12,009 matches
-
a speranței În fiecare dintre noi, care, cu un pic de perseverență, se poate transforma În convingere de nezdruncinat. Cât privește chestiunea cu Întâmplarea, În locul dumitale aș fi ceva mai rezervat. De regulă, numim expeditiv Întâmplare toate Împrejurările ale căror resorturi cauzale ne scapă pentru că nu le aprofundăm suficient - n-avem răbdare, n-avem timp, n-avem voință... Mărturisesc că tonul didactic al domnului profesor m-a cam vexat. Mă trata ca pe un student din ultima bancă, tolerant și condescendent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să ridice din umeri și să explice că obiectul de la mână Își limitase fără jenă funcțiile la aceea pur decorativă, bestia! A ajuns la destinație cu precizia matematică pe care o asigură doar transportul feroviar al țării unde ministrul de resort și-a dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră o Întârziere de vreo două minute și jumătate. Era exact ora 18.48, o mărturisea vechiul orologiu care domina peronul gării copilăriei. Când a dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este pus la punct... varianta de rezervă... e mai zgomotoasă, dar n-avem de ales...”, mi-au violentat memoria cuvintele rostite de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am aruncat spre el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hol pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În noaptea dinaintea "sinuciderii" lui Panaitescu, s-a spart o țeavă chiar în săpatele comodei. Mi-e destul de lesne să reconstitui acum evenimentele. Încercând să-l miște, unul din locatari a declanșat resortul ascunzătorii. Pot să-mi imaginez surpriza celor cinci când au dat cu ochii de tablouri. Discutând la Iași cu domnul Vâlcu, acesta mi-a furnizat un amănunt interesant. În noaptea respectivă, sfidând orice rațiune, toți, fără excepție, dormiseră în hol
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să pătrundem în inima atomului! Va trebui de acum înainte să ne ocupăm de modelarea organismului uman cu ajutorul hormonilor, de controlul eredității și al sexelor prin jocuri genetice și cromozomiale, de reajustarea și de eliberarea [omului] prin acțiunea directă a resorturilor dezvăluite de psihanaliză...“ (Planète, III, 1944). Mai voia revoluționarul cuvios și un guvern științific mondial, care să restructureze genetic omenirea. Jean Rostand avea dreptate: „(...) în ceea ce privește geneza speciilor, geneza vieții la urma urmei, forțele care au construit natura sunt astăzi absente
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în fața căruia îți poți etala fără jenă întreaga gamă de imperfecțiuni. Idealurile mici pot aduce satisfacții imediate. O țintă trebuie să ai la plecare. Chiar dacă, asemenea lui Columb, te poți trezi cu altceva în față. Perseverența poate converti obstacolul în resort. Ideile sunt ca și femeile. Trebuie rezolvate, nu doar agitate. Statuile inevitabile se apără singure. Când nu e ridicol, patriotismul, atinge cota sublimului. Scopul vieții ar putea consta în diminuarea suferinței semenilor. Competiția liberă a valorilor este mecanismul care ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cea prognozată poate trece drept un soi de fericire. Nu-ți cerceta prea adânc prietenii. Lasă-i așa cum ți i-ai dorit să fie. Nu caligrafia sporește prestigiul medicului. Libertatea este marele premiu de consolare a celibatarilor. Ambiția poate fi resort. Dar și drog. Cel care susține că scrie literatură doar pentru sine e ca un fotbalist care bate mingea pe balcon. Orice debutant în artă crede că se află la o aruncătură de băț de celebritate. Când prima impresie este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este capabil de performanțe. Ce poate fi mai dureros decât să te vezi brusc debarcat dintr-o legendă? E greu să scrii pentru astăzi, d-apoi pentru mâine. Artiștii acești purtători de ciumă ... profetică. Inaccesibilul poate fi tifla, dar și resort. Nu mai avem timp de meditație decât la budă. Câți reușesc să-și tăbârcească monumentul din cimitir până în piața orașului? Primul contact cu viața este atât de cumplit, încât toți ne naștem urlând. Greșelile se mai prescriu. Meritele niciodată. Nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-vă, Karin-tante. Ha, ha, ha! Nu vrei să-i întrebi? Dacă nu vrei să-i întrebi, aicea stau până vor veni pompierii. Ați telefonat să vină? Deodată camera se lumină. La replica nepotului, Doamna General se ridică rapid ca un resort, senină la față: Ai dreptate... Telefonează. Gerard merse la telefon, făcu niște numere aiurea și vorbi cu cineva imaginar: Alo! Pompierii? Vă rog veniți pe strada Coșbuc, nr 1. Arde! Așa, băiatule. Acuma îmi placi. Adu apă să stingem focul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
arunca din ușa bucătăriei și oftă cu un aer obosit. — Bun! îngăimă. Nu e treaba noastră. De acord, acceptă în cele din urmă. Vii cu mine. Trezește-mă la patru! Sergentul Ajamuk se ridică în picioare ca împins de un resort, luă poziția de drepți fără să-și poată ascunde mulțumirea și se îndreptă spre ușă. — Mulțumesc, domnule locotenent! Noapte bună, doamnă... Și mulțumesc pentru prăjituri. Ieși trăgând ușa după el, dar locotenentul Razman îl urmă după câteva clipe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în sus de bucurie, și când Razman, pe deplin conștient de ceea ce face și de adevăratele sentimente ale acelei trupe de răzvrătiți, ceru în mod solemn ca toți cei hotărâți să-l urmeze să ridice brațul, păru că un singur resort invizibil puse în mișcare toate mâinile, făcându-le să se ridice spre cer la unison. Locotenentul zâmbi ușor și schimbă o privire cu soția sa, care-i zâmbi la rândul ei. Apoi se întoarse spre Ajamuc: — Pregătește totul, ordonă. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de curaj În modul În care ea Își accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele care chițcăie. Dar tot ce i se oferea era Întunericul și propriile lor trăsături. — Crezi că se va mai Încălzi pe măsură ce Înaintăm spre sud? Întrebă ea de parcă ar fi fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
curaj? Omulețul rînjește și, enervat la culme, ridică tonul astfel încît aproape că răcnește. Ilarion își dă seama că popenchiul din fața sa este capabil să scoată vreun cuțit sau naiba știe ce altceva și devine aproape instantaneu încordat ca un resort. Ce ragi, animalule? Nu te cunosc, nu mă cunoști, te rog fă pași! Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era dimineață. Anna conducea cu ochii mijiți din cauza soarelui ridicat la o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta. Pe lângă noi, În ambele sensuri, goneau mașini cu șoferi la volan. Capotele scânteiau vesel, oamenii se grăbeau, trași de resortul treburilor zilnice. — Ce s-a-ntâmplat? am Întrebat, ridicându-mi spătarul. Ce-i cu ăștia? Nu știu, a răspuns Anna, au apărut brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost pustiu. Am oprit la o benzinărie și am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet. De la toate mesele, pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip. În aceeași zi trenul m-a abandonat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
toate mesele, pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip. În aceeași zi trenul m-a abandonat la Dobrina. Pe peron, o pereche de țărani clefăia boțuri de pîine. Liniștit, bărbatul întrebă: - Aici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de fapt una și aceeași poezie cu o femeie crudă pe care o suspectam de vrăjitorie. Femeia asta mă părăsise hodoronc-tronc, dar probabil că pe bună dreptate, după cum am spus deja. Rămăsesem cu poezia, dar n-aveam ce-i face, resortul era acolo. Fusesem al naibii de Îndrăgostit, acum eram teribil de nefericit. Atârnam. Oftam. De fapt, nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Încă bolnav. Deși, dacă e să mă gândesc bine, poate că tocmai impotența asta a mea ne-a obligat să părăsim literatura. Nu că mi-aș atribui un rol mai important decât mi s-ar cuveni, Însă nu cred ca resortul poezie→impotență→mișcare literară→activism civic să nu fi avut și alt rol decât acela de a-mi indica o cale a vindecării. Desigur, și Întâmplarea a jucat un rol În evoluția noastră: dacă T.S. Cașiș ne-ar fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
v-ați revoltat dumneavoastră, între pereții apartamentului dumneavoastră, sau la coadă la ulei de promoție, degeaba mi-am ieșit eu binișor din țâțâni, fiindcă totul este așa cum se stabilește de sus. Degeaba aș fi protestat eu chiar la ministrul de resort, printr-o scrisoare, că până la urmă ar fi trebuit să folosesc și eu o vorbă intrată în patrimoniul național și care sună așa: „Rămâne ca în tren". Are Ionaid Romanescu (poetul ieșean trecut la cele veșnice), o poezie în sensul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-ți puteai da seama dacă inventează sau relatează obiectiv, enumera detalii dintre cele mai insolite, găsea chichițe și descoperea vinovații, știa exact ce vârstă și câți copii avea fiecare accidentat, ce declarase directorul minei și ce spuseseră reprezentanții ministerului de resort, cine furase materialul, cine nu fusese atent, care nevinovat fusese pedepsit, oferea soluții și propunea măsuri radicale. Directorul aproape că Începea să moțăie În acest timp, și Subalternul se oprea brusc, căuta cu privirea lui agilă Încă ceva de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu lumea, eul liric se manifestă, în general, apolinic. De pildă, privind orașul contemporan, cu parcuri invadate de câini vagabonzi, dar și de o lume vagabondând, de asemenea, prin domeniul bunului-simț, cu scop, declarat sau nu, de a-i clătina resorturile, exhibându-și manelele sau alte plăceri, demolatoare ale valorilor consacrate sau doar atentând la ele: E-un loc în apropiere unde muzica / distruge zi de zi peisajul. O contrapondere la cotidianul nu neapărat dezabuzant - pentru că poeta pare a avea o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
exacerbat simț al umorului escamotează tragicul, fără a ignora niciun moment contiguitatea acestuia, fiindcă, asemenea lui Proust, schimbând firește proporțiile, poetul român face din propria existență și din cea a celor apropiați un spectacol pe care-l studiază în toate resorturile lui, păstrând nealterată prospețimea privirii de copil: Aseară mama ne-a explicat că unora le ajunge să moară într-o noapte tot ce au trăit în vreo 70 de ani. Dar ne-a mai explicat și că tu, tată, dacă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
an în urmă. Adevărat, între cele două volume în cauză au mai fost publicate altele, în număr de trei, dar am în vedere că prefața ori postfața unei cărți presupune să prezint cititorului, în puține cuvinte, portretul autorului, creionând principalele resorturi care determină zămislirea respectivei cărți. În mod firesc, se pune întrebarea: ce aș putea adăuga acum astfel încât să nu mă repet și, în același timp, să conving cititorul să se plece cu interes asupra noului volum de versuri? Ei bine
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
boli descrise minuțios, din apropiere. Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre apusul vieții, prin tristeți iremediabile. După cum aprecia Claudia Millian-Minulescu, autoarea suporta degringolada unui suflet devastat cuprins de anxietate: “Hortensia Pabadag Bengescu e bolnavă. I s-au stricat resorturile gândirii, i s-au ruginit minutarele aducerilor-aminte. E un ceasornic încremenit pe o singură oră: ora morții!” A fost ea prima eroină a sa, prima eroină pe care a regăsit-o în oglinda vieții, dacă da, este interesant de observat
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]