11,805 matches
-
minuni meșterite din hârtie gofrată, carton, vată și nuci poleite. Războiul, foametea, greutățile n-au reușit să-l alunge din casa noastră pe Moș Crăciun, care era mereu așteptat cu nerăbdare și darurile mărunte, majoritatea meșterite "în familie" din te miri ce, ne aduceau o nemăsurată bucurie. Primul meu cadou de care îmi amintesc a fost pe la 6-7 ani, un modest penar de lemn, cu flori și animăluțe colorate. Îl dibuisem anticipat prin lada cu secrete a mamei, ceea ce pe moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem ca june diplomat trimis la post de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca lumea. Lipsindu-mi costumul "închis", de protocol, dar lipsindu-mi și banii, am plecat pe Lipscani cu "tovarășa" pentru a căuta ceva adecvat noului meu statut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și delegație venită din țară. La un capăt al terenului de tenis se aflau două garaje și deasupra lor o bucătărie mare, iar la celălalt capăt o mică construcție cu două camere ca de păpuși, folosită ca depozit de te miri ce! După primul contact cu "teritoriul național", am plecat cu șoferul și soția să ne facem cumpărăturile de primă necesitate. La plecarea din București luasem avans din salariu 300 de dolari erau primii din viata mea i-am schimbat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ar fi fost în cadrul clădirii ce urma "să fie închisă". Mi-am permis să-l întreb pe ministru cam la cât se ridică anual cheltuielile Centrului, acesta răspunzându-mi că la aproximativ 30 000 de dolari. Dohotaru s-a uitat mirat la mine, știind că iar "clocesc ceva". Aveam să-i mărturisesc faptul că suma nu mi se pare enormă și dacă am prelua noi cheltuielile, am putea avea la Chișinău un Centru cultural român-român excelent! M-a gratulat și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Descartes cu a sa "mă îndoiesc, deci cuget", n-am luat de bune cele spuse de "vărul președintelui" și am avut o convorbire "conspirativă" cu "Nelu", portarul, un tip foarte simpatic, mecanic auto și el, capabil să construiască din te miri ce și un avion. Convorbirea a fost "conspirativă" fiindcă Nelu nu dorea să-l supere pe marele guru, administratorul. Cu aprobarea mea, a dispărut câteva ore la un cimitir de mașini și a venit de acolo cu niște piese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nimic, apoi pe autori nimic. Am mers la rafturi nimic. În disperare de cauză, o bibliotecară m-a sfătuit să caut poate găsesc ceva la "zona Asia"! Cum în Asia puteam să-l găsesc doar pe spătarul Milescu, am renunțat, mirându-mă cum într-un stat mare cât România și o capitală cât Bucureștiul, timp de peste 3 decenii cei de pe la ambasada română care or fi călcat pe acolo n-au donat o carte bibliotecii! La lăsarea serii, am luat masa împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care-i purta numele și la sfârșit de iunie 1995 mi-a telefonat invitându-mă să "inaugurez" un curs de limba română. Gândind la sfatul dat de Horatiu prietenilor săi pentru a putea trăi fericiți, "Nil admirari" să nu te miri de nimic, am acceptat cu plăcere invitația de a vorbi despre limba română urmașilor sclavilor negri aduși cu secole în urmă din Africa, făcând-o "pentru Patrie", pentru Profesorul Mota și pentru faptul că Macaubas se află în apropiere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în Spania fără să fi trecut prin Valencia, Barcelona, Bilbao, Saragosa, Burgos... A urmat doar o vară fierbinte, cu călduri sufocante. În curtea din spatele ambasadei trona o piscină mare care, după program, ne-ar mai fi domolit arșița. M-am mirat că nu poate fi folosită și m-am interesat pe ici, pe colo de ce. Mi s-a spus că ar avea chipurile o fisură, pe unde se pierde apa, pe care însă meseriașii din ambasadă o puteau repara fără probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Aranjuez, cu trenul sau autobuzul, printre secole de strălucită istorie și cultură uitând de avatarurile cenușiului final de secol XX. Eram și eu, și soția, după multe călătorii prin lume, niște "turiști cu experiență" nu ne pierdeam vremea cu te miri ce, mergând mereu "la țintă", respectiv la ce merita cu adevărat văzut și despre care ne documentasem bine dinainte sau știam amănunte din lecturile de-o viață. Așa că la Toledo, unde fusesem de mai multe ori ca "ghid" pentru diverși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și după o săptămână de lucru aveam siguranțe și fiecare tablou avea schema lipită pe capac! Noul șofer-administrator și noua secretară ne-au venit prin transfer de la Havana. Am colaborat bine cu ei, el fiind un "jolly-jocker" care din te miri ce îți putea fabrica și un avion și, deși avea 1,80 înălțime, avea doar jumătate din "tonajul" predecesorului. Nu am stat decât un an împreună, familia având deja doi ani făcuți la Havana. I-a înlocuit familia Radu, doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
hotel. Ne-a spus c) nu este zona lui și a plecat. Dup) aceea au oprit mașina lang) noi niște polițiști care ne-au Întrebat: „Ce faceti aici?”. Le atr)șese atenția rochia de sear) a Alexandrei și s-au mirat c) umbl)m pe jos printr-un cartier periculos. De pe trotuar, au r)mas s) supravegheze zona. Nu voiau că oaspeții președintelui s) fie atacați și jefuiți. În spatele nostru, Casa Alb) era inundat) de lumin). Invitații continuau s) danseze În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
o problem). Existențialismul nu este o filosofie pentru cel care nu are o bucat) de pâine”. Dac) lupta pentru existent) s-a stins Într-adev)r În America și o etap) important) a istoriei a luat sfârșit, nu trebuie s) ne mir)m c) lumea se uit) ciudat la noi, uimit) de condiția noastr) privilegiat) și Însp)imântat) de lipsă noastr) de griji, ca și de superficialitatea noastr). Agurski se Întreab) dac) America democratic) manifest) destul) autodisciplin) pentru a se putea salva
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sunt bucuroși c) pot duce o viat) normal). E curios c) au mai mult) liniște sufleteasc) decât rudele lor din America; se bucur) de mai puțin) sigurant), dar sunt și mai puțin art)goși. Observând firea și obiceiurile lor, m) mir) efectele expectantelor nelimitate asupra simțului realit)ții pe care Il au americanii. Ceea ce v)d disidenții ruși În democrația capitalist), În societatea american) este ceea ce se poate Întâmpla cu natura uman) când i se ofer) ocazii s) se dezvolte. Ei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Londra tot ce știa, curios să descopere la Paris tot ce Încă nu știa. Un exil voluntar. Când semnasem contractul cu Micheline Rozan, directoarea administrativă care conducea CIRT-ul de la Paris cu geniu și cu o mână de fier, fusesem mirat să descopăr că voi fi „colaborator la regie!“. Colaborator În ce fel? m-am Întrebat. Cu timpul, loviți de insuccesele Încercărilor repetate de a colabora, am Înțeles cu toții că democrația În artă e o aberație, iar regia făcută de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe Broadway trebuie să devii membru al Uniunii.“ I-am spus că statutul meu era tot de român În America: nu aveam nici green card, nici măcar faimosul social security number (necesar În multe situații ale vieții practice americane). „Cum“, se miră Papp, „după atâția ani de lucru În New York, nu ai green card?!“ Dau din cap că nu. „Păi avem o problemă, căci fără acte În regulă și fără să fii membru al Uniunii nu am voie să te angajez. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o oprindu-se la magazinul Treumann (ustensile de scris, brelocuri de bronz, cărți de joc). Mama a ieșit imediat din magazin, urmată de valetul care ducea obiectul cumpărat, aparent un creion. M-am mirat că nu ducea ea singură un obiect atât de mic și această neplăcută problemă dimensională a produs o vagă revenire, din fericire foarte scurtă, a „efectului de dilatare a minții“, care sperasem că dispăruse odată cu febra. În timp ce era din nou
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a tatei, care, fiindu-i prea largă, este legată de a ei cu o ață neagră. Ori de câte ori văd morții În vis, Îmi apar tăcuți, mâhniți, ciudat de deprimați, cu totul altfel decât erau În viață. Îi simt, fără să mă mir, În locuri pe care nu le-au vizitat niciodată În timpul existenței lor pământene, În casa vreunui prieten de-al meu pe care nu l-au Întâlnit niciodată. Stau deoparte, Încruntați, cu capul plecat, de parcă moartea ar fi o pată neagră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de Sus, că și Domnia ta prea bine cunoști cât de încurcate sunt "Căile Domnului". De ale oamenilor, ce să mai vorbim? Sunt încâlcite rău, rău de tot... Ba, încă mi-au scos vorbe c-aș fi "făcător de minuni", se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan râde chinuit: Ai scăpat ieftin! Mie, prostimea a scornit, măre -, c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-a sfârșit! urmează el cu glas aspru. Pornim spre Dunăre să le luăm urma! Să n-apuce trecerea! Să-i terminăm! Pe cai, vitejilor! La Dunăre! Pe cai!! La Dunăre!! La Dunăre! strigă vitejii Măriei sale îndemnând spre cai. Mă mir că n-am sforăit câteva cuvinte "mari" care să sune din coadă; despre glorie, sânge, oase... Oasele străbunilor, bineînțeles! Aistea ajută la luptat și la murit, filozofează Ștefan. Dar am izbândit Ștefane... altfel cum? spune Vlaicu. Desigur, altfel nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-au prețuit îndeajuns pe cel mai apropiat tovarăș al omului. Și moldovanu-i blând, sare de colo Duma. Blând nevoie mare, zâmbește el. Da' calcă-l numai pe bătătură, leagă-te de "Moldova lui", că-i sare muștarul, de te miri ce zace în curu' blajinului!... Da... l-a costat scump pe moldovanu' ista "blajin, cu bătătura lui", dar am făcut o trebușoară pe cinste. Pentru noi... Pentru "Creștinătate". Noi ne-am cucerit "Neatârnarea". Lor, le-am fost bună pavăză. Socot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răscumpărare: o mie de galbeni pe cap de pașă, aruncă bomba vistiernicul Juga, un bătrân uscat, cu nas coroiat ca la păsările de pradă. Ștefan fluieră a uimire: Cât?! O mie?! Fantastic! Atâta bănet pentru un cap de pașă?! se miră el cu un surâs șăgalnic. Poate... poate cu turban cu tot. Așa mai înțeleg... Juga, cu un zâmbet misterios: Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost măcelăriți sau cusuți în sac și aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de gât. Eu cu verii noștri, Manuil și Alexis, de care eram îndrăgostită -, ne-am ascuns în ruinele palatului Blacherne, împreună cu șobolanii, înspăimântați și ei; ne-am mirat chiar, crezusem că toți fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bărbați vrednici cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de oști, e domnul Moldovei! Da! Ștefan! Vezi, te miri... Această micuță dar curajoasă țărișoară, necunoscută aproape -, acest uimitor voievod, el, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de oști, e domnul Moldovei! Da! Ștefan! Vezi, te miri... Această micuță dar curajoasă țărișoară, necunoscută aproape -, acest uimitor voievod, el, el singurul la vremea aceasta, ar putea, bineînțeles, de va pune și Europa umărul. Asta n-o spun numai eu, care aș putea fi învinuit de părtinire -, o recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]