12,131 matches
-
Charles este un profesor admirabil, un „magistru” pentru elevii săi - și deopotrivă un „profet” printre colegii săi, întrucât se străduiește să arate importanța Istoriei Religiilor pentru Teologie. Sunt dezolat să aflu că Widengren este atât de singur. Cred că e supărat, fiindcă nu-mi mai trimite publicațiile sale. Cunoașteți deja bibliografia românească și balcanică despre daci. Ca întotdeauna, Carolina trebuie să primească toate publicațiile românești periodice. Studii clasice și alte reviste asemănătoare aduc informațiile necesare despre Șdescoperirileț și stadiul cercetării. În ceea ce privește
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Gșeorgesț Dșumézilț2. Sunt nebun de bucurie! Textul șconferințelorț dvs. Hșaskellț Lșecturesț va fi publicat la Chicago University Press (bineînțeles, cu drepturi de autor etc.). Vă trimit prima parte a unei prezentări de ansamblu a religiilor... australiene! Să nu vă supărați. Este rezultatul unui curs (două trimestre) în care am vrut să descopăr secretul succesului lui Durkheim 3... De la noi amândoi pentru dvs. amândoi gândurile noastre cele mai afectuoase. Vă îmbrățișez, Mircea LXIItc "LXII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
publicată la editura Libra și ajunsă la al treilea volum), privind evoluția urmăririi. Dosarul nr.64 dezvăluie maniera tenebroasă, chiar malefică de urmărire și imixtiune în intimitatea unui scriitor, care și prin tăcerea lui prelungită și refuzul de a publica, supăra organele superioare de partid și de stat. Aici este fața reală a caracatiței realizate de Securitate în jurul scriitorului, fără scamatoriile și evazionismele prezente în Cartea Albă a Securității, Carte apărută deja în două sau trei volume și în care sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
asigure cîțiva bani la revenire va vinde mica lor agoniseală aparatul de radio, mașina de gătit, butelia etc. încă nu aflase despre confiscarea totală a averii condamnaților politici. Luni, pe 4 ianuarie 1960, cu geamantanul pregătit, e gata de plecare, supărat peste poate își ia rămas bun. Tatăl, în pijama, scurt, rotofei, voios îi dă ultimele sfaturi: -Ți-au spus să nu mă lași să mor ca un cîine? Ei bine, dacă-i așa, n-am să mor deloc. Te aștept. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la începutul anchetelor, aflăm la ce "tratament" era supus de torționari, "tratament" cunoscut pe propria piele de toți cei trecuți prin mîinile Securității: bătaie, una animalică, pînă cînd îi vezi și îi auzi cum gîfîie și transpiră și sînt și supărați pe tine peste poate, tu ești vinovat că te cotonogesc, tu că refuzi să le furnizezi informațiile solicitate, sau că nu le oferi așa cum le vor ei; dacă te-ai conforma, ei nu ar mai fi obligați să se poarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în lacrimile încrederii". Cu o mînă sigură, de mare prozator, în cîteva fraze își descrie tatăl, așa cum era cînd i-a dat citația primită la sfîrșitul lui decembrie 1959, pentru a se prezenta la Securitate, ca martor (postură care-l supără, nu înțelege de ce n-a fost ridicat noaptea ca toți ceilalți din lot va înțelege mai tîrziu -, torționarii mizau să-l transforme în colaborator miză falsă): "Tata e un om mic de stat, mai curînd grăsuț, cu un umăr puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi fost avansat colonel. Și Jidic ăsta avea o stimă pentru mine, avea o simpatie, stimă n-aș putea să zic, avea o simpatie, acționam așa, le făceam jocul lor, mi-a spus că a vorbit cu Drăghici, care e supărat pe mine, tov. ministru e supărat pe tine, și eu am să-i spun cum acționezi, că ai lucrat cum trebuie, răspunzi bine la întrebări, ți-ai revenit, a fost un șoc, a trecut, cum te simți? Slavă Domnului, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ăsta avea o stimă pentru mine, avea o simpatie, stimă n-aș putea să zic, avea o simpatie, acționam așa, le făceam jocul lor, mi-a spus că a vorbit cu Drăghici, care e supărat pe mine, tov. ministru e supărat pe tine, și eu am să-i spun cum acționezi, că ai lucrat cum trebuie, răspunzi bine la întrebări, ți-ai revenit, a fost un șoc, a trecut, cum te simți? Slavă Domnului, mă simt bine.E bine, zice, vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
războiul. Teroarea familiilor, campaniile de naționalizare, de colectivizare, de cooperativizare și uriașa armată mistică a agenților și a informatorilor cu care ne-au blagoslovit furnizorii noștri de teroare și spaimă. Umbla Europa aceasta în vîrful picioarelor ca nu cumva să supere ursul căruia din zece în zece ani îi mai oferă pe tavă cîte o țară de sfîșiat". Majoritatea celor din lotul Marii Finanțe vor fi exterminați în închisori, doar Nistor Chioreanu moare după 1990. El și Nicolae Mărgineanu vor lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1958, o petrece la Jilava, apoi va fi transferat la Gherla. Cărțile despre iadul închisorii sînt sub semnul memoriei, al neuitării torționarilor Enoiu, Maromet, Șomlea, Goiciu, Istrate, un șir nesfîrșit de brute, pe care după '89, nimeni nu i-a supărat nici măcar cu o întrebare. Cu două zile înainte de a fi eliberat și trimis cu domiciliu obligatoriu (D.O.) în Bărăgan, unde va rămîne din 1958, aproape cinci ani este supus la așa-numitul "parter la patru picioare și două mîini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
României, este introducerea unei legislații care să permită tribunalelor să judece și să condamne crimele comunismului și să acorde compensații victimelor acestora. Numărul condamnărilor celor vinovați de crimele comunismului este sublim vorba lui Caragiale, dar lipsește cu desăvîrșire. L-a supărat cineva pe un Nicolski, pe un Drăghici sau pe un temnicer ca Ciolpan?! După cum merg toate, se vor stinge unul după altul liniștiți, în paturile lor, în timp ce zecile de mii de victime, multe de cîteva decenii sub pămînt, își cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nela nu înțelegea nimic, nu avea nici o explicație, știa doar de niște critici ce i s-ar fi adus lui Titi (așa i se spunea lui Filip între apropiați) în cadrul organizației de bază U.T.M. și că acele critici îl supăraseră rău pe prietenul ei. Mai știa că, îndată după arestarea lui Titi, urmaseră și arestările cîtorva dintre cei care îl criticaseră. Atît și nimic mai mult. În cursul anchetei și, mai apoi, după procesul de la Tribunalul Militar, aveam să descopăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
făcuse să se întoarcă din țările Occidentului, din Americi, ba chiar din Australia, de la capătul lumii. Securitatea îi primise cu brațele deschise, fără prejudecăți față de fiii risipitori. Acum, construiau diguri în bună înțelegere cu frații rămași în bătătură. Și țăranii supărați pe colectivizarea forțată au aflat în Balta Brăilei azil. Ținutul avea magnetism. Sate întregi au rămas pustiite de bărbați în putere, care au venit aici ca spre un pămînt al făgăduinței. Și-au lăsat nevestele, copiii și bătrînii, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eu o cunosc atât de bine, știi bine că o să se înmoaie toată. — Auzi, da’ parcă nu-ți plăcea de ea. — Da’ nu-mi place nici acum ! Nu înghit futaiul pe bani, cumetre. Nu-i de mine, hai, nu te supăra. Dar dacă femeia asta te va face să cânți, în sfârșit, jos pălăria. O s-o iubesc mai mult decât o s-o iubești tu ! O s-o iubesc mereu, pe când tu dacă o noapte, râde. — Bildule, nu la sex mă gândesc eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de alegerile lui să depindă care va fi urmă- torul șlagăr și al cui. Compozitori și textieri consacrați, dar mai ales debutanți își trimiteau creațiile, ideile și așteptau verdictul cântărețului zile, săptămâni sau și luni întregi. Nu îndrăzneau să-l supere și să trimită și altora în același timp, chiar dacă ar fi primit poate mult mai devreme un răspuns favorabil. Șansa să aibă o melodie cântată de Cristian Vasile era mai importantă decât niște bani din drepturi obținuți și cheltuiți peste
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Actor, terminând printre primii, în anii ’20, clasa de artă dramatică a Conservatorului din București, poet, autor al volumelor Misterele din Mizil și Prăștii, dar și autor de cărți pentru copii, gazetar și chiar fondator al revistei Să nu te superi că te’njur, cel mai cunoscut și apreciat compo- zitor al epocii, deținând cele mai cunoscute romanțe și tangouri, al căror număr deja depășea câteva sute, iată-l absolvind și Școala de Aviație „Mircea Cantacuzino“, de la Băneasa, și primind brevetul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai puternic, într-o lume tot mai mizerabilă și mai vândută. Mai ții minte c-a scos și-o revistă ? La fel de plictisit să scrie în marile ziare, unde era mereu invitat alături de mari gân- ditori ai neamului. Să nu te superi că te’njur, dup-aia a lăsat-o și p-asta, a scris cărți pentru copii. Apoi s-a întors la muzică și a compus sute de romanțe. Cele mai frumoase mie, noro- cosul secolului. În loc să fie și el un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ești așa crispat ? Cum mă întorc cu privirea la tine te văd așa concentrat acolo, de parcă te chinui, te strofoci, speriat și emoționat. Nu te mai gândi la public, închide ochii, relaxează-te puțin, Doamne iartă- mă, că nu se supără nimeni dacă scapi un acord. Mai fumăm o țigară, maestre ? N-ați fumat pân-acum ? — Abia ce-am tras câteva fumuri, nea Vasile, c-a trebuit să reacordez chitara. Atunci, hai, termin-o p-aia liniștit, dar dup-aia urcăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șaizeciștii; ei uitând Însă că noi Înșine, la Începuturile noastre, trăiam nu numai nesiguranța și demnitatea debutului, dar și pe cea a persoanei! Pe vremea aceea Încă se mai aresta pentru mai puțin decât nimic! Nu, nu revolta tinerilor mă supără, ei au dreptul la revoltă ca orice nouă, reală generație literară, așa cum Victor Hugo și ciracii săi au „avut dreptul” de a scandaliza opinia publică sclerozată de rigorile clasicismului Învechit. De fapt, azi nici nu mai asistăm la o singură
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
face, care pare a ascunde ceva - ceva ce nu poți defini foarte bine, ceva, mai știi, care nici nu poate fi definit, un inefabil aparte, steril și fantomatic, persistent ca un miros neplăcut care vine de niciunde și care te supără doar pe tine, aproape un miros „inventat”. Și, pentru că toată lumea se apleacă, râde și se „Înhaită” cu acest personaj, nu rămâne decât să-ți constați propria-ți inapetență, „lipsă de talent” pentru realitate, pentru viață. „Dacă nu am talent pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aspre deoarece a fost mai radical decât mine, dar și mai puțin cunoscut, mai puțin prestigios În lumea noastră literară, nu a Înțeles bine ce i se Întâmplă și, fiind cu insistență naiv, cum sunt copiii și poeții, s-a supărat pe toată lumea, inclusiv pe securiști. Nu, În ce mă privește eu nu m-am „supărat” aproape pe nimeni; nici pe tov. colonel Tăbăcaru, care a ajuns apoi general de securitate, când m-a amenințat de câteva ori cu bătaia și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prestigios În lumea noastră literară, nu a Înțeles bine ce i se Întâmplă și, fiind cu insistență naiv, cum sunt copiii și poeții, s-a supărat pe toată lumea, inclusiv pe securiști. Nu, În ce mă privește eu nu m-am „supărat” aproape pe nimeni; nici pe tov. colonel Tăbăcaru, care a ajuns apoi general de securitate, când m-a amenințat de câteva ori cu bătaia și cu Închisoarea, și nici pe ofițerii necunoscuți care mă urmăreau, Îmi ascultau telefonul - de câteva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să pună Într-o lumină, uneori, e drept, insuportabil de dură, de brutală, ceea ce zace În adâncul firii lor, idiomatice și universale, și care este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se supără pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică a acestor populații de pe ambii versanți ai Carpaților! - se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică a acestor populații de pe ambii versanți ai Carpaților! - se Înșală, o spun cu toată răspunderea. Ei trebuie, la urma-urmei, dacă sunt consecvenți cu sine și suficient de radicali În principiile lor, să se supere „pe om”, pe „omul social”. Omul și mai ales cetățeanul, aparținător de o anume comunitate socială și istorică, se judecă nu după „faptele” sale, luate la Întâmplare sau după ceea ce numim „prejudecată” din lanțul complex și enorm de fapte și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ars Ardealul românesc, dacă s-ar fi „spart” această unitate națională miraculoasă și puternică, descoperită sau redescoperită după veacuri de pribegie și confuzie identitară, umilințe atroce și cu secole lungi pustiite de orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne supărăm pe nimeni, atunci când „Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]