anilor '50, a fost construită școala de literatură „Mihai Eminescu”, în scopul formării unor scriitori atașați regimului, Mihail Sadoveanu a fost întrebat câți creatori literari (poeți, prozatori, dramaturgi) crede el că vor ieși din această școală. Sadoveanu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
prezintă un mai mare grad de fixare decât cele cu mod, în cazul primeia, schimbarea de topică antrenând și o modificare semantico-pragmatică (filosofic vorbind = "din punct de vedere filosofic, dacă urmăm o abordare proprie filosofiei" vs vorbind filosofic = "vorbind precum filosofii, înțelept, profund etc."). 25 Justificarea denumirii este că aceste sintagme recategorizează cuvinte din clasa lexico-gramaticală a adjectivelor în cea a adverbialelor. 26 Au fost omiși unii categorizatorii adverbiali care conțin alte substantive "slabe": stil, fel, plan, aspect, sens, nivel, unghi
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
punctul meu de vedere, aceste elemente de istoria religiilor formează baza cunoașterii în domeniul științei religiilor. Așa cum sociologia generală oferă date fundamentale absolut necesare în studierea sociologiilor de ramură, la fel istoria religiilor pune la dispoziția sociologului, antropologului, psihologului sau filosofului ce se ocupă de religiile lumii alfabetul necesar studierii științifice a fenomenului religios. Acest alfabet al științei religiilor este, din nefericire, insuficient cunoscut și predat în universitățile românești. Tocmai de aceea am păstrat în carte informații și interpretări necesare minime
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
există o funcție ascetică a acestei negații: „Meditând la irealitatea persoanei, e distrus egoismul în înseși rădăcinile sale”. Negarea Sinelui ridică probleme. Dacă s-ar recunoaște existența Sinelui (ătman), atunci Buddha ar fi mințit și ar fi fost catalogat drept filosof eternalist. Dacă nu, ar fi fost considerat nihilist. Prin urmare, răspunsul corect asumat de Buddha este tăcerea! Se neagă subiectul, dar se exaltă fapta sa și fructul ei. Numai actele există, nu și actorul. Numai suferința există, nu și cel
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]