11,932 matches
-
Într-un acvariu nu se pot asocia decât pești cu aceleași necesități față de cantitatea de oxigen. De exemplu, guppy și xifo sunt puțin pretențioși la cantitatea de oxigen din apă, în timp ce scalarii au nevoie de o cantitate mai mare de oxigen. Biocenoza din acvariu, asemenea celei din bălți, cuprinde organisme microscopice (componenta microscopică) si macroscopice (componenta macroscopică). Organismele microscopice se dezvoltă pe pereții acvariului, pe plantele superioare și in masa apei. Algele verzi formează colonii în forma de stele, lanțuri, evantaie
Acvariu () [Corola-website/Science/311246_a_312575]
-
fixate în substratul de nisip, lintița, cu rădăcini scurte si libere, plutind la suprafața apei. La adăpostul vegetației își duc viața numeroase animale: pești, melci, larve de insecte etc. Acest lucru este explicabil căci, pe lângă hrana și adăpost, animalele găsesc oxigenul eliminat de plante in procesul lor de fotosinteză. Plantele, la rândul lor, folosesc în același proces dioxidul de carbon provenit prin respirația animalelor. Dintre peștii de acvariu, unii de o frumusețe rară, amintim Scalarul, Xifoforul, Bibanul Pitic și Soare, etc.
Acvariu () [Corola-website/Science/311246_a_312575]
-
nu este permanent sesizabil, pe durata expunerii nasul obișnuindu-se cu el. Acțiunea sa toxică este una complexă, el afectând diverse funcții ale organismului. Cea mai importantă este cea asupra sângelui, unde, prin formarea unui complex cu fierul, blochează transportul oxigenului. În natură se poate găsi în regiunile cu gaze naturale, petrol sau cu vulcanism activ. Mai poate lua naștere prin procesele de putrefacție a substanțelor organice, în intestin, depozitele de gunoaie. În minerit gazul se formează prin putezirea lemnului folosit
Hidrogen sulfurat () [Corola-website/Science/311280_a_312609]
-
de pozitroni|tomografia cu emisiune de pozitroni (PET). Cu ajutorul rezonanței magnetice funcționale se pot măsura activitățile cerebrale cu un înalt grad de rezoluție temporo-spațială, în timp ce tomografia cu emisiune de positroni permite punerea în evidență a modificărilor metabolice (consumul regional de [[oxigen]] sau de [[glucoză]]) în repaus precum și în timpul unor activități motorii sau cognitive. Aceste tehnici implică o serie de probleme etice, când se stabilesc relații neuronale cu modificări ale stării de [[conștiință]]. [[Image:PET-image.jpg|thumb|Tomografie cu Emisiune de Positroni
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
16 noiembrie), ca țintă pentru trimiterea unui mesaj adresat unei potențiale civilizații extraterestre. Acest mesaj a fost transmis de la Observatorul Arecibo, care participă și la proiectul SETI. Conținea informații ca cifrele, numărul atomic al hidrogenului, al carbonului, al azotului, al oxigenului și al fosforului, date privitoare la acidul dezoxiribonucleic, la forma și talia ființei omenești, populația terestră, la poziția Pământului în Sistemul Solar. Îi trebuie 25 000 de ani să ajungă la destinație (și tot atât să se primească un eventual
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
au făcut speculații în jurul unui așa zis nou element chimic numit sugestiv „nebulium”. Mai târziu, când fizica atomică a mai evoluat, s-a determinat că acele linii din spectrul verde erau cauzate de o tranziție a electronilor în atomi de oxigen dublu ionizați, o așa numită „tranziție imposibilă (nepermisă)”. Această radiație nu s-a putut reproduce în laborator deoarece ea depinde de un mediu întâlnit numai în așa-numitul „spațiu îndepărtat” (în ). Civilizația Maya din America Centrală are o legendă care menționează
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditația, psihonautică, proiecte artistice și psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secara, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăsește pe secara. LSD-ul este sensibil la oxigen, lumina ultravioleta și clor, mai ales sub formă lichidă, desi potenta să se poate menține ani de zile, daca este depozitat la rece, departe de lumină și umezeală. În formă pură, este incolor, inodor și ușor amar. LSD-ul este
Acid lisergic dietilamid () [Corola-website/Science/311329_a_312658]
-
metalului topit și accelararea particulelor fine rezultate. Capul de pulverizare conține o cameră de combustie toroidala, cu o inserție catalitică din ceramică pentru a stabiliza arderea, unde are loc arderea propilenei. Gazele de ardere formează un jet supersonic lipsit de oxigen (nu oxidează metalul topit) direcționat spre zona arcului electric. Metalul topit, rezultat în arcul electric format între cele două sârme, este atomizat și accelarat spre un substrat (piesă) unde se depune și se răcește rapid formând acoperirea. Aici poți să
Metalizare prin pulverizare () [Corola-website/Science/312357_a_313686]
-
Coroziunea este un proces de alterare, datorat atacurilor chimice sau electrochimice asupra metalelor, sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică. Coroziunea oțelului se produce sub acțiunea umezelii și a oxigenului, fiind accelerată de acțiunea sărurilor. Coroziunea atacă stratul superficial de "vopsea" de la suprafața metalului, trecând cu timpul la straturile următoare, viteză cu care acestea sunt atacate depinzând de o multitudine de factori cum ar fi: frecvența expunerii și durata ei
Protecție anticorozivă () [Corola-website/Science/312356_a_313685]
-
Elicea era bipală, din lemn, cu un diametru de 3,400 m. Aparatura cu care era dotat permitea și navigația pe timp de noapte. Avionul avea două faruri escamotabile în aripi. Avionul avea instalație de stins incendiile și instalație de oxigen pentru fiecare membru. Avionul dispunea de un radio Telefunken 901 A/F cu o putere de 20 W cu o antenă fixă și una trenantă. Dispozitivul de lansare a bombelor era de tip "IAR-Barbieri", cu vizor cu fire reticulare sau
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]
-
și mușchii scaleniai gâtului); poate exista un puls paradoxal (un puls mai slab în timpul inhalării și mai puternic în timpul expirației), și o umflare peste limite a pieptului. Poate să apară o culoare albăstruie a pielii și unghiilor din cauza lipsei de oxigen. În cazul acutizării ușoare, debitul expirator maxim (PEFR) este de ≥200 L/min sau ≥50% a maximului estimat. Valoarea moderată este cuprinsă între 80 și 200 L/min sau 25% și 50% din maximul estimat, în timp ce valoarea severă este definită
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
K) - solubil în solvenți organici (dietileter, metanol), solubil în apă caldă (3.4 g/l (25 °C)) - aciditate slabă : pKa: 4.21 3.Producție 3.1. Preparare industrială Acidul benzoic este produs în comerț prin oxidarea parțială a toluenului cu oxigen, având ca și catalizatori naftenatul de cobalt sau mangan și purificarea prin sublimare. În SUA capacitatea de producție este estimată la 126000 tone pe an , o mare parte din această cantitate fiind consumată pentru prepararea altor substanțe chimice industriale. 3
Acid benzoic () [Corola-website/Science/310904_a_312233]
-
asupra sănătății și pentru diminuarea riscului poluării pânzei freatice cu această substanță, s-a impus o emisie maxim admisibilă de aproximativ 1% de benzen. Aceaași cifră se întâlnește și în standardele Uniunii Europene. Oxidarea benzenului se poate realiza fie cu oxigen, fie cu aer, de obicei în cataliză eterogenă. Prin oxidare incompletă se poate obține, în funcție de condițiile de lucru, fenol (la 430 °C, 7 atm): formula 1 sau anhidridă maleică (450 °C, 1,5 atm, catalizator de VO): În urma oxidării complete a
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
cu un fel de “filtru ionic”. De interes particular a fost găsirea unor canale care admit ionii de potasiu dar nu și pe cei de sodium, chiar dacă Na+ sunt mai mici ca K+. De asemenea se bănuia rolul atomilor de oxigen în acest proces biochimic. Progresul în acest domeniu de cercetare a devenit posibil doar după ce biochimistul, medicul și apoi fizicianul MacKinnon a reușit să obțină o imagine cu o rezoluție avansată , prin îmbunătățirea metodei de analiză cristalografică cu raze X
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
ionilor la nivelul membranelor celulare, vizualizând structura cristalografică a ionilor înconjurați de apă înainte și în spatele filtrului ionic al canalul de ioni. În imaginea prezentată se observă că ionii de K+ , fiind mai mari, își păstrează legăturile cu atomii de oxigen în interiorul canalului ionic, pe când ionii de Na+, din cauza volumului mic nu-și poate păstra legăturile cu atomii de oxigen,ceea ce le face imposibilă înaintarea prin canalul ionic.Acest proces de filtrare, ce permite trecerea ionilor de potasiu fără consum de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
canalul de ioni. În imaginea prezentată se observă că ionii de K+ , fiind mai mari, își păstrează legăturile cu atomii de oxigen în interiorul canalului ionic, pe când ionii de Na+, din cauza volumului mic nu-și poate păstra legăturile cu atomii de oxigen,ceea ce le face imposibilă înaintarea prin canalul ionic.Acest proces de filtrare, ce permite trecerea ionilor de potasiu fără consum de energie, este un fel de transport selectiv catalizat de ioni. Celula trebuie de asemenea să fie în stare să
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
filtru ioni”. De interes particular a fost găsirea unor canale care admit ionii de potasiu dar nu și pe cei de sodiu- chiar dacă ionii de sodiu sunt mai mici ca ionii de potasiu. A fost suspectat faptul că atomii de oxigen au jucat un rol important în proteine ca substituient pentru moleculele de apă cu care ionii de potasiu se înconjoară în solutia de apă și de care trebuie să se elibereze în timp ce intră în canal. Dar progresul care a urmat
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
de ioni, direct în filtru, și când ei întâlnesc apa în cealaltă parte a filtrului. MacKinnon poate explica de ce ionii de potasiu sunt admiși în filtru iar cei de sodiu nu: pentru că distanța între ionii de potasiu și atomii de oxigen în filtru este aceeași cu distanța dintre ionii de potasiu și atimii de oxigen în moleculele de apă din jurul ionilor de potasiu când aceștia sunt în afara filtrului. Astfel ionul de potasiu poate aluneca în filtru fără rezistență. Oricum ionul de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
filtrului. MacKinnon poate explica de ce ionii de potasiu sunt admiși în filtru iar cei de sodiu nu: pentru că distanța între ionii de potasiu și atomii de oxigen în filtru este aceeași cu distanța dintre ionii de potasiu și atimii de oxigen în moleculele de apă din jurul ionilor de potasiu când aceștia sunt în afara filtrului. Astfel ionul de potasiu poate aluneca în filtru fără rezistență. Oricum ionul de sodiu care este mai mic decât cel de potasiu nu poate trece prin canal
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
când aceștia sunt în afara filtrului. Astfel ionul de potasiu poate aluneca în filtru fără rezistență. Oricum ionul de sodiu care este mai mic decât cel de potasiu nu poate trece prin canal. Aceasta din cauză că nu se potrivește printre atomii de oxigen în filtru și în consecință rămâne în soluția de apă. Abilitatea canalului de a permite ionului de potasiu să părăsească apa și să-i dea voie fără nici o schimbare să treacă, fără consum de energie ,este un fel de transport
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
tip. Prin conectarea de senzori diferiți la canalele de ioni, natura a creat canale care răspund la un număr mare de semnale diferite. "Fig.4 Canalele de ioni permit trecerea ionilor de K+ dar nu și de Na+. Atomii de oxigen ai filtrului de ioni formează un mediu asemănător mediului apos din afara filtrului. Celula poate cotrola astfel deschiderea și închiderea canalului." În exteriorul filtrului de ioni (A) În exteriorul membranei celulare ionii sunt legați de moleculele de apă prin intermediul atomilor de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
ai filtrului de ioni formează un mediu asemănător mediului apos din afara filtrului. Celula poate cotrola astfel deschiderea și închiderea canalului." În exteriorul filtrului de ioni (A) În exteriorul membranei celulare ionii sunt legați de moleculele de apă prin intermediul atomilor de oxigen la distanțe identice . În interiorul filtrului de apă (B) Pentru ionii de potasiu, distanța față de ionii de oxigen în filtrul de ioni este aceeași ca și în cazul apei. Ionii de sodiu, care sunt mai mici, nu se potrivesc între atomii
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
și închiderea canalului." În exteriorul filtrului de ioni (A) În exteriorul membranei celulare ionii sunt legați de moleculele de apă prin intermediul atomilor de oxigen la distanțe identice . În interiorul filtrului de apă (B) Pentru ionii de potasiu, distanța față de ionii de oxigen în filtrul de ioni este aceeași ca și în cazul apei. Ionii de sodiu, care sunt mai mici, nu se potrivesc între atomii de oxigen în filtru. Acest lucru previne intrarea lor în canal. Deoarece întreaga materie vie este alcătuită
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
distanțe identice . În interiorul filtrului de apă (B) Pentru ionii de potasiu, distanța față de ionii de oxigen în filtrul de ioni este aceeași ca și în cazul apei. Ionii de sodiu, care sunt mai mici, nu se potrivesc între atomii de oxigen în filtru. Acest lucru previne intrarea lor în canal. Deoarece întreaga materie vie este alcătuită din celule,înțelegem că este importantă cunoașterea funcționării acestora,ele dând detalii asupra stării de boală. Deshidratările în diferite moduri și sensibilitatea la căldură sunt
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
astfel o problemă de optimizare a mai multor cerințe de multe ori contradictorii. Experiențele cu aer sub presiune au fost cele care au condus firma Philips la trecerea de la aer la alte gaze ca fluid de lucru. La temperaturi mari, oxigenul din aer avea tendința de a reacționa cu lubrifianții motorului, aceștia fiind îndepărtați de pe segmenții de etanșare, colmatând schimbătoarele de căldură și prezentând chiar pericol de explozie. Ulterior s-a constatat că anumite gaze cum ar fi hidrogenul și heliul
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]