15,863 matches
-
problema națională: „eu sunt naționalist de la mama mea“ [...]. „Noi vrem să facem România Mare cu frații noștri de peste Prut“ [...]. „Ceaușescu a mai și greșit, dar el reprezenta națiunea.“ „Trebuie să se revină la monopolul asupra bogățiilor țării. Jos mafia, sus patria!“ Și dă-i și luptă și luptă și dă-i. Ei bine, când arhiva s-a închis, în studio a rămas un Vadim plăpând, intrat la apă, cumințit în procese de calomnie pierdute. Nu-ți venea să-l atingi nici
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
creșteau cu fiecare NUP, neînceperea urmăririi penale, înscris triumfător în colțul dosarului. Oameni care au târâit cele mai importante dosare, de la revoluție la corupție, până le-au îngropat, s-au suit deasupra, ca într-un pisc și-au binemeritat de la patrie. Când, în sfârșit, noul șef DNA le-a cerut revocarea, și-au înaintat cererea de pensionare către CSM. Consiliul le-a aprobat-o pe loc, iar președintele Lupașcu a vorbit de „telereforma“ lui Macovei. N-are sens să mai dăm
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Alecu Văcărescu și Nicolae Văcărescu. Iancu a publicat, în 1830, poeme înflăcărate de suflul patriotic: Cântec românesc, Mihai Viteazul. Dorea unirea Moldovei cu Valahia. Înaintea lui, Ienăchiță Văcărescu cântase: "Urmașilor mei Văcărești, Las vouă moștenire Creșterea limbei românești Ș-a patriei cinstire!". Această moștenire a fost cu pioșenie primită și păstrată în familie. Costache Conachi 3 a compus poezii lejere; Gheorghe Asachi 4 a cântat renașterea Moldovei, exaltată și de Alexandru Hrisoverghi. În același timp, Muza Valahă le inspira frumoase cântece
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lor, Alecsandri și Eminescu. Vasile Alecsandri 8 a luat poezia populară ca sursă de inspirație. A fost profund și intim național. La teatrul din Iași, al cărui director era, i s-au reprezentat frumoase drame 9 în care exalta sentimentul patriei. A fost interpretul emoționat și elocvent al cântecelor populare din țara sa și pictorul fermecător al peisajelor românești (Doine, Balade, Mărgăritărele, Pasteluri, Legende). Faimosul Cântec al gintei latine a câștigat premiul Concursului de Limbi Romanice de la Montpellier. A îmbinat cultura
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
duce cu gândul deopotrivă la Vigny, Leconte de Lisle și Baudelaire. Cele două influențe opuse ale lui Alecsandri și Eminescu naționalismul și umanitarismul, tradiția și teoria, trecutul și viitorul, religia strămoșilor și filosofia nouă, despotismul și socialismul, optimismul și pesimismul, patria și lumea, Orientul și Occidentul -, aceste tendințe departajează și astăzi poezia românească, care nu a urmat alte curente decât acestea. Ea este bogată în poeți: mai mult decât teatrul sau romanul, versurile sunt expresia naturală a acestor suflete nu prea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și maladivă care s-a concentrat în strofele din Senzitive, cu toată acea melancolie pe care o mai exprimă carp sau Cruceanu. Al. Gh. Doinaru, născut în 1882, la Tescani, are deja un frumos bagaj literar. Iuliu Dragomirescu cântă înflăcărat patria. Pe un cu totul alt ton, rar aici, P. Dulfu, poet satiric, amestecă în lecții de estetică hazul anecdotelor sale și al aventurilor eroului popular Păcală. Duțescu-Duțu preamărește frumusețea și iubirea pentru țara sa în Crâng și luncă. Să mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din al doilea volum (Ne cheamă pământul) a fost ascultat cu un entuziasm nemaiîntâlnit în istoria literaturii române. D-nul Goga se bucură încă de voga marelui său succes. Originar, ca și Coșbuc, din Transilvania, el nu și-a părăsit patria muntoasă pentru câmpiile mai însorite ale României. Este reprezentantul unui popor oprimat care face să răsune în accente de o frumusețe și o sonoritate inimitabile suferințele și suspinele compatrioților săi. Acest poet a turnat foc în sângele poporului său, iar
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din Horațiu a fost atras spre modelul său printr-o tainică afinitate de spirit. Oreste este un tânăr și bun poet. A tradus Hermann și Dorothea și Torquato Tasso. Panu a fost un elegiac și un sentimental. N. Petrașcu preamărește patria. Cincinat Pavelescu, născut în 1872, cultivă cu spirit epigrama și satira. Talentul său are un realism minuțios. Poezia sa este lejeră și plăcută; cântă eternul feminin. Ștefan Petică, mort de tânăr, a avut o senzualitate înaltă, dragoste pentru stranietate și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
plăcut de la început prin armonia, prospețimea, sinceritatea versurilor pure și colorate ca apa șuvoaielor sub umbra mișcătoare a pinilor din Carpați. Academia Franceză a încununat acest volum. L'Arme sereine a confirmat această aprobare și a permis afirmația că în patria lui Ronsard se născuse un nou suflet de mare poet. Academia Franceză și-a dublat răsplata când a apărut Le Rhapsode de la Dimbovitza, cântece populare românești traduse în franceză. De astă dată, sufletul patriei sale îl simțea poetesa fremătând sub
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și a permis afirmația că în patria lui Ronsard se născuse un nou suflet de mare poet. Academia Franceză și-a dublat răsplata când a apărut Le Rhapsode de la Dimbovitza, cântece populare românești traduse în franceză. De astă dată, sufletul patriei sale îl simțea poetesa fremătând sub strunele lirei sale; luase de pe pământul natal fiorii și temerile, bucuriile, mâniile, durerile, speranțele, visele și, după ce le purtase în sine, le reda lumii cernute, irizate și înfrumusețate de prestigiul și mirajul imaginației și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cea Tânără a marcat debutul și eșecul acestei școli. Lui Adolf de Herz (Dinu Ramură), născut în 1887, i s-au jucat pe scena Teatrului Național Iliaș-Vodă, În noaptea Învierii, Domnița Ruxandra, drame istorice. A tradus Phedra de Racine și Patria de Sardou. Le coup de canif, comedie de Jean Lahovary, a plăcut mult la Comédie Royale din Paris (1912). Poetul Haralamb Lecca are o bună tehnică în teatru (Pentru o femeie, dramă în 5 acte; Biana, 3 acte în versuri
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Germania, mai romantice și mai naive; cele din România zugrăvesc spiritul național cu elanurile, volubilitatea, imaginația ardentă, tristețile voluptuoase și alintările lui de copil. Cultul literaturii orale românești este o chestiune națională. Slavii ar fi vrut să înăbușe, să mascheze patria română, învăluind-o în pliurile alfabetului chirilic. "Ce-ar fi spaniola, ascuns sub caractere arabe?", întreba Edgard Quinet. Româna a dispărut în literele unui alfabet străin. Era de nerecunoscut. Voiau s-o înăbușe, iar un român scria la 1820: "Cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de preocupați de demnitatea virilă încât n-au vrut să admită că un bărbat poate fi înșelat de o femeie, dar poveștile despre greșelile femeilor sunt rare, ceea ce face pur și moral tot acest folclor. Sentimentele familiei și iubirii de patrie sunt preamărite cu lirism. Este o școală a frumuseții sufletești. O frumoasă imagine se conturează peste aceste doine bogate în nenumărate detalii precise: ceremonialul nunții românești, mireasa împodobită cu o cunună cu fire de aur care-i cad pe umeri
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dăruiască învingătorului. Și Șalga, căreia Caracatuci i-a furat oile! În șa!... Hoțul "se ducea, ducea ducea", dar " Șalga-i ici, Șalga-i colea" și-i taie capul din fugă. Cu ce violență sălbatică îi îndeamnă această femeie pe viteji împotriva asupritorilor patriei! "Frunză verde pălămidă, Plină-i țara de omidă, De omidă ungurească Și de gârgără săsească! Măi copii, copii români, De-aveți suflet, de-aveți mâini, Hai cu lelea la plivit, La plivit, la curățit; Cine are flintă grea Puie șapte
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lui Corbea, toți încep să tremure. Justițiarul înaintează învârtind sabia uriașă, scoate ochi, taie capete, se lasă îmbătat de măcel, se scaldă în sânge; apoi urcă pe Roșul și pornește la galop spre viața liberă și aventurile eroice. Dacă dușmanul patriei întâmpină o ură înverșunată, nu același lucru se întâmplă cu dușmanul religiei. Românul este foarte tolerant. Respinge clar numai Islamul. Dacă-l disprețuiește pe evreu, este fiindcă acesta, singurul priceput la afaceri, acaparează banii și pământul. "N-are loc în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
moartea a secerat floarea abia îmbobocită. O trăsătură deosebită frapează la această mică prințesă născută din părinți germani și crescută în România. Puterea educației, a mediului, a ambianței, a primelor relații este atât de mare la copil încât îi construiește patria. Micuța Maria avea prieteni și cunoștințe românești; creștea printre obiceiurile țării, vedea și îi plăceau costumele ei colorate. Când a fost dusă la bunica maternă, la Mon Repos, în Germania, a avut o senzație de depeizare și transplantare. I-a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai frumoase din viață când le privim mai târziu în adâncul trecutului..." După Crăciunul din 1873, moartea a stins focul și luminile. De atunci, Crăciunurile se perindă lugubre: "Și, ca să nu-i întristăm, în jurul pomului, pe cei dragi rămași în patrie, nu le-am scris niciodată că noi nu mai sărbătorim această seară, nu le-am spus niciodată că încercam să uităm această dată ca și cum ar fi ștearsă pentru totdeauna din calendar". Ea a continuat să exprime în viață blândețea maternă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fi trebuit s-o întemeiez pe pământul acesta s-a dus la cer. Nu, în ochii mei nu există străini; numai frați care sunt sigur întotdeauna că eu îi înțeleg. Copilul meu, care este în cer, mi-a lăsat moștenire patria și poporul ei și am primit numele de Regină Mamă când părul a început să-mi încărunțească. Trebuia să fiu mama unui popor întreg". Este o energie minunată. Mai notez acest frumos pasaj: "În copilărie, am mers odată la o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ci de-a dreptul prin trei țări: Țara Hațegului, a Zarandului și a Moților. Ca un făcut, exact pe când le cutreieram împreună cu Delia, adică acum vreo zece zile, a apărut prin presă ideea că e chiar șic să stai în patrie și să te cațeri la cetățile dacice, să cauți aur prin Apuseni, să zburzi prin împrejurimile Călanului și Simeriei. Dacă toată snobimea dă iama în exotic ca să aibă fiori, ziceau reporterii, face toți banii să ieși din rând și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cuget așa: dacă acum un an, cam pe vremea asta, am reușit să scot trei rubricuțe din 10 zile tihnite petrecute în Provence tot cu Delia, cât credeți c-aș putea stoarce dintr-o săptămână trăită la mare turație în patria zimbrilor? Sincer, simt că aș avea carburant până la sfârșitul anului. Veți zice că poate s-o fi prăvălit senzaționalul peste noi două. Nici gând. În afara unei scurte toxiinfecții alimentare nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun în cele șapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
românii care îmi citesc cărțile se raportează la o realitate pe care au trăit-o ei înșiși, în timp ce străinii experimentează o lume exotică. Asta presupune tipuri diferite de lectură. Însă există și o categorie de cititori rafinați, care nu au patrie; ei nu urmăresc decât plăcerea estetică. Deseori vorbim despre universalitatea temelor drept catalizator al receptării. Teoretic sunt de acord cu asta, însă practic lucrurile sunt greu de decelat, căci această „universalitate“ este deseori construită într-un spațiu socio-cultural. Lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
inventivitatea proverbială a românului e doar un clișeu obișnuit pe care orice nație îl are despre sine, dar știu vreo câteva povești ce par s-o valideze, atât la bine, cât și la rău. Prima. Un amic plecat să apere patria prin Afganistan mi-a spus cum a întâlnit în mijlocul deșertului un soi de TAB înțepenit în nisip, pe lângă care se învârteau îngrijorați vreo câțiva soldați americani. Nimic grav: pana prostului, li se terminase benzina. Nu-i vorbă, soldați pregătiți pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
scriitorii ar fi mai cu moț decât miniștrii? Păi, sunt mai cu moț! Au fost întotdeauna și pretutindeni, iar în România contemporană cu atât mai mult. Un prim argument: miniștrii vin și pleacă, pe când scriitorii rămân în patrimoniul cultural al patriei. O dezvăluie, mai clar decât ar dori politicienii, diferențierea între miniștri și foști miniștri. Un fost ministru e deja un fost. Gloria lui a apus odată cu funcția. Un scriitor nu e niciodată un fost scriitor - rămâne scriitor până moare. Unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ca să fim „mustrați“ cu simț de răspundere de-un grup de muncitori de pe la Tepro, care ne transmiteau, călduros, nu e frumos să râdeți de Toarășu! Studenții cu care mă întâlnesc, astăzi, zilnic, erau în acel an cel mult „șoimi ai patriei“. Cei cu care mă voi vedea peste un an-doi existau, atunci, doar în „planurile pe termen mediu“ ale părinților. Pentru ei, Republica Socialistă e o poveste și atât. B1TV a difuzat un documentar făcut prin 1990 de francezii de la TF1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cu prenume de rege franțuz. Nu am cronometrat, dar cred că, din 20 de minute de jurnal de știri, măcar opt au fost acaparate de eternele subiecte legate de împodobirea și „îmbecuirea“ brazilor din piețele publice ale orașelor de pe teritoriul patriei. Nu vreau să fiu nici măcar unu la sută răutăcios la adresa televiziunilor de știri. Sincer, le compătimesc menirea când vin Sărbătorile. Și le înțeleg derapajele: ce poți arunca din camera de filmat când țara intră-n case și nu face nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]