10,994 matches
-
puterii. Din liberi și meniți eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în ușurința cu care ea, odată pierdută, se poate răsturna în opusul ei, se vădește cel mai limpede în chiar sfera puterii. Agentul puterii este în pericol de a pierde libertatea, pe care o are deja pe parcursul exersării ei, în vreme ce pacientul puterii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
va înfăptui independența României: Brătianu Bătrînul, Nicolae Bălcescu și alții. Nevoia imperioasă de afirmare națională a fost exprimată de Nicolae Bălcescu, democrat revoluționar și politician-istoric român: Problema naționalității este mai importantă decît libertatea. Odată pierdută, libertatea poate fi recîștigată cu ușurință, dar nu și naționalitatea". Un alt mare naționalist al secolului al XX-lea, politicianul-istoric Charles de Gaulle (care a predat, scris, dar mai ales a făcut istoria), a fost tipul de lider despre care Corneille ar spune: "Destinele noastre sînt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
doar) a acestui proces. Resentimentele nu puteau fi îndreptate numai împotriva lor. (Să ne amintim printre altele cuvintele lui W. H. Vanderbilt: La naiba cu naționalul ăsta!"). În România, tranziția de la economia națională la cea capitalistă ar putea fi cu ușurință identificată cu minoritatea neasimilată și nedorită. Problemele apărute datorită prezenței unei burghezii străine interpusă între clasele superioare și țărănime au echivalente și în afara României. Cel mai bun exemplu îl constituie dificultățile întîmpinate de chinezi în Asia de sud-est. Clasa negustorilor și burghezia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Și-a contrazis o dată pro-fesorul. A fost pedepsit pentru îndrăzneala lui, o pedeapsă care îl durea chiar și după șaizeci de ani24. După școala primară, Iorga s-a înscris la liceu (Gymnasium). Tendințele manifestate anterior au continuat să se manifeste: ușurință în însușirea materiilor, rod al unei educații paralele. Începe acum să se familiarizeze cu scrierile despre haiduci, gherila naționalistă care acționa la drumul mare, prezentați într-o manieră romantică. Și o singurătate tot mai accentuată 25. Primul-ministru, Bătrînul Ion Brătianu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
abordării disciplinate și metodice a studiilor. Tiktin l-a ajutat pe viitorul savant să-și tipărească primele lucrări. Prietenia lor a durat toată viața 45. În studiile lui oficiale, Iorga a dovedit calități ieșite din comun și a trecut cu ușurință prin facultate. Dificultățile se iveau în dormitoarele unde era obligat să locuiască. Superioritatea lui Iorga și incapacitatea lui de a comunica cu colegii lui duceau la declanșarea a tot felul de conflicte. Nu făcea nici un efort să se împrietenească cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Franța și Italia. La sfîrșitul anilor '30, bazîndu-se pe descoperirile arheologice geto-trace, Iorga a încercat să înființeze un institut în Albania. Școala din Franța de la Fontenay aux Roses era destul de aproape de Paris, așa că studenții și savanții români puteau ajunge cu ușurință la Sorbona, la muzee și la arhive. Casa Română de la Fontenay aux Roses servea drept reședință unei comunități în care domneau relații calde și o frăție intelectuală, unde aveau loc conferințe și dezbateri, Iorga fiind în centrul tuturor activităților. Această
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mărșăluit în pas de gîscă de-a lungul celui mai frumos bulevard din lume, trecînd pe lîngă Flacăra veșnică de sub Arcul de Triumf. Ca majoritatea intelectualilor, Iorga a fost profund îndurerat. Își căuta cuvintele, dar acestea nu-i veneau cu ușurință. "Parisul a căzut... Parisul, un oraș sacru pentru toată omenirea... dar Parisul rămîne (profund gravat) în inimile noastre..."4 Două zile mai tîrziu, mareșalul Pétain a cerut armistițiu. Finalul tragic", scria Iorga. El afirma că "îi tremură mîinile" scriind aceste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Don Quijote la fel de des cum l-a ajutat pe De Gaulle realismul său. România este o țară balcanică, iar Balcanii se află iar pe primele pagini ale ziarelor. S-au produs acolo evenimente tragice, care s-ar putea răspîndi cu ușurință spre sud, est sau nord. Deși cele mai grave s-au produs în fosta Iugoslavie, România are o cultură politică și probleme asemănătoare: cine poate spune ce viitor le este hărăzit Transilvaniei sau Basarabiei? După opinia ziarului "International Herald Tribune
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de graniță, amestecați printre români. Iorga știa cît de ferm refuzau ungurii să accepte administrația română, dar spera ca evoluția impresionantă a economiei românești să-i facă să se răzgîndească. Chiar și în anii '20, el trata deznaționalizarea secuilor cu ușurință, într-un mod neliniștitor. Numai că impresionanta economie întîrzia să-și facă apariția. Minoritatea maghiară (încurajată de Ungaria) respingea statu-quo-ul, iar Iorga, o dată cu trecerea timpului, adopta o atitudine tot mai dură. El nu protesta împotriva încercărilor de românizate prin educație
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
orașului. Viena de după război (și toată Europa Occidentală postbelică) era un edificiu impozant, clădit pe un trecut indicibil. Ororile acelui trecut se consumaseră În general pe teritorii ce au intrat apoi sub control sovietic, motiv pentru care au fost cu ușurință uitate (În Vest) sau suprimate (În Est). Acum Însă, odată cu Întoarcerea Estului european, trecutul indicibil trebuia să fie rostit. Nimic - nici viitorul, nici prezentul și În nici un caz trecutul - nu putea rămâne la fel după 1989. Deși am hotărât În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alterității „vii” a Europei - 15 milioane de musulmani În actuala Uniune Europeană și alte 80 de milioane care așteptau aderarea În Bulgaria și Turcia - a scos În relief nu numai actuala reticență În fața unei varietăți tot mai mari, ci și ușurința cu care alteritatea „moartă” din trecutul Europei era ștearsă din memorie. După 1989, a devenit mult mai clar În ce măsură stabilitatea Europei postbelice se baza pe realizările lui Iosif Stalin și Adolf Hitler. Au fost de ajuns doi dictatori, sprijiniți de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas relativ intacte, În timp ce oamenii au fost mutați. Politicienii occidentali Împărtășeau senzația că Liga Națiunilor și clauzele minorităților din Tratatele de la Versailles eșuaseră și că ar fi o greșeală să se Încerce resuscitarea lor. Prin urmare, au Încuviințat cu destulă ușurință transferurile de populație. Dacă minoritățile care supraviețuiseră În Europa Centrală și de Est nu puteau fi protejate În mod eficient prin acorduri internaționale, atunci era mai bine să fie expediate În regiuni prielnice. „Epurarea etnică” a existat așadar Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la grămadă sub eticheta de „criminali naziști”) au fost arestate de polițiști foști naziști, interogate de judecători foști naziști și păzite de gardieni foști naziști În Închisori și tabere de concentrare din era nazistă, preluate În bloc de noile autorități. Ușurința cu care oamenii și instituțiile au trecut de la nazism sau fascism la comunism nu era apanajul exclusiv al Germaniei de Est, unde fenomenul a avut totuși o amploare aparte. În Italia, mișcarea de rezistență din timpul războiului includea un procent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marii eroi ai Rezistenței”, Îi numea Janet Flanner În decembrie 1944. Nu e de mirare că programele de reformă ale guvernelor europene postbelice reprezentau ecoul și continuarea afacerilor lăsate neterminate În anii ’30. Dacă politicienii experimentați i-au Înlocuit cu ușurință după 1945 pe activiștii partizani e pentru că, deși toți Împărtășeau etosul antifascist și dorința de schimbare, Rezistența și urmașii ei nu aveau propuneri concrete. Partidul Acțiunii din Italia urmărea abolirea monarhiei, naționalizarea industriei și marelui capital și reforma În agricultură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să arbitreze aranjamentul european de după război. Protestele locale, tratate ca pericole pentru acordurile de pace, au fost Înăbușite energic. Securitatea rușilor era direct proporțională cu teritoriul aflat sub control țarist - trebuia ca armatele occidentale să nu poată atinge Moscova cu ușurință - și cu măsura În care locuitorii acestui teritoriu se Împăcau, de voie sau de nevoie, cu noul sistem. Exact aceleași erau calculele sovietice În 1945. Alexandru și miniștrii săi n-ar fi avut nimic de obiectat la memorandumul din noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
riscul: ceea ce Îi face pe unii analiști să deplângă faptul că Vestul nu a reușit „stăvilirea” sovieticilor mai devreme și mai adânc În Est. Dar În acei ani nimeni nu voia un alt război; dacă Stalin putea fi convins cu ușurință să nu atace Roma sau Parisul (unde nu avea armate), prezența sovietică În Est era, În ochii tuturor, imposibil de negociat. În Comisiile Aliate de Control din România sau Bulgaria, sovieticii nici măcar nu se prefăceau că iau În considerare dorințele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de muncitori calificați spre Occident). La 16 iunie, 400.000 de muncitori din Germania de Est au intrat În grevă, cele mai mari demonstrații având loc chiar la Berlin. Ca și protestatarii din Plzeò, muncitorii germani au fost anihilați cu ușurință de Volkspolizei, dar nu fără consecințe. Aproape 300 au fost uciși când au intervenit tancurile Armatei Roșii; câteva mii au fost arestați, dintre care 1.400 condamnați la ani grei de Închisoare. Două sute de „agitatori” au fost Împușcați. Revolta din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să fie reconstruite sau Înlocuite; trebuiau făcute unelte și folosite apoi la fabricarea altor bunuri. Pentru toate aceste meserii mâna de lucru era insuficientă: după cum am văzut, bărbații tineri și În putere din taberele de refugiați și-au găsit cu ușurință slujbă și adăpost, spre deosebire de femeile cu copii sau de „intelectualii” de orice fel. Una dintre consecințe a fost exaltarea universală a muncii și a lucrătorilor industriali - un atu politic important pentru partidele care pretindeau că Îi reprezintă. Burghezii educați care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
redusă În comparație cu cea din trecut, Întrucât Aliații au pus ascensiunea lui Hitler pe seama tradiției prusace a guvernării autoritariste și au acționat În așa fel Încât istoria să nu se repete. Pe de altă parte, Bundestagul nu-l putea Înlătura cu ușurință pe cancelarul ales și guvernul său; pentru aceasta, parlamentul era obligat să aibă pregătit dinainte un candidat la succesiune cu suficiente voturi pentru a-și asigura succesul. Scopul acestei reguli era să prevină instabilitatea politică asociată cu un guvern fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rupă relațiile cu Washingtonul pentru o iluzorie alternativă franceză. Cu toate acestea, intrigile lui Adenauer din politica externă erau menite să rezoneze cu un sentiment profund de nemulțumire față de inevitabila subordonare a Germaniei față de SUA. Azi presupunem cu prea mare ușurință că Republica Federală postbelică a primit cu entuziasm și brațele deschise tot ceea ce era american; că infanteriștii americani care Împestrițau Germania centrală și de sud cu aparatura, bazele, convoaiele, filmele, muzica, mâncarea, hainele, banii și guma lor de mestecat erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tineri ca să nu poarte responsibilitatea pentru crimele acestuia - nu avea Încredere În noua ordine germană. Pentru oameni ca Günther Grass sau Jürgen Habermas, ambii născuți În 1927, Germania de Vest era o democrație fără democrați. Cetățenii ei trecuseră cu o ușurință șocantă de la Hitler la societatea de consum; ei se vindecaseră de amintirile vinovate devenind prosperi. Grass și alții ca el au văzut În trecerea nemților de la politică la acumularea privată o dezicere de responsabilitățile civice trecute și prezente. Față de aforismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța, de la 49 la 1.83312. Logica supermarketurilor era să tenteze clienții (În cea mai mare parte gospodine) să cheltuiască mai mult la cumpărături, de vreme ce tot ce Își doreau - sau puteau fi ispitiți să-și dorească - putea fi găsit cu ușurință Într-un singur loc. Ceea ce presupunea apoi ca femeile să aibă unde păstra mâncarea când o duceau acasă. În 1957, majoritatea gospodăriilor europene Încă nu aveau un frigider (cifrele oscilând Între 12% În Germania de Vest și mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
SUA și chiar față de Elveția); la fel liniștea și confortul material În care scandinavii Își duceau viața tihnită. La jumătatea anilor ’60, „Nordul Înghețat” al Europei avea deja un statut mitic: chiar dacă modelul social-democrat suedez nu putea fi reprodus cu ușurință În alte părți, el stârnea valuri de invidie și o admirație universală. Oricine cunoaște cultura nordică, de la Ibsen și Munch la Ingmar Bergman, va recunoaște un alt aspect al vieții scandinave: aplecarea spre introspecție și melancolie, traduse pe atunci, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
des copains - „Sărbătoarea prietenilor” -, desfășurată pe 22 iunie 1963 În Piața Națiunii, a reprezentat În Franța evenimentul fondator al culturii tinere șaizeciste, Însă a trecut practic neobservată În alte țări), multe dintre elementele culturii populare ale vremii circulau cu o ușurință fără precedent peste frontierele naționale. Cultura de masă devenea internațională prin definiție. Curentele (muzicale, vestimentare) luau naștere În lumea angolofonă, adesea chiar În Anglia, și migrau apoi spre sud și est, Împinse de o cultură preponderent vizuală (și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și gloria efemeră pe un zid Înălțat Între tânărul Marx, hegelian, și celălalt Marx, matur și materialist. Numai scrierile celui din urmă, susținea Althusser, erau științifice și, prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și alți marxiști conservatori au anticipat corect ușurința cu care acest Marx nou și umanist putea fi adaptat la gusturile și modele contemporane. Lamentația romanticului de Început de secol al XIX-lea Împotriva modernității capitaliste și efectului dezumanizant al societății industriale se potrivea perfect cu protestele contemporane Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]