11,710 matches
-
băiatul, aflat la vârsta maturității rotunde, își pierde viața într-un accident rutier, lăsând orfană o fetiță de numai 12 ani. Suprapusă peste rana sufletească nevindecată, noua catastrofă îl găsește pe Dumitru Dascălu pensionar, trăindu-și durerea și consumându-și singurătatea în locuința-i pustie și rece. Citește mult și face însemnări. Speră că va găsi cândva puterea și răbdarea să alcătuiască un volum care să-i poarte semnătura. Cei aproape 45 de ani cât a slujit școala românească reprezentau o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a cărui umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi. El privea cu un respect religios la mânile, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Adu-ți aminte! adu-ți aminte! într-atât era plină de insistență, de intențiune, de penetrațiune în a spori tulburarea pe care mi-o strecura în suflet." N-am rămas totuși prea mult acolo. Eram nerăbdător să mă văd în singurătatea străzilor pustii, să mă pierd în umbra fumurie a lucrurilor, să-mi scald fruntea fierbinte în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din lucrurile lui, din viața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
clar și de simplu: Eu nu sunt decât mediul acesta, gândul meu e gândul mediului acestuia, ceea ce ați găsit bun în mine, dac-ați găsit cu adevărat ceva bun, e al Iașului, nu al meu". Reamintindu-mi-le acum, în singurătatea nopței acesteia de Noembrie, în umbra care mă-mpresoară de pretutindeni și în adâncimea căreia ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuei, cu silueta fină a mănăstirei și palatelor sale domnești, și întreg, mărețul decor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Îndrăzneala de a ieși În fața sfinxului și fidelitatea față de răspunsul dat. Venind la mare acum și Într-un asemenea loc izolat, chiar daca motivele de sănătate care m-au determinat s-o fac nu-mi lăsau alegere, mi-am asumat riscul singurătății. Zilele și nopțile trec aici Însoțite de același vuiet monoton de apă anxioasă. Valurile se rostogolesc continuu din larg și se sparg de stîncile care dau golfului un aer de cetate medievală. Arborii desfrunziți prin care zăresc țărmul nu reușesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să atenueze această impresie de peisaj alcătuit din apă și piatră. insă nu e tocmai ceea ce m-ar putea ajuta să-mi văd limpede gîndurile ? Nu tot ce atingem devine estetică. Dar tot ce atingem ar trebui să devină morală. Singurătatea vrea să se decidă Între indiferență și Întrebări. Și, dealtminteri, nu detaliile șederii mele aici vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ceva mă Împinge să-mi Întorc privirea spre țărmul acela unde te deslușesc din ce În ce mai greu. Și poate că mă voi Întoarce spre acest țărm și mai tîrziu, amintindu-mi-l... Trebuia totuși să plec. Numai cei care se tem de singurătate stau În cumpănă cînd e vorba să plece mai departe. Eu nu mă tem, Ariadna. Dacă m-aș teme, aș fi rămas...) Plimbîndu-se pe puntea spălată de valuri, Tezeu ar putea striga acum oricui Îl acuză de infidelitate: cine se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cumpănă cînd e vorba să plece mai departe. Eu nu mă tem, Ariadna. Dacă m-aș teme, aș fi rămas...) Plimbîndu-se pe puntea spălată de valuri, Tezeu ar putea striga acum oricui Îl acuză de infidelitate: cine se teme de singurătate n-are ce căuta Într-un labirint! Privind Însă cum se zbat pînzele corăbiei umflate de vînt, nu-l mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atinge destinul. În măsura În, care Înțelege acest lucru, Sisif poate fi nefericit sau nu. Drumul lui trece, ca și al lui Oedip, pe la o răspîntie unde va trebui să aleagă Între ceea ce dă glorie muntelui sau Îl umple de singurătate. Într-o epocă de decadență, Oedip ar fi fost, fără Îndoială, sfîșiat de sfinx, deoarece s-ar fi Îndoit el Însuși, primul, de răspunsul său. Siguranța cu care el formulează unicul cuvînt necesar arată, dimpotrivă, că muntele unde stătea sfinxul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fac decît s-o piardă În schimbul unor albume de fotografii care n-au mai multă valoare decît un insectar cu fluturi strălucitori și uscați; pulberea de pe aripile acestor fluturi va fi unica recoltă a celor ce n-au simțit niciodată singurătatea urlînd Într-o cameră de hotel. A fi universal, era de părere Burckhardt, nu Înseamnă a cunoaște mult, ci a iubi cît mai mult. Dacă acceptăm această definiție, n-ar mai fi nimic de adăugat Împotriva globetrotterilor care văd fără
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este ea, așadar? Eșecul aventurii? Refugiu? Un eldorado al amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă cu ochii sfinxului? Teama de vid, de vag și confuz? Plăcerea de a spune: nu sînt ca Ganimede În ghearele vulturului, suspendat În gol!? Curajul de a spune: iată un lucru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să mănînce o plantă aducătoare de uitare, lotus. Membrii echipajului au uitat care era țelul călătoriei și a trebuit ca Ulise să le poruncească să părăsească În grabă țărmul lotofagilor. Această noapte care miroase a mare, a primăvară și a singurătate Îmi spune că soluțiile simple sînt și cele mai curajoase. Pentru adevăruri banale astăzi, au fost oameni arși pe rug sau Întemnițați. Acum nu mai e nici un eroism să susții că pămîntul se Învîrtește și totuși, poate, tocmai adevărurile banale
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumină primejdioasă, spun totodată că ea Îmi dă o libertate față de care ar trebui să fiu circumspect, după cum Într-o noapte ca aceasta, cînd Întreg universul depinde de vuietul mării, n-ar fi prea greu de dovedit că amintirile sporesc singurătatea... Dar cunosc dinainte cum se va termina acest silogism. Pentru că obsesia memoriei, pe care nu mă feresc s-o numesc astfel și vreau s-o justific, mi-o explic mai ales ca un criteriu moral, ca și adevărul, țărmul, fidelitatea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ca și pasărea Phoenix... Nimeni dintre cei ce i-au atribuit păsării Phoenix puterea de a se regenera singură, cel puțin de la Herodot Încoace, n-a văzut-o vreodată. Unică În specia ei, ea renaște sub semnul celei mai teribile singurătăți. Avînd Însă Într-o zi curiozitatea să recitesc legenda inițială, de la Heliopolis, am avut surpriza să aflu că, de fiecare dată cînd apărea, pasărea Phoenix era alta, adu-cînd În templul soarelui cenușa tatălui ei, Învelită În smirnă și modelată În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piramidele, despre o șansă de a Înfrunta timpul, ne convinge dragostea. Iată-l pe Sisif Împingîndu-și stînca spre punctul unde se va transforma În torță și din acest incendiu va ieși strălucitor și liber, gata să Înfrunte fără teamă Muntele. Singurătatea, scria Pavese, poartă În ea dorința de a ucide. De a ucide, bineînțeles, ceea ce o face de nesuportat, În cazul lui Pavese, din nefericire, pe el Însuși. (16 plicuri de somnifere desfăcute erau pe măsuța de lîngă patul de hotel
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
patul de hotel unde s-a Întins Îmbrăcat, avînd totuși grijă să-și scoată pantofii; gest de supremă și inutilă delicatețe.) Inima celui care iubise cu Încăpățînare zeițe sălbatice cu glasul răgușit s-a prăbușit pînă la urmă strivită de singurătate. Poate dacă În locul acestor zeițe cu ochii nemișcați, transparenți și măriți Înlăuntru... S-ar cuveni să citesc de pe ultima pagină a jurnalului său „Trebuie umilință, nu orgoliu”, dar cred cu toată puterea că dragostea e capabilă să Învingă chiar un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zei i-am stîrnit prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit pînă la urmă prin singurătate și frică. Scepticismul profesat Îmi amintește acel club al Hedoniștilor Osteniți de care pomenea Oscar Wilde, purtînd roze fanate la butonieră și avînd cultul lui Domițian, În care niciodată nu m-aș fi Înscris. Sau, Olimpul e o născocire a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dumnezeu. Muntele Înseamnă o nevoie de transparență. Memoria Își pierde din greutate, fără să dispară, și aripile pline de pămînt nu mai doi. Iubim În cîmpie și ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se Întîmpla un lucru pe care zeii nu sînt În stare să-l priceapă...) Petroniu susținea malițios că e mult mai ușor să Întîlnești un zeu decît un om; ceea ce arată nu numai prolificitatea divinităților antice, dar și inapetența pentru singurătate a acestor zei, mari amatori de plăceri și de aventuri dubioase, despre care Aristofan nu s-a jenat să sugereze lucruri chiar mai rele. Nici unul nu rezista să stea pe Munte fără să coboare din cînd În cînd pe drumurile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
său orgoliu e de a fi orb și surd, de a surîde și celui ce l-a desfigurat. Dincolo de acest sfinx nu mai există nimic. Trebuie să ne Întoarcem odată cu Anteu. Unica aventură adevărată pe Înălțimile Muntelui aparține propriei noastre singurătăți. Altă nemurire nu vom găsi decît aspirația de a justifica, revenind În cîmpie, partea noastră cea mai durabilă. Piramida nu este altceva decît un munte construit În cîmpie. Dar singura speranță a celor Îngropați În piramide a fost că Într-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și mai importantă decît aceea de a Înfrunta cu demnitate moartea; aceea de a Întîmpina cu demnitate viața. În cîmpie deci, cu fața la munte, cultivînd grîul, strugurii și Întorcînd din cînd În cînd privirea spre crestele acoperite de zăpezile eterne ale singurătății. Anteu nu-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aminte din nou: eu sînt cel care am furat din Olimp focul! Aș fi putut să fac asta și pe urmă să le cer zeilor iertare. Dar n-am furat focul ca să-l arunc În noroi. Mă cufund Într-o singurătate fără speranță, ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pînă ce nul devine sunet, timp sonor, apoi tu Însuți Începi să fii puțin abstract și te gîndești dacă rîul respectiv nu curge cumva după moartea ta... Aplecat deasupra fîntînii unde Își contempla chipul, Narcis n-a mai văzut decît singurătatea lui și nimic din frumusețea pe care ar fi descoperit-o ridicînd pur și simplu privirea. Eroarea aceasta l-a pierdut. Nefericitul fiu al regelui Cephisus și al nimfei Liriope nu vroia decît să aplice o maximă a gîndirii grecești
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
egolatrie și perversiune. Cineva mai atent ar observa că nici un Îndrăgostit de sine Însuși nu s-a sinucis cum a făcut-o Narcis, ci, din contră, a omorît pe alții. Apoi fîntîna e În acest caz un simplu nume pentru singurătate. Poate că are dreptate Moreas. Geniul antic, zicea el, n-a Încetat să Încînte umanitatea, dar fiecare ia din această Încîntare partea pe care o merită, și cu atît mai rău pentru cei care nu iau decît prea puțin. Mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Aparent, prin Narcis omul era pe punctul să devină propriul său zeu. El se cufundă În sine. Se Încordează să-și atingă adevărul propriu, dar Întinde mîinile În gol. Vrea să soarbă parfumul unei flori, dar această floare este otrăvită. Singurătatea În care se afundă ca Într-un labirint. Ceea ce părea iubire clinică nu e decît disperare ce crește. Deasupra apei, dansul negru al melancoliei strînge tot mai mult cercul În jurul său... El Însuși stă ca un străin În fața sa. E
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]