12,372 matches
-
antologia lui Sterling, "a fi în pas cu noul reprezintă tot ce e mai important."38 (1991:184) De fapt, creația/diseminarea/asimilarea ficțiunii cyberpunk a fost atît de rapidă, încît procesele de parodiere și pastișare au devenit deja procedee narative standard. De exemplu, Kathy Acker în Empire of the Senseless a produs deja o parodie (sau pastișă, e greu de spus care din două) a romanului Neuromancer. Ficțiunea cyberpunk a avut, ca și teoreticianul Baudrillard, momentele sale de progres remarcabil
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
prospețimea imagistică, explozia de viață, tristețea calmă și veselia sănătoasă din aceste compoziții ne duc cu gândul la miniaturile flamande ale fraților Paul, Jehannequin și Hermann de Limbourg (începutul secolului al XV-lea), excelând prin gustul pentru detaliul sugestiv, simțul narativ accentuat, într-o cromatică rafinată și prețioasă, precum și la tablourile lui Pieter Bruegel cel Bătrân, supranumit al Țăranilor (cca 1525-1569), care a reprezentat admirabil înțelepciunea hâtră a popoarelor conservată în proverbe (alături de reprezentarea celor peste o sută de proverbe olandeze
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Istorie se transformă într-un roman, "e o adevărată "comedie umană", luînd ca pretext scriitorii", cum ne spune și autorul. Aspect decelat și de I. Negoițescu: "Ceea ce diferențiază însă modalitatea originală a istoriei literaturii practicate de Călinescu rămîne tocmai propensiunea narativă a actului critic ca atare. Realizată cu atîta forță și strălucire portretistică de un artist neobișnuit, opera aceasta nu este totuși, ca istorie, o construcție solidă, căci îi lipsesc punctele de sprijin ideologic, care trebuie neapărat să-i dea relief
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un Cehov, scriitori pe care Americanii Înșiși i-au descoperit și venerat târziu? Sau un Marcel Proust de care, am impresia, nici azi scriitorii de marcă americani nu prea fac mare caz, și „Îi Înțeleg” Într-un fel, geniul lor narativ și pragmatic nu pare a se simți prea confortabil În fața sutelor de fraze, cu subordonatele lor cu tot, care despică a mia oară ultima nuanță a unor reacții și gînduri care, În viața de zi cu zi și În lumina
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dramatic teatru al existenței. Printre abisali sau vizionari eu Îi includ - și nu numai eu, se’nțelege! - pe cei care refuză să „mai descrie”, cum au făcut-o marii lor Înaintași sau colegi, să „reflecte”, oricât aceste maniere sau „strategii narative” ar fi de cerute sau „interesante”! Un Proust sau un Joyce vor să ridice lespedea care se ascunde În spatele Întregii gesticulații umane, de parcă... da, de parcă „dincolo” s-ar desfășura sau deschide cu totul alte orizonturi. Care, dacă nu le neagă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
treilea ins, viitorul autor al jurnalului, care îl contemplă de la distanță pe diaristul-călător cu privirea ațintită la geam, în scurtele pauze de gândire, de unde primește pe chip reflexele peisajului de dincolo de peretele sticlei. Dar și cea de a treia instanță narativă, care - așa cum spuneam - se va întruchipa când voi da formă finală acestui periplu, va fi, poate, la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
punct. Dintre acești doi magiștri ai Antichității, care ne-au înflăcărat imaginația, condamnați la moarte și unul și celălalt, pentru fanfaronadă și impietate, de către un tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul. Scheletul narativ a căpătat cu timpul, consistență și culoare. Cu atât mai bine pentru noi dacă spiritul popular l-a înfrumusețat cu bonomie, cu prospețime și suavitate, și dacă Părinții și doctorii Bisericii i-au adăugat subtilități și complicații. Ornamentația a sedus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu două mii cinci sute de ani în urmă, de către un necunoscut botezat prin grija noastră "autor sacerdotal". O chestiune de cuvinte, care nu rezistă prea mult unei examinări serioase a datelor și a locurilor. Emergența a posteriori a unei "figuri narative", sau a unui personaj tutelar a fost o problemă de fabricare ad-hoc. Străbunul putativ al anecdoticii a fost prezentat ca fiind originar din Ur, în Chaldeea un centru prestigios, deosebit de valoros și, ajungând tocmai în sudul palestinian, unde numitul narator
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tăcută, chinuită, nenorocită pe care o tiranizează. Bănuiește că femeia a trăit cu boierul, stăpânul moșiei de 1400 de fălci? Bănuiește, se încredințează și ucide pe boier? Nu știu. Dar boierul a fost găsit ucis..." Pe fundal analog alt proiect narativ; apa Siretului umflat de ploi aduce o moară "ș-o morăriță frumoasă, tânără și văduvă, cu tatăl ei", morarul; dragoste între morăriță și pândarul Halmului; imixtiunea boierului. Început în 1915, romanul Venea o moară pe Siret va fi reluat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1934 în Viața lui Ștefan cel Mare, scriere a unui istoric riguros. După un an apărea Ucenicia lui Ionuț, primul tom al trilogiei Jderilor, operă suprapunând documentelor fundamentale disponibilitățile ficțiunii; instrumente mijlocitoare, informațiile de arhivă nutresc retroviziuni într-o regie narativă subiectivă. Sintetizând în spiritul construcțiilor epopeice, Sadoveanu e apropiat, firește, baladescului și legendarului; discursul scriptic despresurat lasă câmp liber oralității, spunerii spontane. Deși figură monumentală, nu voievodul stă în primul plan, ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis) cu fiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a focului solar, atât la începutul zilei, cât și la începutul noului ciclu solstițial”, punerea lui în păr dă fetei de măritat puteri cosmice și încarcă planul uman cu toată vitalitatea astrului. Balada Broasca - Roasca I(32), cu o structură narativă apropiată de basm, înfățișează trei feciori care își găsesc alesele prin intermediul aruncării suliței. Probă de voinicie, gestul are o încărcătură simbolică majoră, lancea fiind simbolul soarelui. „Ca axă, lancea este și raza de soare care simbolizează acțiunea Esenței asupra Substanței
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pomul crescut din insulaomphalos. Jefuirea copacului solar simbolizează distrugerea civilizației umane prin văduvirea de lumină și de rod. Furtul merelor de aur din pomul regal este un motiv recurent și în basmele fantastice; în toate speciile folclorice el reprezintă pretextul narativ pentru măsurarea puterilor pe care le are feciorul și pentru aflarea miresei de o natură superioară. În colinde, cosmosul aflat la apogeu donează dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
informatorii identificând textele cunoscute prin intermediul prepoziției cu, care capătă o valoare taxonomică: Basmul cu Ion Făt-Frumos, Cu Florea, Cu Baltazar. De multe ori nu aflăm cum este botezat eroul decât după ce intriga s-a declanșat. Procedeul acesta, care valorifică amânarea narativă, ilustrează faptul că acțiunea propriu-zisă a protagonistului și efectul puterilor sale asupra lumii îl definesc. Alteori numele îi este rostit abia în momentul confruntării, la momentul culminant, chiar de oponentul său infernal, ceea ce îi conferă recunoaștere pe ambele tărâmuri parcurse
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puterile și a hotărât să ordoneze haosul. Lumea va afla despre eroul civilizator începând cu tatăl, împăratul care, în alte basme, testează el însuși limitele celui ce purcede la marele drum. Capacitatea fertilizatoare a mersului prin lume primește o emfază narativă prin repetiția cvadruplă a sintagmei ce dă numele eroului. Insistența artistică indică importanța magică a acestei înzestrări care va face întregul univers să germineze. Petre Piperiul sau Pipăruș Petru se naște prin ingerarea unui bob de piper cu voință proprie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a lucrurilor și vieții, trebuie să fie întru ceva, așa cum o creație a omului, atunci când acesta o întreprinde, sporind astfel lumea în sânul lumii, trebuie să fie și ea întru ceva”. Refuzul de a cădea în timp creează la nivel narativ pretextul pentru incursiunea inițiatică. Promisiunea exagerată din disperare exteriorizează o imagine adânc îngropată în id, acolo unde se retrag scenariile arhetipale. „Semnul lui «a fi întru ceva anume»” este vocația eroică a pruncului neobișnuit, care se supune timpului doar pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însoțesc, numărul lor dând măsura vânătorii. Rolul psihopomp al câinelui nu trebuie neglijat, căci Iovan pornește spre Celălalt Tărâm, unde domnește șarpele cosmic și, de aceea, are nevoie de ghizi pricepuți. Conducătoarea „alaiului vânătoresc” este o cățea cu o funcție narativă în creștere pe parcursul baladei, ea fiind, precum Fulga sau Mama câinilor în colindele de cioban, toată nădejdea eroului. Apariția suitei provoacă admirație instanței narative și, prin ea, întreaga comunitate percepe natura excepțională: „Un voinic călare,/ Voinic iortoman;/ Pi-un cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de aceea, are nevoie de ghizi pricepuți. Conducătoarea „alaiului vânătoresc” este o cățea cu o funcție narativă în creștere pe parcursul baladei, ea fiind, precum Fulga sau Mama câinilor în colindele de cioban, toată nădejdea eroului. Apariția suitei provoacă admirație instanței narative și, prin ea, întreaga comunitate percepe natura excepțională: „Un voinic călare,/ Voinic iortoman;/ Pi-un cal dobrogean,/ Ficior de mocan./ Cu șoimii pe mână,/ De m-e de minună,/ Cu ogarii-n pază,/ De m-e de mirază,/ Cu Vidranainte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
totală: personaje ale clasei dinamice Virilis - Virilia 291, Petru Făt-Frumos, Arghir, Frunză Verde și „Ion tânăr călare” au aceleași înzestrări salvatoare și parcurg dusîntors drumul dinspre creație și haos. Flăcăul care se remarcă dintre frați e întotdeauna mezinul, această dezvoltare narativă fiind clasificată de Lazăr Șăineanu sub numele Ciclul celor trei frați, A, Tipul fraților perfizi. În baladele Scorpia I(8) și Trei frați cu nouă zmei I(9) ei sunt de viță aleasă, însă...nepricepuți: „Tare-mi vine, tare-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
altă parte, „comporta¬mentul frumos”, caritabil, devine o primă treaptă pentru dobândirea abilităților eroice, un întemeietor nu poate fi necivilizat! Binefacerile eroului au fost considerate „un automatism propriu prozei fantastice, urmat de alte automatisme, așa-zisele donațiuni. Ele devin elemente narative, indispensabile acțiunii”. Automatismele reprezintă însă gesturi fixate de funcția lor rituală, scenariul inițiatic neputând fi parcurs altminteri. Cel mai adesea, mezinul nu își arată natura excepțională, procedeu considerat a fi o „disimulare strategică - inițial, poate, cu rosturi rituale, propițiatorii - vizând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bată cu ăi trei feciori ai ei”. Numele eroului, cu varianta Țugulea, pare să vină de la forma regională de alint „țugu, țugu, țugulaș”, dar și de la sensul atestat în Straja, Suceava: „om prost”. În primul caz, afecțiunea vine din partea instanței narative, care are o cunoaștere superioară a protagonistului, în cel de-al doilea, personajul apare marcat de disimularea în mediul social. Resursele fizice pierdute sunt întotdeauna recuperabile în basme și tot neamul zmeoaicei va dispărea, conform menirii. „Mezinul este supus, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
seamă sau nu, și actele eroice săvârșite în locul fraților fac din mezin un maestru inițiator la rândul lui, această menire împlinindu-și-o concomitent cu propriul salt ontologic. Frații mai mari nici nu primesc nume în textele folclorice, funcția lor narativă constă doar în antiteza cu mezinul, singurul care semnifică la nivel onomastic. Limita lor este comună cu malul îndepărtat al creației, unde încep apele germinatoare: „Merseră ei, merseră și iar merseră trei zile și trei nopți d-a rândul, făr-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zice-mpăratu? ’Ce: «Doamne, zâce, eu pui mâna pă șarpile ista șî-l aduc acasă». L-a luat șarpile șî l-a băgat în pimniță. Șî-l țânea închis acolo c-un lacăt cât pumnu. Ș-a plecat la-vânătoari” (VoiaDâmbovița). Funcția narativă a împăratului se încheie aici, fiul lui va fi cel care eliberează șarpele din lăcașul sepulcral și călătorește pe spatele acestuia nouă mări, nouă țări, nouă ape curgătoare. Blestemul mamei integrează pe Mistricean într-un ordin mitic și astfel gestul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
s-o dea,/ Să le spurce și legea”. Natura zmeului este ambiguă, „o contopire mecanică a câtorva animale diferite. El reprezintă un fenomen de același ordin cu sfincșii egipteni, cu Centaurii Antichității”. În basmele fantastice natura lui infernală provoacă ezitări narative, alternanța celor două lexeme fiind influențată de cultura creștină recentă: „Aud’e numai ușile că jip-zup! Ușile col pă bătrînu-bătrînu o-ncuia ușile pă iel - vine șî le dăscuie. Ad’ică vin’e zmău, dracu, vin’eacolo” (Vălcău-de Jos - Sălaj
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
statură mijlocie c-o mustață dă aur și barbă de mătase” (Pătuleni - Dâmbovița). Împăratul va fi incapabil să decodeze identitatea ființei capturate prin intoxicare bahică (deci în urma contactului cu substanțe profane) și o va expune sub titlu divin. Abia instanța narativă va explica mult mai târziu natura infernală a agresorului, ca element dedus din paternitatea sa. Zmeii pot reprezenta din această perspectivă negativul imaginii umane, cu tot ceea ce este reprimat în id: instinctualitate, violență, rapacitate, visceral, purtând, în același timp, supra-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în însăși natura ei, răul se autoanihilează: „e aprigă și de un temperament incoercibil și la supărare plesnește în sensul propriu al cuvântului”. Antidotul maleficului se află în natura negativă intrinsecă, personajele opozante din basme fiind adeseori pedepsite la nivel narativ cu ... apoplexie: „daca se văzu înfruntat până întratât, iazma plesni de necaz, cum de să fie el ocărât atât de mult de o cutră de muiere”, „pe loc plesni de frică așa în cât nu se alesă șteamătă de el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]