11,386 matches
-
sistem al administrației publice centrale românești. Obiectivele demersului de reformă sunt, În aceste condiții, puse În pericol, deoarece măsurile inițiate operează modificări numai la nivelul premiselor activităților desfășurate În cadrul administrației centrale, fără să ia În considerare modificări ale presupozițiilor care fundamentează Întregul sistem administrativ românesc. Acceptând necesitatea unui demers de reformare la nivelul administrației românești, În continuare voi lua În discuție acele elemente componente ale măsurilor de reformă, despre care consider că ar putea constitui mai puțin sursa unei posibile ratări
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
administrației, și anume rolul de promotor al unor politici publice. Odată cu aceste documente, elementul de noutate este reprezentat de introducerea oficială În cadrul organizațiilor administrației publice centrale românești a sintagmei de politici publice 2. Utilitatea acestor documente pentru administrația publică este fundamentată În principal pe două presupoziții. În primul rând, se consideră că, În cadrul organizațiilor reprezentante ale administrației publice centrale, există activități care pot fi asociate unei abordări de politici publice; În al doilea rând, se presupune că, la nivelul administrației românești
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
politici și funcționarii publici, conform căreia aceștia din urmă, prin tipul de responsabilitate care li se atribuie, nu mai sunt considerați exclusiv executanți ai unor măsuri formulate la nivel politic, cât, mai ales, furnizori și manageri ai unei expertize care fundamentează pozițiile oficiale de politici publice. În ceea ce privește prima dintre aceste presupoziții, efectele vizate de introducerea unor documente de politici publice se referă la modificarea accentului de la activitatea de reglementare ca atare la „interesul public” (public interest), În sensul În care este
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de altă parte, de efectele pe care ar trebui să le producă introducerea planurilor strategice 2 la nivelul ministerelor. Acest din urmă element al reformei vizează crearea unui mecanism de corelare a priorităților de politici publice cu bugetul, care să fundamenteze, ulterior, introducerea programelor ca bază pentru formarea bugetului de stat. În privința acestor obiective, mă voi concentra asupra unor elemente ale planurilor strategice, precum și a presupozițiilor asumate cu privire la efectele scontate ale introducerii lor la nivelul ministerelor. Planurile strategice sunt considerate, În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
activitățile propuse spre realizare prin planul strategic, ci, mai ales, la măsura În care aceste activități au răspuns obiectivelor pe care respectivul departament și le-a propus spre realizare. Pentru a evita, printre altele, situația În care această judecată este fundamentată pe preferințele valorice ale evaluatorului, sunt utilizați indicatorii de performanță care traduc În termeni cantitativi informațiile privitoare la obținerea unor rezultate. Chiar dacă este discutabil cât de eficienți sunt acești indicatori În privința evaluării atingerii diferitelor obiective de politici publice pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dintre premise Și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publice" Din argumentele prezentate, pot fi trase două concluzii. În primul rând, măsurile de reformă referitoare la formularea și coordonarea politicilor publice la nivel central sunt inițiate pe baza acelorași presupoziții care fundamentează sistemul actual al administrației publice care se dorește să fie reformat prin aceste măsuri. În aceste condiții, măsurile de reformare reprezintă practic modificări ale unor premise, În cadrul aceluiași sistem, fără a fi Însoțite de modificări ale presupozițiilor pe care se
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sistemul actual al administrației publice care se dorește să fie reformat prin aceste măsuri. În aceste condiții, măsurile de reformare reprezintă practic modificări ale unor premise, În cadrul aceluiași sistem, fără a fi Însoțite de modificări ale presupozițiilor pe care se fundamentează acesta. Astfel, introducerea planurilor strategice pornește de la aceleași presupoziții oferite de actualul sistem În ceea ce privește rolul managerilor În procesul coordonării politicilor publice sau fundamentul sistemului de stimulente 1. În cazul documentelor de politici publice, se asumă presupoziția, corespunzătoare unei administrații specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
unei viziuni În ceea ce privește tipul și rezultatul activităților sau raporturilor care se stabilesc În cadrul administrației. Concluzie O reformă a formulării politicilor publice se referă, după cum am Încercat să demonstrez mai sus, la modificarea, În cazul românesc, a presupozițiilor pe care se fundamentează activitatea administrației publice centrale, mai mult decât la schimbarea unor premise În coordonatele aceluiași sistem. Problema care se pune odată cu inițierea unei astfel de reforme este legată nu atât de decizia de a adopta mai degrabă un model decât altul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cadru formalizat pentru o abordare care nu există În cadrul administrației publice românești, datorită accentuării interesului pentru conformarea față de reguli preexistente În cadrul acesteia. O reformă a formulării politicilor publice, În condițiile unor practici puternic formalizate, presupune modificarea presupozițiilor pe care se fundamentează Întreaga administrație publică centrală, mai mult decât introducerea unor măsuri ce operează modificări la nivelul premiselor. Atunci când În discuție intervin aspecte legate de tipul de organizare al administrației publice, relațiile dintre diferiți actori din cadrul acesteia, preferințele lor În raport cu opțiunile față de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
mijloc de finanțare a cheltuielilor din domeniul sănătății. Această concluzie este susținută de existența unui cuantum ridicat al plăților informale la nivelul sistemului de sănătate, fapt care Împiedică evaluarea cererii și ofertei de servicii medicale din România. Prezentul studiu se fundamentează pe datele furnizate În urma derulării unui proiect al Băncii Mondiale privind plățile informale În sectorul de sănătate din România. Reforma sistemului de sănătate din România a devenit În ultimii ani o prioritate indiscutabilă pe agenda guvernamentală. Vom Încerca să argumentăm
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de gen dezvoltată În spațiul academic și În cel al ONG-urilor este marginalizată, dacă nu chiar ignorată, fapt datorat atât unor lacune În cultura guvernamentală a drepturilor omului, cât și neresponsabilizării pentru valorile democratice: statul bunăstării nu poate fi fundamentat decât pe un stat al drepturilor. În schimb, au fost preluate În mod indirect (pe calea acquis-ului) și simultan agendele politicilor de gen din UE: cea a valului II, propusă și susținută În țările europene de o rețea de organizații
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ONU privind politicile egalității de gen2: 1. deplina egalitate de gen și eliminarea discriminării de gen; 2. integrarea și participarea deplină a femeilor la procesul dezvoltării societății; 3. o contribuție crescută a femeilor la consolidarea păcii mondiale. Aceste obiective au fundamentat direcțiile de acțiune și politicile primei strategii mondiale privind problemele femeilor, „World Plan of Action” („Planul mondial de acțiune”), adoptat prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite privind Conferința Mondială a Anului Internațional al Femeilor (Mexico, 19 iunie-2 iulie 1975
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
pe un nivel ridicat al gradului de adecvare a strategiilor ONU la procesele, instituțiile, politicile și actorii din țările europene, deci presiunea adaptivă a fost mai scăzută/moderată. O caracteristică a politicilor de gen ale ONU este aceea că sunt fundamentate de documente strategice pe termen lung, a căror implementare diferă de la o țară la alta, unde, În funcție de contextele naționale, se vor concretiza În politici (foarte) diferite. În ceea ce privește modul de pătrundere pe agenda politică a statului respectiv, acestea fie se Întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ș2ț, articolul 13) stabilește necesitatea de a se Întreprinde acțiuni concrete pentru combaterea discriminării după criteriul de sex. Instituționalizarea politicilor egalității de gen la nivelul UE reprezintă Însă istoria dezvoltării unui sector politic slab. Articolul 119 din Tratatul de la Roma fundamentează, În limitele obiectivului de bază al Comunității Europene (crearea unei piețe europene unice), includerea În tratat a măsurii plății egale pentru femei și bărbați În condițiile muncii egale și cu valoare egală, ceea ce, până la Începutul anilor ’70, a rămas doar
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
celor trei sisteme societale: sfera publică, sfera politică și sfera politicilor (Polity, Politics și Policy), fiecare fiind definită de discursuri specifice: discursul public, cel politic și cel de legitimare (politica publică este un astfel de discurs din momentul În care fundamentează o decizie). La acestea trebuie adăugați „beneficiarii”, adică femeile și bărbații considerați din mai multe perspective: comunitară, culturală, identitară și a cetățeniei. 3.1. De la patriarhatul de stat (post)socialist... Statul este un pilon important În procesul de elaborare a
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
doilea sau cel al politicilor valului al treilea. Politologii feminiști au teoretizat atât feminismul socialist, cât și pe cel marxist (M. Miroiu, 2004), marcând deosebirile dintre cele două doctrine: În timp ce prima are ca scop anularea inegalității sociale, a doua se fundamentează politic prin conceptul de revoluție proletară, având ca scop reconfigurarea relațiilor de putere În sfera proprietății. Însă problema care se pune este dacă feminismul de stat socialist este o formă a doctrinelor feministe, socialiste sau marxiste, aplicate prin politici de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
spațiul public printr-o renegociere a autorității și o abordare incrementală a deciziei În rețele parteneriale: parteneriate sociale (guvern - patronat - sindicate), parteneriat public-privat (structuri de stat - mediul de afaceri) sau parteneriat civic (autorități publice - societate civilă). Negocierea colectivă a deciziei fundamentează o nouă perspectivă asupra puterii, o dispersare a autorității publice prin rețele interactive și se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acțiunii colective fără intervenția obligatorie a statului, implicarea instituțiilor și a actorilor care nu aparțin sferei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a gestiona transparent informația 3, participarea publicului În timpul pregătirii planurilor și programelor legate de problema politicilor publice (mediul, În acest caz) și prin participarea publicului În timpul pregătirii regulamentelor de aplicare, a normativelor și a instrumentelor legale obligatorii, general aplicabile, se fundamentează un model european de guvernanță. Al doilea pas a fost adoptarea de către Comisie, la 25 iulie 2001, a Cartei Albe a Guvernanței Europene4, un document-cadru privind elaborarea politicilor europene Într-un mediu interactiv, deschis participării actorilor sociali prin reglementări Îmbunătățite
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În Parlament nu există nici o comisie specializată privind parteneriatul cu societatea civilă, ci doar proceduri mai mult sau mai puțin formale În practica activității comisiilor, Guvernul are câteva Încercări hibride și Între care nu există legături suficiente pentru a se fundamenta o strategie de cooperare, altfel decât formală, la o distanță care denotă decalajul de cultura politica față de Cartea Albă a Guvernanței Europene2. Colegiul pentru Consultarea Societății Civile 3 este un organism consultativ, fără personalitate juridică, funcționând pe lângă prim-ministru, „ca
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
problemei de politici pe care grupurile interesate Încearcă să o propulseze pe agenda formală, constituind parteneriate cu alte grupuri interesate fie de problema În sine, fie de aspecte colaterale acesteia: modelul inițiativei exterioare (Cobb, Ross și Ross, 1976), care va fundamenta, În mod ideal și teoretic, o politică cu public (May, 1991; Miroiu, 2001), la formularea căreia participă asociații profesionale, grupuri de interese (producători, consumatori), sindicate, comunități etc. În formularea politicilor, grupurile interacționează fie sub forma coalițiilor de susținere (Sabatier, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
trecut, doctrina postbelică a dreptului natural a jucat un rol important în dezvoltarea dreptului internațional și, între altele, în afirmarea drepturilor omului. Autorii "neonaturaliști" de drept internațional din epoca contemporană adoptă, în general, dualitatea dreptnatural drept internațional pozitiv. Ei îl fundamentează pe cel din urmă prin cel dintâi și, în general, asimilează ordinea naturală cu ordinea morală. Acordând prioritate valorilor morale, explicarea lui de către doctrina dreptului natural prezintă o deosebită atracție. Pentru a o face și mai acceptabilă, doctrina modernă i-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
redusă a termenului "resortisant" în plan intern, cât și conținutul juridic complex al acestui termen în dreptul comunitar, s-a impus identificarea unei definiții a acestui termen care să fie cuprinsă în legea de ratificare (art. 3). Elementele acestei definiții sunt fundamentate pe următoarele coordonate: cuprinderea, atât a persoanei fizice, cât și a persoanei juridice cu relevanță deosebită în cadrul secțiunilor referitoare la libera circulație a serviciilor și capitalurilor din tratatele constitutive; raportarea la dreptul intern al statului respectiv, în conformitate cu "Declarația privind naționalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nu aibă suficiente resurse de dezvoltare și să nu se poată angaja, pe picior de egalitate, în relații de colaborare profitabile cu alte unități administrativ-teritoriale, inclusiv din celelalte țări. De aceea, considerăm că motivațiile de ordin istoric, pe care se fundamentează cele mai multe dintre actualele propuneri de reorganizare administrativă a teritoriului nu sunt suficient de convingătoare sau, oricum, nu sunt suficiente. În al treilea rând, s-a propus într-o variantă, reînființarea a circa 20 județe (sau 23 într-o altă variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
primul rând, a tuturor condițiilor corespunzătoare (economice, politice, sociale), care să conducă la stabilirea momentului optim al punerii ei în practică. Pregătirea acțiunii, ca și alegerea momentului punerii ei în operă este în sarcina autorităților statale și trebuie să fie fundamentată pe criterii obiective, științifice, pentru a-i conferi credibilitate, susținere și stabilitate în perspectivă. 3. Acțiunile pregătitoare trebuie să se deruleze de jos în sus, pe principii democratice și în totală transparența, să fie amplu și corect mediatizate, analizate și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
epuizarea cărții (Pradel). În cele mai multe legislații contemporane, ca și în legislația penală română, pedeapsa efectiv executată se reduce și ca efect al unor ieșiri din penitenciar (învoiri). Ieșirea condamnaților din penitenciar poate avea motivații diferite. Unele ieșiri din penitenciar sunt fundamentate pe considerente strict umanitare (pentru tratamentul medical ori pentru deces în familie), în timp ce alte învoiri pot fi acordate condamnaților pe considerente de ordin social educativ (ex.învoirile pentru completarea studiilor sau alte stagii de formare profesională ori ca recompensă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]