11,985 matches
-
Sasu, cu o populație de 1400 de locuitori. În comună funcționau două biserici (una la Biliești și alta la Sasu) și o școală mixtă cu 40 de elevi (dintre care o fată). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă și în aceeași componență, cu o populație de 1350 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, ea a fost
Comuna Biliești, Vrancea () [Corola-website/Science/310953_a_312282]
-
o minoritate de romano-catolici (2,55%).ei fiind ceangai(csango) cu origini din Pustiana si Vizantea. Pentru 3,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Făurei", făcea parte din plasa Șușița a județului Putna și avea în compunere satele Balta Raței, Bizighești, Făurei și Precistanu, cu o populație de 967 de locuitori ce trăiau în 278 de case. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 19 elevi
Comuna Garoafa, Vrancea () [Corola-website/Science/310940_a_312269]
-
Precistanu, cu o populație de 967 de locuitori ce trăiau în 278 de case. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 19 elevi (toți băieți). La acea vreme mai funcționa, pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, și comuna Ciușlea, formată din satele Ciușlea, Doaga și Străjescu, cu 1379 de locuitori. În comuna Ciușlea, existau două biserici și o școală mixtă cu 33 de elevi (dintre care 4 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Făurei în
Comuna Garoafa, Vrancea () [Corola-website/Science/310940_a_312269]
-
și comuna Ciușlea, formată din satele Ciușlea, Doaga și Străjescu, cu 1379 de locuitori. În comuna Ciușlea, existau două biserici și o școală mixtă cu 33 de elevi (dintre care 4 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Făurei în plasa Gârlele a aceluiași județ, cu o populație de 1100 de locuitori și aceeași compoziție; comuna Ciușlea făcea parte din plasa Biliești și avea în compunere satele Ciușlea, Doaga, Străjescu și Răchitoasa, cu 1850 de locuitori. În perioada interbelică, a apărut
Comuna Garoafa, Vrancea () [Corola-website/Science/310940_a_312269]
-
și o școală mixtă cu 33 de elevi (dintre care 4 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Făurei în plasa Gârlele a aceluiași județ, cu o populație de 1100 de locuitori și aceeași compoziție; comuna Ciușlea făcea parte din plasa Biliești și avea în compunere satele Ciușlea, Doaga, Străjescu și Răchitoasa, cu 1850 de locuitori. În perioada interbelică, a apărut și satul Băcăuane, care ulterior a luat numele de Garoafa, după Garoflid, ministrul agriculturii din perioada reformei agrare. În 1950
Comuna Garoafa, Vrancea () [Corola-website/Science/310940_a_312269]
-
1829; alta la Biceștii de Sus, datând din 1848 și o a treia la Lăstuni, datând din 1868), o școală de băieți cu 245 de elevi și una de fete, cu 219 eleve. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dumitrești a aceluiași județ, cu o populație de 4050 de locuitori în satele Biceștii de Jos, Blidarele, Dumitreștii de Jos, Dumitreștii de Sus, Lăstuni, Motnău și Poenița. În 1931, se consemnează apariția satului Tinoasa. În 1950, comuna a trecut în
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,62%). Pentru 1,18% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Gologanu făcea parte din plasa Marginea de Sus a județului Râmnicu Sărat, și era formată din satele Gologanu și Vlădulești, cu o populație de 1570 de locuitori. În comună funcționau o biserică ridicată în 1859 și o școală mixtă cu 53 de elevi înființată în
Comuna Gologanu, Vrancea () [Corola-website/Science/310952_a_312281]
-
cu o populație de 1570 de locuitori. În comună funcționau o biserică ridicată în 1859 și o școală mixtă cu 53 de elevi înființată în 1880. Anuarul Socec consemnează comuna în aceeași componență (satul Vlădulești este denumit acum "Vlăduleasa"), în plasa Cotești a aceluiași județ, având populația de 2100 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968 a fost transferată la
Comuna Gologanu, Vrancea () [Corola-website/Science/310952_a_312281]
-
cu altele cu ecartament lat, pentru a fi folosite de rețeaua de căi ferate a Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, comuna urbană Noua Suliță a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Sulița a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din evrei. În perioada interbelică, Sulița-Târg era un centru comercial important din zonă, aici funcționând o pretură, o judecătorie de ocol, un comisariat de poliție, o percepție fiscală, o uzină
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Trei sferturi din comitat (inclusiv capitala) au intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud (incluzând localitatea Halmeu) a revenit României. În perioada interbelică, partea românească a fostului comitat a constituit plasa Ugocea din județul Satu Mare. În timpul celui de-al doilea război mondial, partea cehoslovacă a fost ocupată de Ungaria prin Primul arbitraj de la Viena (1938). Comitatul Ugocea a fost reînființat cu capitala la Seleușu Mare. În perioada 1940-1944, partea românească a
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
mare cu aceleași schimbătoare de căldură. Regeneratorul este în mod obișnuit constituit dintr-o cantitate de fire metalice, de preferință cu porozitate scăzută pentru reducerea spațiului neutilizat, cu axa plasată perpendicular pe direcția fluxului de gaz, formând o umplutură de plase. Regeneratorul este situat în circuitul gazului între cele două schimbătoare de căldură. În timpul vehiculării gazului între schimbătorul de căldură cald și cel rece, 90% din energia sa termică este temporar transferată la și de la regenerator. Regeneratorul reciclează în principal căldura
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
au fost ocupați în anul 1917 de trupele germano-austriece, apoi în noiembrie 1918 de cele ale Regatului României. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, orașul Cozmeni a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Șipenițului din județul Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruteni, existând și comunități de români și de evrei. În anul 1930, orașul avea 5.015 locuitori, din care 2.438 bărbați și 2.577 femei, fiind a patra
Cozmeni () [Corola-website/Science/309584_a_310913]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,24%), dar există și minorități de romano-catolici (1,54%) și fără religie (1,46%). Pentru 8,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov, fiind formată din satele Corbeanca, Mechioaia, Ostratu, Oracu, Tamași și Sărindeanca, totalizând 1114 locuitori și 254 de case. În comună funcționau o școală mixtă și 3 biserici. În 1925, comuna era în plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași
Comuna Corbeanca, Ilfov () [Corola-website/Science/310025_a_311354]
-
făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov, fiind formată din satele Corbeanca, Mechioaia, Ostratu, Oracu, Tamași și Sărindeanca, totalizând 1114 locuitori și 254 de case. În comună funcționau o școală mixtă și 3 biserici. În 1925, comuna era în plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ, fiind formată din satele Corbeanca, Mecheaua, Ostratu, Oracu, Cornești și Tamași, având în total 1288 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Buftea din regiunea București
Comuna Corbeanca, Ilfov () [Corola-website/Science/310025_a_311354]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,02%). Pentru 3,42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Căciulați", făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov și era formată din satele Căciulați, Canela, Moara Săracă (fostul nume al satului Moara Vlăsiei), Pășcani și Pârlita, având în total 2058 de locuitori și 490 de case. În comună funcționau două mori de apă, o
Comuna Moara Vlăsiei, Ilfov () [Corola-website/Science/310024_a_311353]
-
Pășcani și Pârlita, având în total 2058 de locuitori și 490 de case. În comună funcționau două mori de apă, o mașină de treierat cu aburi, două școli mixte și cinci biserici. În 1925, comuna este atestată ca parte a plășii Băneasa din același județ, formată din satele Căciulați, Canela, Moara Săracă și Pășcani, având 3160 de locuitori. În 1950, comuna Căciulați a devenit reședința raionului Căciulați din regiunea București, statut pe care l-a avut până în 1960, când raionul a
Comuna Moara Vlăsiei, Ilfov () [Corola-website/Science/310024_a_311353]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,59%). Pentru 3,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Greci-Grădiștea", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Grecii de Sus, Măxineni și Grădiștea, totalizând circa 1000 de locuitori. În comună funcționau două biserici — una din 1845 și alta foarte veche, care păstra morminte ctitoricești datate 1548 și 1626
Comuna Grădiștea, Ilfov () [Corola-website/Science/310023_a_311352]
-
și Grădiștea, totalizând circa 1000 de locuitori. În comună funcționau două biserici — una din 1845 și alta foarte veche, care păstra morminte ctitoricești datate 1548 și 1626. În 1925, comuna este atestată cu numele de "Greci", ca făcând parte din plasa Fierbinți a aceluiași județ, fiind formată din satele Grădiștea, Grecii de Jos, Grecii de Mijloc, Grecii de Sus, Balamuci și Măxineni. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București
Comuna Grădiștea, Ilfov () [Corola-website/Science/310023_a_311352]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,36%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,11%). Pentru 4,67% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, fiind formată din satele Cernica și Căldăraru, având 922 de locuitori (inclusiv cu călugării de la mănăstirea Cernica, pe atunci aflată pe teritoriul comunei — astăzi, în orașul Pantelimon), și 190 de case. Satul de reședință (Cernica) avea
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
făcea parte din comuna Ștubeiu-Orăști, iar satul Bălăceanca— din comuna Bobești-Bălăcanca. În 1925, comuna Tânganu fusese deja desființată, iar comuna Cernica era formată din satele Cernica, Căldăraru, Tânganu, Tânganu-Nou și Tânganu-Moara, având în total 3120 de locuitori și fiind arondată plășii Pantelimon a aceluiași județ. Tot atunci, satul Poșta trecuse de la comuna Ștubeiu-Orăști la comuna Bobești-Bălăceanca din aceeași plasă. În 1950, la reorganizarea administrativ-teritorială a României comuniste, comuna Cernica a fost arondată raionului 23 August aflat în subordinea orașului republican București
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
iar comuna Cernica era formată din satele Cernica, Căldăraru, Tânganu, Tânganu-Nou și Tânganu-Moara, având în total 3120 de locuitori și fiind arondată plășii Pantelimon a aceluiași județ. Tot atunci, satul Poșta trecuse de la comuna Ștubeiu-Orăști la comuna Bobești-Bălăceanca din aceeași plasă. În 1950, la reorganizarea administrativ-teritorială a României comuniste, comuna Cernica a fost arondată raionului 23 August aflat în subordinea orașului republican București, rămânând astfel până în 1968, când a devenit parte a județului Ilfov, fiindu-i arondate și satele Bălăceanca și
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
construit în Afumați o fabrică de postav. În 1785, Alexandru Moruzzi a construit aici o fabrică de hârtie, pe care la sfârșitul domniei a lăsat-o mitropoliei ortodoxe a Munteniei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, iar în 1925, din plasa Pantelimon a aceluiași județ, având 3811 locuitori. În 1913 îi este vândută lui Stere Negropontes, care o stăpânește până la reforma agrară din 1945. În 1950, a devenit parte a raionului 1
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
Alexandru Moruzzi a construit aici o fabrică de hârtie, pe care la sfârșitul domniei a lăsat-o mitropoliei ortodoxe a Munteniei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, iar în 1925, din plasa Pantelimon a aceluiași județ, având 3811 locuitori. În 1913 îi este vândută lui Stere Negropontes, care o stăpânește până la reforma agrară din 1945. În 1950, a devenit parte a raionului 1 Mai din orașul republican București. În 1968, la reforma
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
de locuitori în 281 de case. Marele Dicționar Geografic al Romîniei din 1898 consemnează comuna Afumați ca fiind formată din satele Afumați și Boltași, cu o populație de 1.667 de locuitori și 322 de case; comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov. Acolo funcționa o școală mixtă cu 32 de elevi (din care 9 fete) Studiind evoluția numerică a populației totale a Comunei Afumați pentru perioada 1969-prezent pentru anii 1969, 1972, 1975, 1978, 1981 se observă o creștere
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
Pentru 3,17% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,31%). Pentru 3,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Pitești a județului Argeș și era formată din satele Brăileni-Animoasa, Florea, Glâmbocu-Flești, Mica, Păisești, Rotărești, Sorești, Stejăretu, Uiasca și Valea Ursului, având în total 1685 de locuitori ce trăiau în 480 de case. Existau în comună două biserici și o
Comuna Bascov, Argeș () [Corola-website/Science/310119_a_311448]