10,924 matches
-
de sloveni, 800.000 de musulmani (cei mai mulți În Bosnia), 800.000 de macedoneni, 750.000 de albanezi, 496.000 de unguri, 400.000 de muntenegreni, 100.000 de aromâni și un număr incert de bulgari, cehi, germani, italieni, români, ruși, greci, turci, evrei și rromi. Dintre aceștia, numai sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii erau recunoscuți ca etnii În Constituția din 1946, Însă li se recomanda, lor și celorlalți, să se considere „iugoslavi”5. Să fii iugoslav nu era ușor. Scriind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Vest. În afară de mult mai vechea colonie din Québec și câteva insule din Caraibe, Africa de Nord (Algeria În special) era singura colonie franceză În care europenii se așezaseră În număr mare. Dar mulți dintre aceștia nu erau francezi, ci spanioli, italieni, greci sau de alte naționalități. Chiar și un algerian tipic francez ca Albert Camus era parte spaniol, parte francez, iar strămoșii lui de origine franceză sosiseră foarte recent În Algeria. Franța nu avusese de multă vreme un excedent de populație. și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alta. Emigrația europeană, desigur, nu era nimic nou. Dar cei cincisprezece milioane de italieni care și-au părăsit țara Între 1870 și 1926 au plecat aproape fără excepție peste ocean: În Statele Unite sau Argentina. Este valabil și pentru milioanele de greci, polonezi, evrei și alții care au emigrat În aceiași ani, sau scandinavii, germanii și irlandezii mai vârstnici. După primul război mondial, a existat, Într-adevăr, un flux constant de mineri și fermieri din Italia și Polonia către Franța, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părăsit țara Între 1945 și 1970. În anii ’50-’70, un sfert din Întreaga forță de muncă din Grecia a plecat pentru a găsi de lucru În străinătate: În perioada de vârf a emigrației, la mijlocul anilor ’60, 117.000 de greci părăseau anual țara9. Se estimează că Între 1961 și 1974, un milion și jumătate de portughezi și-au găsit de lucru În străinătate - cea mai mare strămutare de populație din istoria Portugaliei, care a lăsat În urmă o forță de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcuse călătoria lungă și costisitoare În SUA: doar cei bogați (și nu mulți dintre ei); câțiva sindicaliști aleși pe sprânceană, trimiși la schimb de experiență cu bani din fondurile Marshall; câteva mii de studenți cu bursă - și o seamă de greci și italieni care emigraseră În America după 1900 și au revenit În Sicilia sau În insulele grecești la vârste Înaintate. Adeseori est-europenii aveau mai multe legături cu SUA decât vesticii, Întrucât numeroși polonezi sau unguri aveau prieteni sau rude plecate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Istoria recentă a Greciei, ca și cea a Spaniei, era Întunecată de confruntări civile. În anii de după al doilea război mondial, comuniștii din Partidul Comunist Elen (Kommounistiko Komma Ellados - KKE) au terorizat satele pe care le controlau; În memoria multor greci Înspăimântați, stânga radicală a rămas asociată cu represiunea și atrocitățile. După ce comuniștii au renunțat la luptă, În octombrie 1949, a fost rândul stângii să suporte persecuții sistematice. Partizanii din timpul războiului (inclusiv mulți care luptaseră Împotriva nemților În primii ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai ales după ce În 1968 a prescris toate datoriile țăranilor 4. Dar instinctele autarhice ale coloneilor au favorizat Întoarcerea la vechile obiceiuri naționale de substituție generală a importurilor: producția inferioară a agenților economici locali ineficienți era protejată Împotriva competiției străine. Grecii din clasa de mijloc urbană, care inițial răsuflaseră ușurați când se Încheiase cearta politicianistă, erau lezați În interesele lor (ca producători și consumatori deopotrivă) de regimul militar. Iar coloneii, mediocri chiar și după criteriile modeste din branșă, nu aveau nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înlocuit pe Papadopoulos la conducerea juntei după demonstrațiile de la Politehnică, a complotat cu Ghiorghios Grivas și cu alți naționaliști greco-ciprioți pentru Înlăturarea lui Makarios și „reunificarea” insulei cu Grecia. La 15 iulie 1974, trupe ale Gărzii Naționale cipriote și ofițeri greci aleși pe sprânceană au atacat palatul prezidențial, l-au Îndepărtat pe Makarios (care a fugit În străinătate) și au instalat un guvern-marionetă În așteptarea guvernării de la Atena. Însă În acest moment guvernul turc a anunțat că va invada Ciprul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a reușit să le-o impună Înainte de a le permite exportul În Europa. Programele Mediteraneene Integrate (subvenții regionale care nu purtau Încă acest nume) care le-au fost asigurate Spaniei și Portugaliei la aderarea din 1986 nu le fuseseră oferite grecilor În 1981; Andreas Papandreu a cerut și a obținut ca și Grecia să beneficieze de acestea, amenințând În caz contrar cu ieșirea țării din CE25. Așa se face că, În acești ani, Comunitatea Europeană a dobândit o imagine deloc măgulitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai săracă țară a Comunității), Grecia a beneficiat din plin de apartenența sa la CE. De fapt, Grecia a profitat atât de mult deoarece era atât de săracă (În 1990, jumătate din cele mai sărace regiuni din Comunitatea Europeană aparțineau grecilor). Apartenența la CE a Însemnat pentru Grecia un al doilea Plan Marshall: numai Între 1985 și 1989, ea a primit din fondurile europene 7,9 miliarde de dolari, mai mult decât oricare altă țară. Câtă vreme la coadă nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constrânsă să-i trateze omenește pe cetățenii albanezi, iar ei optau pentru secesiune, acest lucru risca să afecteze grav Macedonia Învecinată, unde exista, de asemenea, o minoritate albaneză numeroasă și nemulțumită. Macedonia, devenită de curând independentă și intitulată, la insistența grecilor, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei 9, a fost dintotdeauna o regiune cu probleme. Granițele ei cu Bulgaria, Grecia și Albania fuseseră toate disputate, Înainte și după cele două războaie mondiale. Vecinii - de care micul stat fără deschidere la mare era dependent pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
IRA); asasinarea echipei israeliene la Jocurile Olimpice de la München de către organizația „Septembrie Negru” 435; atacul de la 11 septembrie din Statele Unite 716, 724; Brigăzile Roșii (BR) - vezi Brigăzile Roșii (BR); efectele 438; Facțiunea Armata Roșie (RAF) 432-434; finanțarea sovietică 438; german 432-435; grec 463-464; italian 435-439; În anii ’70 427-433; palestinian 435; revoluționar 432-435; separatiști basci 427-429, 641 Tertz, Avram 391 Thälmann, Ernst 749 Thatcher, Margaret 483, 495-502, 541, 554, 585, 702, 722; despre admiterea țărilor din centrul și estul Europei În Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că viitoarea recoltă va fi rodnică. Colette spunea că numai vinul ne poate face să înțelegem savoarea pământului. Ba chiar mai mult, vinul ne leagă de originile noastre printr-o continuă comuniune a tuturor oamenilor: Dumnezeul lui Noe, cel al grecilor și cel al romanilor, Dionisos și Bachus; înaintea lor a existat licoarea zeului Sôma: băutura Vêna; astăzi, în fiecare zi la Liturghie, nu înainte de a fi sfințit, este oferit ca simbol al sângelui lui Hristos: "Vinul, rodul viei și al
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în mitologiile noastre 2. Vița de vie s-a cultivat mai întâi pe versanții munților Caucaz (vitis causica), apoi în Mesopotamia. Mai târziu, în mileniul al III-lea, începe să fie plantată în Egipt și folosită la fabricarea vinurilor funerare. Grecii, promotorii vinului în Europa, răsădesc vița de vie în Sicilia și Italia meridională, apoi, îi învață viticultura pe romani care, la rândul lor, transmit deprinderile lor viticole galilor. I. O băutură mitică " Mitul este o poveste cu caracter special, o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sau Mahabharata, se face referire deja la o "vie extraordinară"4. În mitologia egipteană, Ra zeul solar creator al lumii este cel care a introdus vinul și beția pe pământ. Pentru a apăra omenirea de mânia zeiței Hathor, pe care grecii au identificat-o cu Afrodita, Ra a preparat o licoare îmbătătoare de culoarea sângelui. În amintirea acestui vicleșug divin, egiptenii au pus vinul și toate sărbătorile ce au legătură cu vinul sub egida zeiței cu cap de vacă.5 În
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Memfis (vinurile de Letopolis, azi Cairo, și cele de Peluzia, de exemplu) foarte apreciate de Pepi al II-lea, faraon al celei de a VI-a dinastii (în jurul mileniului III înainte de Hristos). Egiptenii au închinat vinul lui Osiris care, precum grecii o vor face cu Dionisos, va simboliza mai întâi ciclul vegetativ, pentru ca mai apoi, să personifice misterele vieții de după moarte. Pentru greci, civilizația vinului era un pleonasm. O societate civilizată demnă de acest nume trebuia neapărat să onoreze vița de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de a VI-a dinastii (în jurul mileniului III înainte de Hristos). Egiptenii au închinat vinul lui Osiris care, precum grecii o vor face cu Dionisos, va simboliza mai întâi ciclul vegetativ, pentru ca mai apoi, să personifice misterele vieții de după moarte. Pentru greci, civilizația vinului era un pleonasm. O societate civilizată demnă de acest nume trebuia neapărat să onoreze vița de vie și să glorifice vinul. Spre exemplu, regele insulei Itaca (insulă situată în apropiere de Corfu) și tatăl lui Ulise, Laertes, era
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cele cincizeci de rânduri de viță de vie de soiuri diferite. Însuși Ulise cel șiret râdea de vinul rustic al ciclopului Polifem cel nedemn de lumea greacă pe care o reprezenta. Romanii sunt cei care au folosit primii termenul de "grec" (graeci) referindu-se la eleni. Elada (Hellas) era pentru acest popor o abstracție la fel ca și "creștinătatea" în perioada medievală sau "poporul arab" din zilele noastre. Elada reprezenta înainte de toate o comunitate culturală care se exprima pe deplin în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
poporul arab" din zilele noastre. Elada reprezenta înainte de toate o comunitate culturală care se exprima pe deplin în arta viței de vie și culmina în mitul lui Dionisos, părintele fondator al civilizației vinului. Fiu al lui Zeus, zeul suprem al grecilor și al Semelei, prințesa Tebei, Dionisos se naște în împrejurări extraordinare: timp de șase luni în sânul mamei sale apoi, ultimele trei luni, cusut în coapsa tatălui său. Această manieră deloc obișnuită de a veni pe lume ar fi fost
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al lui Zeus nu se numără printre zeitățile care locuiau în Olimp. Acesta este poate motivul pentru care Dionisos este absent din poemele homerice. Dar poate tocmai pentru aceasta, poporul grec îl îndrăgește. El era de fapt foarte popular, și grecii, simțindu-se foarte apropiați de acest zeu, îl onorau și-l cinsteau în unanimitate. "Banchetul"10 dionisiac sau adunarea băutorilor era o instituție tipic dionisiacă în care grecii își manifestau cu bucurie solidaritatea: Bea cu mine, joacă cu mine, iubește
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
America, pe care călugărul și cartograful german Martin Waldseemüller o va boteza astfel în 1507, după numele navigatorului italian Amerigo Vespucci, este descoperită și cunoscută drept Pământul unde crește vița de vie în stare sălbatică începând cu anul 1000. Precum grecii care au văzut "o țară acoperită de vii sălbatice" atunci când au debarcat în peninsula italică, o cronică nordică din secolul al XIII-lea intitulată Saga Groenlandei ("Pământul verde", în scandinavă) menționează că navigatorul viking Leif Erikson, fiul faimosului Eric cel
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Această comunitate culturală este produsul istoriei, mai exact al mitologiei, oenologiei și geografiei, altfel spus, din Olimp la Napa Valley. Capitolul II VINUL ȘI RELIGIILE În Antichitatea păgână vinul era considerat un dar al zeilor: egiptenii îl atribuiau lui Osiris, grecii lui Dionisos, iar romanii lui Bachus. Osiris, zeul egiptean care simbolizează continuitatea nașterii și a renașterii, este considerat inițiatorul ideii preschimbării vinului în sânge. Sub influența asimilării lui Osiris de către Dionisos, zeul grec se va orienta din ce în ce mai mult spre cunoașterea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Herei și Atenei în Panteonul grec). Dictatorul Aulus Postumius instituie o nouă triadă pe Aventin 14 (Mons Aventinus), una din cele șapte coline ale Romei: zeița Ceres, zeul Liber și consoarta sa Libera (respectiv zeița Demeter, Dionisos și Kore la greci). Ideologia tripartită indo-europeană se regăsește în societatea celtică divizată în druizi (clasa suverană), cavaleri (clasa războinică) și plebe (clasa productivă). O întâlnim de asemeni în organizarea societății medievale în oratores (clerul), bellatores (noblețea), laboratores (a treia stare) și poate chiar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
erau celebrate mari ceremonii în onoarea lui Demeter, zeița grâului. În civilizațiile antice, în mod esențial agrare, ciclul bobului de grâu era trăit ca simbolul destinului omului. În civilizațiile antice predominant agrare, stadiile bobului de grâu reprezentau destinul uman. Pentru grecii antici, nu exista nimic mai misterios decât rodnicia pământului, acesta fiind în același timp și mormântul natural al omenirii. Zeii care îl locuiau cunoșteau fără îndoială secretul vieții. De aceea, atât oamenii liberi cât și sclavii, cetățeni greci sau barbari
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate) și care corespund perfect cu descrierile isteriei, realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin Charcot. În urma unui discurs foarte
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]