11,637 matches
-
Pupezele nu sunt păsări foarte retrase, iar perechile deseori își fac cuib în clădiri. Pupăza este renumită pentru lipsa de igienă și mirosul neplăcut pe care îl emană. În general, dușmanii pupezei evită cuiburile ei din cauza mirosului neplăcut degajat de pui, de femelă, de excremente adunate în cuib și de resturi de mâncare. De aici au pornit diferitele legende legate de particularitățile cuiburilor lor. În perioada împerecherii răsună frecvent strigătul ei „up-up-up" sau „uu-puu-puup", de la care i se trage și numele
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
și în cutii construite special pentru păsări (cuiburi artificiale). Cuibul este simplu, fără așternut special, este slab conturat și căptușit sărăcăcios cu plante, pene, lână, cârpe etc. Are miros neplăcut datorită excrementelor semilichide ce se adună aici în perioada creșterii puilor. Femela depune pe fundul de rumeguș al scorburii 5-8 ouă, începând de la sfârșitul lui aprilie până la începutul lui mai. Ouăle sunt eliptice, netede, mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja se pătează
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
baza cozii, din care, în caz de primejdie, se proiectează un lichid brun-negricios, cu un miros insuportabil nu numai pentru om, dar și pentru dușmanii săi obișnuiți, micile mamifere carnivore. Pe an, are loc o singură clocire, mai rar două. Puii sunt nidicoli, adică golași și sunt acoperiți de femelă. Puii se acoperă curând de puf și apoi de pene; puful este lung și sărăcăcios, alb-cenușiu. Puii au gâtlejul roșu, ciocul scurt, drept și gros, gri-albastru cu îngroșare albă; încă de
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
un lichid brun-negricios, cu un miros insuportabil nu numai pentru om, dar și pentru dușmanii săi obișnuiți, micile mamifere carnivore. Pe an, are loc o singură clocire, mai rar două. Puii sunt nidicoli, adică golași și sunt acoperiți de femelă. Puii se acoperă curând de puf și apoi de pene; puful este lung și sărăcăcios, alb-cenușiu. Puii au gâtlejul roșu, ciocul scurt, drept și gros, gri-albastru cu îngroșare albă; încă de mici, ei își pot desfășura în cuib creasta în formă
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
obișnuiți, micile mamifere carnivore. Pe an, are loc o singură clocire, mai rar două. Puii sunt nidicoli, adică golași și sunt acoperiți de femelă. Puii se acoperă curând de puf și apoi de pene; puful este lung și sărăcăcios, alb-cenușiu. Puii au gâtlejul roșu, ciocul scurt, drept și gros, gri-albastru cu îngroșare albă; încă de mici, ei își pot desfășura în cuib creasta în formă de evantai. Ciocul puilor ajunge la lungimea normală abia după un an. Puii sunt hrăniți la
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
de puf și apoi de pene; puful este lung și sărăcăcios, alb-cenușiu. Puii au gâtlejul roșu, ciocul scurt, drept și gros, gri-albastru cu îngroșare albă; încă de mici, ei își pot desfășura în cuib creasta în formă de evantai. Ciocul puilor ajunge la lungimea normală abia după un an. Puii sunt hrăniți la început numai cu ceea ce le aduce masculul; mai târziu ambii părinții asigură hrănirea. La ivirea unui dușman, puii încep să pufăie ca pisicile, împroșcându-l cu fecalele lor
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
și sărăcăcios, alb-cenușiu. Puii au gâtlejul roșu, ciocul scurt, drept și gros, gri-albastru cu îngroșare albă; încă de mici, ei își pot desfășura în cuib creasta în formă de evantai. Ciocul puilor ajunge la lungimea normală abia după un an. Puii sunt hrăniți la început numai cu ceea ce le aduce masculul; mai târziu ambii părinții asigură hrănirea. La ivirea unui dușman, puii încep să pufăie ca pisicile, împroșcându-l cu fecalele lor semilichide și silindu-l astfel să se îndepărteze. După
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
pot desfășura în cuib creasta în formă de evantai. Ciocul puilor ajunge la lungimea normală abia după un an. Puii sunt hrăniți la început numai cu ceea ce le aduce masculul; mai târziu ambii părinții asigură hrănirea. La ivirea unui dușman, puii încep să pufăie ca pisicile, împroșcându-l cu fecalele lor semilichide și silindu-l astfel să se îndepărteze. După 28-30 de zile puii sunt capabili de zbor și părăsesc cuibul. Părinții continuă să-i mai hrănească încă mult timp. Cuibărește
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
început numai cu ceea ce le aduce masculul; mai târziu ambii părinții asigură hrănirea. La ivirea unui dușman, puii încep să pufăie ca pisicile, împroșcându-l cu fecalele lor semilichide și silindu-l astfel să se îndepărteze. După 28-30 de zile puii sunt capabili de zbor și părăsesc cuibul. Părinții continuă să-i mai hrănească încă mult timp. Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece. Răspândirea. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
anterioare. Pot doborî arbori mari, la fel cum fac și castorii. Spre locurile unde își procură hrana duc cărări bătătorite. Reproducerea are loc o singură dată pe an. Gestația durează aproximativ 22 zile. Femelele gestante nasc în ianuarie-iulie un singur pui, gemenii fiind foarte rari. Puiul rămâne în punga mamei 6-9 luni (marsupiu) până în decembrie, când el este acoperit complet cu păr. Puii devin independenți abia în vara anului următor. Vombații trăiesc în păduri, savane și stepe și, în general, în
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
la fel cum fac și castorii. Spre locurile unde își procură hrana duc cărări bătătorite. Reproducerea are loc o singură dată pe an. Gestația durează aproximativ 22 zile. Femelele gestante nasc în ianuarie-iulie un singur pui, gemenii fiind foarte rari. Puiul rămâne în punga mamei 6-9 luni (marsupiu) până în decembrie, când el este acoperit complet cu păr. Puii devin independenți abia în vara anului următor. Vombații trăiesc în păduri, savane și stepe și, în general, în ținuturile înierbate din zonele de
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
loc o singură dată pe an. Gestația durează aproximativ 22 zile. Femelele gestante nasc în ianuarie-iulie un singur pui, gemenii fiind foarte rari. Puiul rămâne în punga mamei 6-9 luni (marsupiu) până în decembrie, când el este acoperit complet cu păr. Puii devin independenți abia în vara anului următor. Vombații trăiesc în păduri, savane și stepe și, în general, în ținuturile înierbate din zonele de joasă altitudine (câmpii) și cele deluroase și montane. Sunt răspândiți în sud-estul Australiei, Tasmania și Insula Flinders
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran. ul este de mărimea unui porumbel (28 - 31 cm), cu coloritul penajului aripilor și spatelui negru-verzui, iar creștetul și gușa sunt negre. Penele de pe
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
lungimea ideală după câteva luni. Principalele nutrețuri care intră în hrana mamiferului sunt fânul, concentratele, masa verde și suculentele. Deși este un animal de talie mică, tubul său digestiv măsoară 300 mm. Maturitatea sexuală apare la vârsta de 8-9 luni. Puii de șinșilă, la naștere, sunt îmbrăcați cu păr, au incisivi, ochii deschiși și sunt foarte vioi. După 4-5 zile de viață ei consumă deja mici cantități de furaje. La această specie masculii sunt mai ușori decât femelele cu 50-100 grame
Șinșilă () [Corola-website/Science/314693_a_316022]
-
sunt îmbrăcați cu păr, au incisivi, ochii deschiși și sunt foarte vioi. După 4-5 zile de viață ei consumă deja mici cantități de furaje. La această specie masculii sunt mai ușori decât femelele cu 50-100 grame. Prolificitatea este de 2-3 pui la fătare. Se pot realiza 2 fătări pe an. Este recomandată achiziționarea unui exemplar tânăr, în vârstă de circa 2-4 luni, pentru ca acesta să se poată obișnui cu stăpânul și cu noul cămin. Pentru achiziționarea mai multor exemplare este bine
Șinșilă () [Corola-website/Science/314693_a_316022]
-
în călduri și îi atrage atenția prin bătăi de picioare. După împerechere, masculul rămâne în preajma femelei și bate din picioare 1-2 ore, pentru a îndepărta pe alți candidați la împerechere cu femela preferată de el. După fătare, ambii părinți îngrijesc puii. Femelele pot făta de 5-7 ori pe an, câte 1-12 pui. Puii rămân în familie până la maturitatea sexuală, ultimele serii de pui iernează întotdeauna cu părinții. Gerbilul este o specie monogamă. În general, femelele se împerechează cu un singur mascul
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
masculul rămâne în preajma femelei și bate din picioare 1-2 ore, pentru a îndepărta pe alți candidați la împerechere cu femela preferată de el. După fătare, ambii părinți îngrijesc puii. Femelele pot făta de 5-7 ori pe an, câte 1-12 pui. Puii rămân în familie până la maturitatea sexuală, ultimele serii de pui iernează întotdeauna cu părinții. Gerbilul este o specie monogamă. În general, femelele se împerechează cu un singur mascul. Femela care și-a pierdut partenerul nu acceptă să se împerecheze cu
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
pentru a îndepărta pe alți candidați la împerechere cu femela preferată de el. După fătare, ambii părinți îngrijesc puii. Femelele pot făta de 5-7 ori pe an, câte 1-12 pui. Puii rămân în familie până la maturitatea sexuală, ultimele serii de pui iernează întotdeauna cu părinții. Gerbilul este o specie monogamă. În general, femelele se împerechează cu un singur mascul. Femela care și-a pierdut partenerul nu acceptă să se împerecheze cu un alt mascul. Ținând cont de acest aspect, cazarea reproducătorilor
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
unul din puținele cazuri în care o congreție de afro-americani a comandat o lucrare unui artist alb. Tabloul de mari dimensiuni constituie fundalul baptisteriului bisericii. Deoarece congregația era săracă, a fost plătit în produse, primind încărcătura a două camionete cu pui, porumb, cartofi și sfeclă, ceea ce a permis familiei Binford să supraviețuiască pentru o anumită perioadă de timp. În anii 1940, Binford a reușit să intre într-o relație mai stabilă cu o galerie din New York și a reușit să se
Julien Binford () [Corola-website/Science/313630_a_314959]
-
mai multe lucruri incluzând cele legate de intelectualitate, electronică, jocuri, etc.” Termenul provine din limba engleză, unde, înainte, se referea la un interpret de carnaval deseori descris ca un om sălbatic al carui număr includea de obicei mușcatul capului unui pui viu, liliac, șarpe, sau gândac. Ediția din 1976 a "Dicționarului de Tradiții Americane" include numai definiția unui geek show. În limba engleză, acest cuvânt a pătruns din dialectul englez ("geek, geck": prost, ciudat), dialectul din Germania de Nord ("geck"). Rădăcina
Geek () [Corola-website/Science/314024_a_315353]
-
Hyaena"), hiena pătată (genul "Crocuta") și lupul de pământ (genul "Proteles"). Hiena pătată este un vânător prost. Oportunistă, alege cea mai rapidă și ușoară cale de a atrage prada. Poate ignora hoituri proaspete dacă în zonă există o abundență de pui ai altor animale sălbatice. Consumă animale de diferite tipuri și mărimi (inclusiv animale domestice și chiar alte hiene), mortăciuni, oase, materie vegetala și excrementele altor animale. Maxilarul puternic și tractul digestiv îi permit să digere și să obțină substanțe nutritive
Hienă () [Corola-website/Science/314253_a_315582]
-
Acestea sunt regurgitate sub formă de bulgări. Deoarece hienele vânează mai mult noaptea și devorează tot, nu rămân în urma lor semne ale "ospățului". Deși consumă multe oase uscate, au nevoie de puțină apă. Ele vânează noaptea dar câteodată mănâncă și puii altor animale, fură prada leilor. Hienele atacă în haită. Hienele pot fi întâlnite în Africa și sudul Asiei.
Hienă () [Corola-website/Science/314253_a_315582]
-
în mici gropițe, în zona păstrăvului. După depunerea produselor sexuale, părinții de ambele sexe încearcă să coboare în mare pentru a se reface, dar cei mai mulți mor și puțini indivizii fac și a doua oră sau a treia oră călătoria nupțială. Puii ce ies din ou trăiesc în apele dulci până ce intră în al doilea an de viață și apoi coboară în mare dincolo de platforma continentală, pe abruptul continental, la o adâncime de 500-1000 m. Ating maturitatea sexuală la vârsta de 3-4
Somon () [Corola-website/Science/314286_a_315615]
-
omorâte de el. Împerecherea are loc vara, dar din cauza implantării întârziate a ovulelor fecundate, gestația durează 220-290 de zile, astfel că femelele fată abia în primăvara următoare, prin martie-aprilie, câte 1-5 pui golași și orbi, care cântăresc 28 g fiecare. Puii după 7 săptămâni se acoperă cu blană și după 3 luni ating greutatea adulților și devin independenți. Femelele se pot reproduce din primul an. Jderii din nordul Europei și din Asia au o blană prețioasă de culoare închisă, care a
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
ajută păsărea la marcarea teritoriului, și la asigurarea succesului în reproducție. În acest scop ea își alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi ușor remarcată prin cântec și coloritul penajului. În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele clocește în general în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roșcat. El este așezat în arbori de înălțime mijlocie
Sticlete () [Corola-website/Science/314355_a_315684]