13,755 matches
-
un purice „să se încălzească“ lămpile; • Cărând televizorul la reparat, cu pătura, ca pe un camarad căzut pe front pentru care n-ar fi refuzat ca, la nevoie, să-și doneze și sângele propriu. Îmi amintesc că ori de câte ori se strica televizorul nostru, tata obișnuia să zică: „Hai să-l rezolvăm, că parcă avem un mort în casă“. Probabil că aș fi fost în stare să lăcrimez după el dacă, de fiecare dată, n-aș fi fost convins că există posibilitatea „reînvierii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
un episod din Sclava Isaura, am urmărit cu sufletul la gură toată seria de desene animate Sandy Bell, m-am uitat la MTV zile întregi, cu fascinația unui om care tocmai a câștigat dreptul să tragă cu ochiul, prin fereastra televizorului, în Paradis. În facultate, îmi amintesc cum o întreagă gașcă de studenți (de la Litere, Drept și Filosofie), întrerupeam partida de fotbal ca să prindem ora (duminica, de la 16) când se difuza Pantera Roz. Țin minte colegii care se trezeau duminică de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
duminică de dimineață - și eu nu puteam pricepe de ce, pe-atunci - ca să se uite la emisiunea „Kiki Riki Miki“. În fine, astăzi, marea majoritate a oamenilor pe care îi cunosc fac parte din categoria celor care se uită mult la televizor - la știri, la fotbal, la filme, la documentare, la orice. Fiecare are o mică pasiune legată de anumite emisiuni. N-am reușit să identific nici măcar unul care să fie imbecilizat de televiziune. Toți sunt oameni - unii chiar foarte simpli - care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
simpli - care nu se uită ca o legumă (așa cum lasă impresia aparatele de măsurare a audienței), ci au filtre proprii de interpretare a tot ceea ce văd pe ecran. Până la urmă, cred că nu contează cât de mult te uiți la televizor, ci modul în care o faci, foloasele, concluziile pe care le tragi în timp ce privești. Pentru aceasta nu există peoplemetre. Eu zic că nimeni nu poate fi imbecilizat de nimic decât dacă nu are o predispoziție spre imbecilizare. Cine e (să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Pentru aceasta nu există peoplemetre. Eu zic că nimeni nu poate fi imbecilizat de nimic decât dacă nu are o predispoziție spre imbecilizare. Cine e (să fie) imbecil ajunge așa chiar dacă nu s-ar fi uitat în viața lui la televizor. De exemplu, ura, frustrarea, lipsa simțului umorului sunt chestii care nasc imbecili. Iar acestea sunt lucruri care nu țin de emisiunile pe care le-au văzut la televizor și, din păcate, nici măcar de statutul social sau de cărțile pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
ajunge așa chiar dacă nu s-ar fi uitat în viața lui la televizor. De exemplu, ura, frustrarea, lipsa simțului umorului sunt chestii care nasc imbecili. Iar acestea sunt lucruri care nu țin de emisiunile pe care le-au văzut la televizor și, din păcate, nici măcar de statutul social sau de cărțile pe care le-au citit unii. DISPLAY Origami Diana SOARE Pe vremuri, aveam cel mai frumos caiet la lucru manual. Mama se îngrijea de asta, înconjurată de creioane colorate, hârtie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
alte alegeri) și am avea pe liste doar două nume - Crin Antonescu și Gheorghe Gabor -, care din nume va reprezenta ceva în mintea alegătorului? Care îl va stimula să pună ștampila pe el? Păi, pe unul îl știe demult de la televizor. Celălalt... cine naiba mai e și ăsta? În realitate cel de la televizor nu și-a făcut de opt luni treaba și s-ar putea să nu și-o facă nici în continuare, mulțumindu-se să ia doar salariul pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și Gheorghe Gabor -, care din nume va reprezenta ceva în mintea alegătorului? Care îl va stimula să pună ștampila pe el? Păi, pe unul îl știe demult de la televizor. Celălalt... cine naiba mai e și ăsta? În realitate cel de la televizor nu și-a făcut de opt luni treaba și s-ar putea să nu și-o facă nici în continuare, mulțumindu-se să ia doar salariul pentru că n-a făcut nimic. În schimb, celălalt și-a respectat cu strictețe mandatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Iar apoi conducerea spitalului îl promovează, în dauna celor care muncesc zilnic. Sau gândiți-vă la un profesor care nu mai ține ore, nu mai pune note în catalog, vine la casierie, își ridică salariul și pleacă să vorbească la televizor despre calitatea învățământului. Ce-ați zice dacă aflați că a fost numit directorul școlii, ca recompensă pentru inactivitate? Nu e singurul caz. Îmi amintesc de declarațiile pompoase ale fostului ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeș, care explica grav, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
N-o să vă vină a crede, dar pe unde am bântuit eu, cu o singură excepție, totul arăta bine, chiar foarte bine. Spații ca lumea, civilizate, în care se aștepta decent, ba într-unul chiar boierește (afișaj electronic, scaune comode, televizor, automate de apă și cafea). Până și funcționarele mi-au părut complet reciclate: amabile, rapide, zâmbitoare. Incredibil, dar adevărat: n-am stat niciunde mai mult de 10 minute, uneori nici atât, așa că în doar 4 ore am rezolvat tot, dar absolut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de pe pod și nu-și contenea laudele. „Ați văzut, băă, Tofloac-al meu!? Eu l-am crescut! O dată-i câine!“ COOLTURISME Mădălina COCEA Madonna, în ediție revăzută și adăugită Atunci când nu mai știu exact încotro se îndreaptă omenirea e simplu: deschid televizorul și mă uit cu ce se mai îmbracă Madonna.Oare anul ăsta suntem spirituali? Citim filosofii orientale, ne pictăm mâinile cu henna și ne dorim să fim în armonie cu vibrația Vieții? Poate că este anul emancipării feminine, când bărbații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
poate-i prinzi.“ Râsete, hăhăieli. Ironie acidă, fără doar și poate. Ce poate fi mai umilitor decât să sugerezi, într-un mod atât de subtil, că amicul brunet ar fi rom? Noroc că amicul are și simțul umorului. Seara, în fața televizorului. Reportaje de la sărbătoarea romilor. Un reporter îl chestionează pe un etnic rom cu privire la Holocaust. Intervievatul răspunde: „A fost bine, atunci. Da, da, tare bine“. Ce comic, nu? Cât de distractiv! Romii nici măcar nu știu ce-a fost Holocaustul, conchide o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de facultate. Sau că, măcar, făcea una, „la particulară“; doar avem suficiente exemple de iluștri ’telectuali cu doctorate date-n șeptic și-n zațul de cafea. Analfabetismul zguduitor al bietului milițist este totuși inofensiv. Nimeni nu ajunge să dea la televizor sau să strecoare, într-o carte din bibliotecă, noile manuscrise de la Marea Moartă a limbii române. |sta e, cum s-ar zice, analfabetismul în stare propriu-zis. |la în stare pură. Însă mai periculoase decât răvașele ascunse-n cașcheta de milițist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
felul de caricaturi pe ultimele pagini ale caietelor. La un moment dat, am executat o serie de caricaturi cu Eminescu în diverse ipostaze: Eminescu-Superman, Eminescu-Batman, Cowboy. De mic îmi plăcea să desenez personaje din desenele animate care se difuzau la televizor - Țestoasele Ninja, Sandy Belle - și pe care le reproduceam destul de fidel. Mai târziu, în timpul facultății, am jucat teatru. Timp de 6 ani am jucat în 9... - Iar acum sunteți regizorul unui film pe care singur l-ați scris, în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
xerox sunt structura de bază a spectacolului. La 24 de ani, Alex intră în aceeași inerție mentală. Răspunde la telefon și caută pe calculator cinematografele la care pot fi văzute filmele cerute de clienți. Acasă, monitorul ia forma ecranului de televizor pe care curg imagini porno. S-a mai încheiat o zi. Nu fără laba intrată deja în orar. L-V:8-16 un spectacol de Ioana Păun după Cred că nu m-ați înțeles bine de Rodrigo Garcia Cu: Lari Giorgescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
De trei ori, de patru ori, cât s-a stabilit... L-a iritat întrebarea ei sau faptul că i-a împins mâna, arătând că nu mai are chef s-o facă încă o dată? - Deci delegații pe care îi vedem la televizor doar deschid gura și o închid la loc, fără să strige? întreabă, ea, prostește. - Delegații știu cuvântul-cheie și când îl au se ridică în picioare și strigă, la fel ca la repetiție. Securiștii au căștile de ascultare branșate direct și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
oameni, ci votăm în funcție de preferințele politice. Și asta nu pentru că noi, electoratul, n-am vrea să votăm oameni. Ci pentru că, ascunși după vorbele lor goale, candidații nu ni se arată, de fapt. Îi vedem și totuși nu-s. Acolo, la televizor, apar doar niște umbre glăsuitoare care se mișcă în cadrul procentelor oferite de partidul din spatele lor. Iar în panourile electorale mai importante sunt culoarea de pe fondul pe care apare candidatul și sigla de alături decât omul însuși. Candidații sunt doar niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
încercat săptămâna trecută, când, fără să mă cocoșeze prea multe prilejuri de sărit într-un picior, m-am înaripat totuși de frenezia unor prieteni sau cunoscuți, ba chiar a unor oameni pe care i-am văzut prin ziare sau la televizor explodând de fericire. Dar azi-noapte m-am gândit mult la Hadrian, cu un freamăt stâmpărat, cu un fel de melancolie blândă. Oare de ce? Poate pentru că seara am reluat un manuscris la care lucrez și, pe ultima sută de metri, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
radio-ențiclopedie, care să turuie de dimineață până seara toate inactualitățile și nimicurile reconfortante ale zilei?Ă. Scrise (sau doar traduseă foarte prost, revistele astea nu merită aproape niciodată citite, pentru că își aleg ca public-țintă o femeie semi-toantă, cu ochii în televizor și-n vitrine. Ențiclopedia salută, în aceste condiții, apariția în România a bătrânei doamne „Marie Claire“, o revistă bine gândită, extrem de elegantă și, culmea, chiar inteligentă. Ce-i drept, din 1937 și până acum, a avut tot timpul să-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
design interior, pe de altă parte, constatăm intenția de a ocupa și de a-și apăra spațiul personal, uneori chiar cu îndârjire: se așază în același loc la masă, în bancă, la o ședință sau la birou, se instalează în fața televizorului în același fotoliu, se îndreptă ca să ocupe același loc într-o mașină etc. Un alt exemplu edificator este dat de reflexele gestuale care trădează un exces de apărare corporală a teritoriului: degetele întrepătrunse, brațele strânse la piept sau gambele încrucișate
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Exemplificând o zonă de aplicabilitate a acestei noi paradigme, conceptul de spațiu ar fi din ce în ce mai mult asociat în reprezentarea noastră cu ideea de "mediu al informației" (information environment)39. Utilizând ca mijloace de expresie telefonul, videocasetofonul, telexul, computerul, fotocopiatorul, radioul, televizorul, ziarul și altele, artistul comunicațional le aranjează și le animează în sisteme interactive și instalații complexe, devenind astfel un arhitect al informației. Dacă în trecut artistul "manufactura" obiectele, uneori sub forma unui meșteșug, alteori sub forma unei mici industrii, astăzi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
evreiască, deci cu tradiții de mici meseriași și negustori, astea două trebuie să fi fost de bază. M.I.: Da. Iar cooperativa în care lucrau mulți dintre membrii familiei, iar unchiul era șef, era puternică și bogată, cea mai bogată. Primul televizor din Tg. Neamț la cooperativă a ajuns. La început, unchiul meu l-a pus într-o sală mai mare, ca să poată vedea toată lumea. Apoi au început unii să spargă geamurile și să facă mizerie, așa că l-a luat și l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
am înțeles eu, în mod practic, nu teoretic, că inteligența e universal distribuită? Și că toate exemplele sunt bune, dacă sunt pertinente? Copil, citeam avid cărți de călătorii și despre alte culturi și civilizații. Aveam și noroc: deși nu aveam televizor, vedeam adesea la jurnalul difuzat înaintea filmului acele minunate documentare despre fel de fel de regiuni, țări și popoare. Mă fascinau absolut toate și toți, așa cum mă fascinau informațiile și ilustrațiile din manualul de geografie după care învățase străbunica mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
lor - îi umilește, îi sărăcește, îi desființează... M.I.: ...âi dezorientează, îi lasă fără repere, fără țintă. Toți aceia pe care i-am amintit, ca și alții care se consideră învinșii globalizării - în anumite privințe, chiar sunt -, privesc această lume la televizor în fiecare zi, nu se poate spune că nu știu ce se întâmplă. Sigur, ei nu înțeleg, dar nici noi nu prea înțelegem. Numai că ei pot reacționa foarte violent la spectacolul unei globalizări care pare că-i strivește. Poate că globalizarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sau dacă vor crește mai lent, căci în situația când decalajele continuă să crească, spectacolul acesta devine insuportabil pentru excluși, marginali etc. Devine imposibil ca un om sărac și fără perspective să mai stea liniștit și să se uite la televizor. Un palestinian din Israel vede cum un israelian pe care poate-l și cunoaște și care cu cinci ani înainte nu avea mai nimic, vinde o companie cu 4 miliarde de dolari. Un amărât de oriunde vede toate profiturile astea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]