11,470 matches
-
întreb ce mai face Norinne (sau Isabel, sau Lilian, orice nume de fată îi va veni în minte)?" Uitasem aproape de gluma aceasta, când Geurtie se îndreptă către mine și mă întrebă, clipind șireată din ochi: ― Allan, ce-ți mai face iubita?! Și, fără să mai aștepte un răspuns (Inginerul rămase cu zâmbetul înghețat pe buzele lui groase, Maitreyi ridică ușor capul s-o privească), Geurtie continuă, pare-se foarte bine dispusă: ― Haide, nu te mai preface! Trebuie s-o întrebi și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum e prea târziu ca să-ți mai citească. ― N-am să pot ceti deloc, babà, vorbi Maitreyi. Englezeasca mea e incomprehensibilă (spuse cuvântul acesta cu o vădită grijă de pronunție și accent). ― Dar, Allan, nu mi-ai spus nimic despre iubita ta, reveni Geurtie, nemulțumită că intervenția ei n-a corespuns așteptărilor. ― Oh. Lasă-mă, că n-am nici o iubită! strigai eu, înfuriat și de prostia mea, și de prostia ei. ― Minte, spuse ea mai încet, aproape confidențial, către inginer. E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e incomprehensibilă (spuse cuvântul acesta cu o vădită grijă de pronunție și accent). ― Dar, Allan, nu mi-ai spus nimic despre iubita ta, reveni Geurtie, nemulțumită că intervenția ei n-a corespuns așteptărilor. ― Oh. Lasă-mă, că n-am nici o iubită! strigai eu, înfuriat și de prostia mea, și de prostia ei. ― Minte, spuse ea mai încet, aproape confidențial, către inginer. E un mare crai... Scenă. Inginerul își privea fiica zăpăcit și încurcat. Maitreyi îi privea pe toți cu ochii ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu înțelegeam nimic din cele ce se petrecuseră. ― Hai să revedem lista, își aminti Geurtie. Cred că ar fi bine să invităm și pe frații Huber. Cel mare, David, are mașină... Apropos, ce zici de prezența mea de spirit cu "iubita"? Te-am salvat, Allan, să știi... IV Mă deșteptam în fiecare dimineață cu o nouă mirare. Patul meu de campanie se afla chiar lângă ușă, și cele dintâi priviri descopereau o încăpere ciudată, cu fereastra înaltă și zăbrelită, pereții vopsiți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic, nimic. Aș vrea. să mă uite, să nu mai sufere. Dragostea noastră s-a oprit aici. ...De ieri-dimineață, telefoane la fiecare ceas. "Unde e Allan? Vreau să vorbesc cu Allan! Spune-i că este ceva urgent de la Maitreyi, de la iubita lui!" Doamna Mctyre sfârșește prin a se revolta. Îmi spune: ― Allan, vino de sfârșește o dată cu bruta asta neagră! Îmi vine s-o lovesc cu palma peste gură, dar zâmbesc sălbatec. Așa, așa, mai mult, mai sângeros, până ce voi cădea în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Elefterescu rămăsese în picioare, tot atât de palid, ca o statuie, doar buzele îi tremurau. Și apoi Elvira, care era lângă el la masă, destul de amețită și ea, a început să plângă și i-a strigat: "Siddharta! Eu sunt soția ta, prea iubita Yasodharta, pe mine nu mă lași!..." "Ba să plece, trebuie să plece, să-și împlinească destinul!" strigau fetele de pe covor, rostogolindu-se provocatoare. Cineva din capul mesei, nu mai știu cine era, a voit să intensifice spectacolul și s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și pe urmă am aflat treaba asta. Am aflat imediat, evident. Chiar din noaptea nunții. Și-acum putem să nu mai vorbim despre asta? — Helena, biata de tine. — Nu-mi mai spune Helena. Zi-mi „fata mea“. — Biata fata mea. Iubita mea. — Și Ăsta-i un cuvînt frumos. Da’ nu merge cu „fata mea“. Nu sună bine. Mama Îl cunoștea. Credeam c-o să zică ceva. A zis doar că nu observase niciodată treaba asta și cînd i-am zis că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Începutul fericirii strălucitoare În Întuneric, aproape, mai aproape, tot mai aproape și Încă mai aproape, pînĂ treci de tot ce crezi, mai mult, mai frumos, mai departe, tot mai frumos și mai Înalt, Înspre fericirea atinsă dintr-odată, incendiar. — O, iubito, spuse el. O, iubito. — Da. — Mulțumesc, draga mea iubită. — SÎnt moartă. Nu-mi mulțumi. SÎnt moartă. — Vrei să... — Nu, te rog. SÎnt moartă. — Hai să... Nu. Te rog să mă crezi. Nu știu cum să-i spun altfel. Apoi, mai tîrziu, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întuneric, aproape, mai aproape, tot mai aproape și Încă mai aproape, pînĂ treci de tot ce crezi, mai mult, mai frumos, mai departe, tot mai frumos și mai Înalt, Înspre fericirea atinsă dintr-odată, incendiar. — O, iubito, spuse el. O, iubito. — Da. — Mulțumesc, draga mea iubită. — SÎnt moartă. Nu-mi mulțumi. SÎnt moartă. — Vrei să... — Nu, te rog. SÎnt moartă. — Hai să... Nu. Te rog să mă crezi. Nu știu cum să-i spun altfel. Apoi, mai tîrziu, vocea ei sparse tăcerea: — Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fac un duș, sau vrei să faci tu prima? Nu. Du-te tu. Apoi, așteptînd-o În pat, o auzi la duș, cum stropește și apoi se șterge, după care veni În pat foarte repede, lungă, răcoroasă și minunată la atins. — Iubita mea, spuse el. Draga mea iubită. — Te bucuri să mă ai? — Da, iubita mea. — Și e bine, nu minți? — E minunat. Putem să facem asta prin toată țara și prin toată lumea. Dar acum sîntem aici. — Da. SÎntem aici. Aici. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Apoi, așteptînd-o În pat, o auzi la duș, cum stropește și apoi se șterge, după care veni În pat foarte repede, lungă, răcoroasă și minunată la atins. — Iubita mea, spuse el. Draga mea iubită. — Te bucuri să mă ai? — Da, iubita mea. — Și e bine, nu minți? — E minunat. Putem să facem asta prin toată țara și prin toată lumea. Dar acum sîntem aici. — Da. SÎntem aici. Aici. Unde sîntem. Aici. Oh, binele, ce bine, minunat, aici În Întuneric. Ce frumos superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Copou scrie: “Adesea stau și mă gândesc, ce ar fi fost viața-mi fără tine?... Tu, Veronica mea muză inspiratoare te-ai coborât pe pământ , învăluind totul cu raze albe și strălucitoare”. -Asta o spunea poetul pe când era fericit alături de iubita lui. Ascultă cum sună însă versul lui atnci când se simțea nefericit: “Unde-i teiul cu-a sa umbră Cu-a lui flori până-n pământ? Vis a fost viața noastră Iar norocul nostru vânt.” De la extaz la deznădejde nu-i
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
umanității, inițiatoare în cele esențiale ale cunoașterii. Nu întâmplător cea dintâi lună a primăverii, din vechime, o sărbătorește; nu întâmplător floarea de crin este lăsată să‐și defolieze înmiresmările la porțile caselor care au biruit iarna, unde Columba și neprihana iubitei așteaptă dezghețul pământului. Ei, mamei noastre, soției, celei pentru care omul (bărbatul) lasă casa părinților și întemeiază o nouă familie, înainte de toate, i se cuvine prinos de recunoștință în aceste zile; ei, celei care a întinerit și țara noastră, țară
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
pe rând La fieștecare câte‐ o părticea . « Mamă! » ‐ atunci copiii ziseră plângând: Ție ce‐ ți rămâne ? - „Voi”, răspunse ea”. * și ca argumentația mea pentru dragostea de mamă , care înseamnă în același timp și sentimentele multora dintre noi față de soția sau iubita pe care o avem și o prețuim, față de fiicele ori nepoatele noastre, vecinele sau cunoștințele, femeia în general, să nu rămână insuficient susținută, evoc aici priceperea pe care o dovedeau autorii de manuale școlare, cu ani în urmă, când puneau
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
șuviță din pletele ei blonde și lungi. Mă supără doar faptul că PAM o ia din când în când, foarte brutal, de lângă mine și adună cu ea, pe un făraș, niște căzături minuscule de pe podea. Da, e o simplă mătură iubita mea cea blondă... Și ce dacă?! Puteți să mă desenați și pe mine cu blonda, pe una din foile voastre dacă vreți. Nu uitați: ca să trăim și să fim fericiți avem mare nevoie de Oxigen, de Hrană, de Iubire
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aci... zice un tip. — Ba da, poate că și-a bușit picioru. Treso ducem acasă. — Unde e? Tunetele s-au oprit, dar ploaia v-a udat pe toți fleașcă. — Acolo... În spatele obstacolului... le zici tu. Meldrum fuge pînă acolo. — Hei iubito... hei... se oprește pe marginea bunkerului. Ce mama dracu... futui... se Întoarce spre voi: CHEMAȚI POLIȚIA N PIZDA MĂSI! Îți trage un pumn nașpa În stomac, tăindu-ți respirația și răspîndindu-ți o stare de greață În tot trupul, — Ce pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
femei cu "insensibiliatea leneșă, puțin lălâie" o cocotă de lux pe care o vizitau și alți bărbați. Scrisorile lui Ladima creionează un îndrăgostit sensibil și sentimental, dând impresia de "loialitate și bravură" - calități a unui "frate bun" . Este preocupat ca iubita lui să obțină un rol într-o piesă, fiind convins de talentul actoricesc al femeii care, când a evoluat pe scenă, l-a "emoționat până la lacrimi", având "încredere nemărginită în talentul dumitale și o teamă vagă că nu vei fi
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
dovada...G.L.U.P.I. Cântare femeii Bărbatul o privește ca pe-o floare Cum alta mai frumoasă-n lume nu e Și-i cade cu iubire la picioare, Ca mai ușor în cap să i se suie! Reciprocitate A înțeles iubita mea, Apreciind cu mintea trează, Că-mi dau chiar viața pentru ea Și de atunci mi-o tot scurtează... Când îți părea că ești anonim În parc de te-ntâlnești c-o fată, Ești fericit ca-n zi de Paște
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
o tot scurtează... Când îți părea că ești anonim În parc de te-ntâlnești c-o fată, Ești fericit ca-n zi de Paște, Atâta doar că vezi îndată Ce multă lume te cunoaște! Melancolie poetică Când știi că pe iubita ta soție Ai cucerit-o doar c-o poezie, Te-ntrebi ades, în nopțile târzii, De ce ai scris atâtea poezii?.. La o anumită vârstă La o femeie mai nurlie, Cum totul este efemer Și mușchii nu-ți mai au tărie
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
armoniei etc. - Lasă-l pe ăsta! Mai zi din ăla cu pițele și cudatele! "...să mulgi un bleazăr, să cînți la ran, s-arunci cu pietre-n apă, s-asculți cum bîzîie hondrii peste cîmpia înflorită!... Odihnește-te lîngă mine, iubito! Nu pleca!..." Am rîs împreună. El de fragmente și eu de el. În miezul zilei ne întrerupem orice activitate și ne așezăm pe pietrele rotunde. Ne concentrăm și ne unim energia cu cea a Atiliei întru păstrarea armoniei și fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
pe doamna Lia, “Mami”, cum Îi spun intimii. A venit să te vadă și să te Întrebe de sănătate. Bucuros de oaspeți? Deși nu era În plenitudinea forțelor, Nicu a Întins brațele s-o primească pe Lia. ― Bine ai venit, iubito. Mi-ai făcut o mare bucurie. Și uite tu la acest copil! Nu știi câte minuni sălășluiesc În căpșorul ei. Numai adineauri a plecat cu scuza: “Lipsesc doar o clipă, tati”. Și... s-a Întors la braț cu tine. ― Păi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-mi dau toată silința să prind sensul prelegerii tale. Oricum, Îți mulțumesc pentru străduința ta” - a răspuns Gruia. În cele din urmă, a luat mâinile Mariei Într ale lui și, sărutându-i-le, a vorbit, cu glas tremurat: ― Îți mulțumesc, iubito, pentru un asemenea dar. Numai tu puteai să mă faci peste măsură de fericit. Vă iubesc pe amândoi din toată inima! După aceste cuvinte, pe chipul lui Gruia - fără voia lui - a fluturat o umbră de tristețe: ― Ce te supără
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pot vorbi cu ea. ― Desigur. Pentru dumneavoastră nu este nici o opreliște. Poftiți. Gruia a intrat În sala de pansamente. Maria s-a ridicat de pe canapea și a venit În Întâmpinarea lui. ― Bine ai venit, scumpule. ― Spune-mi cum te simți, iubito? ― Nu am nimic deosebit. Doar moașa când mi-a pus termometrul aseară a spus că am ușoară febră. ― Medicul a apreciat acum că nu e nimic grav și că poți să-i dai sân băiatului. ― Așa mi-a spus și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exagerăm, dragoste. Am scris așa cum am simțit. ― Și ai simțit frumos, scumpule. Abia aștept să-i Îmbrățișez. Și, mai ales, să-i mângâi chipul și părul alb mamei Maranda. ― Știu că ea - În sufletul tău - ține și locul mamei tale, iubito... Dacă nu mai ai nimic de adăugat, te-aș ruga să o transcrii frumos, cum numai tu poți, și... mâine, când voi pleca la spital, s-o expediez. ― Treaba e ca și făcută, dragule. Îndată, Mărioara ta scumpă va caligrafia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spun că nou-născutul care doarme liniștit nu are crampe abdominale. Dar... aceste neplăceri le poate avea - câteva luni - mama. ― Și? ― Până acum nu am necazuri de acest fel... ― Atunci e bine. După ce vei reuși să transcrii scrisoarea, somn de voie, iubito!... Nu Înainte Însă de a vedea dacă stăpânul casei - adică excelența sa domnul Tudor - nu reclamă oarece Îngrijiri speciale... ― Bine, dragoste. Tu bagă-te În pat. Voi veni și eu Îndată ce termin de scris. ― Abia aștept să te simt lângă mine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]