10,964 matches
-
acela lent și vâscos. Copiii s-au trezit și au alergat la fereastră. Charlotte a auzit strigătul mirat al fiicei sale: - Ah! Toate stelele astea! Dar mișcă... Fără să aprindă lumina, Charlotte s-a dus lângă ei. În trecere, a zărit pe masă o vagă lucire metalică: portțigaretul lui Fiodor. Trebuia să se întoarcă de la Moscova în dimineața următoare. A văzut șirurile de puncte luminoase care lunecau încet pe cerul nocturn. - Avioane, a spus băiatul cu vocea lui calmă, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
copila de după mijloc, a ridicat-o, a reușit să o cocoațe pe marginea vagonului înțesat. Trebuia acum să alerge, încercând totodată să se prindă de clenciul mare de fier. N-a durat decât o secundă, dar a avut timp să zărească chipurile împietrite ale celor care scăpaseră, lacrimile fiicei sale și, cu o claritate supranaturală, lemnul crăpat al peretelui vagonului... S-a poticnit, a căzut în genunchi. Restul a fost atât de rapid, încât i s-a părut că nu atinsese
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a traversa unul dintre drumurile care se pierdeau la orizont, locomotiva scotea un strigăt pe jumătate tandru, pe jumătate plângăreț. Dublat de ecoul lui, semnalul acela semăna cu chemarea răsunătoare a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
neîncetat la femei, că bărbatul nu era altceva decât un visător de femei! Și că asta deveneam... Printr-un capriciu comic, pagina de ziar, alunecând pe covor, se întorsese. Am luat-o de jos și atunci, pe dos, le-am zărit pe cele trei femei de la începutul secolului. Nu le mai văzusem niciodată, considerând reversul acelei tăieturi din ziar ca și inexistent. Întâlnirea aceea neprevăzută m-a intrigat. Am apropiat fotografia de lumina care venea din balcon... Și, imediat, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mei. Aruncam grenade de manevră, trăgeam, instalam un cort. Fricit. Senin. Sănătos. Și, cu stupoare, îmi aminteam uneori de adolescentul care, într-o casă veche de la marginea stepei, petrecea zile întregi meditând la viața și la moartea celor trei femei zărite într-o grămadă de ziare vechi. Dacă cineva mi l-ar fi prezentat pe visătorul acela, fără îndoială că nu l-aș fi recunoscut. Nu m-aș fi recunoscut... A doua zi, instructorul ne-a dus să asistăm la sosirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seara. Voiam cu orice preț să fiu primul partener al dansatoarei din ajun. Superstițios, speram că timpul va fi dat înapoi și voi putea să lipesc la loc ceașca spartă. Pașka a apărut pe neașteptate din hățișul parcului, m-a zărit, a ezitat o secundă, apoi a venit să mă salute. Era încărcat cu uneltele lui de pescar. Sub braț ducea o pâine mare, neagră din care rupea câte o bucată mestecând-o cu poftă. M-am simțit încă o dată prins
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mal, apoi un ciocănit metalic deasupra noastră, pe puntea șalupei... Și, deja din măruntaiele ei au ajuns la noi niște voci înăbușite. Pașka s-a ridicat cât era de lung și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia atunci am zărit cele trei hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prieteni, în chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre ea. Am părăsit ungherul în care eram ascuns și m-am dus spre ieșire. M-au zărit. „Franțuzul! Franțuzul...”, șoapta aceea m-a însoțit un moment, apoi a pierit în primul val de muzică. A doua zi, fără să anunț pe nimeni, plecam la Saranza. 3 Mergeam prin orășelul acela somnoros, pierdut în mijlocul stepei, ca să distrug Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la pământ - ar fi trebuit să te târăști ca să te opui. Milițienii alergau deja încolo, fluierând strident. Spectatorii s-au dezmeticit. Unii s-au grăbit să plece. Alții s-au retras la umbra plopilor ca să vadă sfârșitul luptei. Charlotte a zărit o femeie care, aplecându-se, scotea un samovar din grămada de trupuri și repeta cu o voce plânsă: „Lioșa! Doar mi-ai promis că nu mai vii pe-aici! Mi-ai promis!” și pleca de acolo, ducându-l ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
frisoane. Respirația șuierătoare îi semăna cu suspinele omenești, cu cuvintele șoptite. Charlotte, în amorțeala frigului și a durerii, se trezea adesea, simțind murmurul acela care, îndărătnic, se chinuia să spună ceva. Într-una dintre acele treziri în plină noapte, a zărit cu stupoare o scânteie foarte apropiată, care strălucea în nisip. O stea căzută din cer... Charlotte s-a aplecat spre punctul luminos. Era ochiul larg deschis al saigak-ului - și o constelație superbă și fragilă care se oglindea în globul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a părut că aud pași răsunând în urma mea. Sau zvâcnirile sângelui meu la tâmple. Ecoul lor a devenit mai sonor pe o stradă cotită, care m-a antrenat ca un tobogan. Am făcut stânga-mprejur. Mi s-a părut că zăresc o siluetă feminină, într-un mantou lung, care s-a strecurat sub o boltă. Am rămas în picioare, fără vlagă, sprijinindu-mă de un perete. Lumea se dezagrega, zidul ceda sub palma mea, ferestrele unduiau pe fațadele livide ale clădirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să atingă În același timp dinții și limba. Se apleacă apoi peste mătrăgună fără s-o atingă cu mâinile și rup câteva frunze cu dinții pe banul de argint. Se Întorc tot Îmbrățișate, dansând mereu, păzindu-se să nu fie zărite sau să le surprindă zorile. Dacă aduc cu ele o frunză de mătrăgună, Învelită Într-o bucată de pânză, fără să o atingă cu mâna, fetele vor fi căutate la horă și nu vor Întârzia să se mărite (M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
derivă de aici. Deși vizează obținerea unei relații heterosexuale, actul magic este realizat de fete care Îndeplinesc, Între ele, acțiuni de un erotism intens. Un al treilea operator este dat de interdicții și prescripții rituale: fetele nu trebuie să fie zărite de nimeni. Întoarcerea din pădure trebuie să aibă loc Înainte de ivirea zorilor. Fetele trebuie să danseze sau să se țină Îmbrățișate tot timpul. Banul trebuie să atingă simultan dinții și limba. Frunza de mătrăgună nu trebuie atinsă cu mâna. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-l rănesc la mână. Furios, ia scara și pleacă, fără a Înțelege că păsările erau vrăjite. Botoque rămâne prizonier timp de mai multe zile pe vârful stâncii. Slăbește; foamea și setea Îl obligă să Își consume propriile excremente. În sfârșit, zărește un jaguar pestriț, purtând un arc și săgeți și vânat de tot felul. Ar vrea să-l cheme În ajutor, dar amuțește de frică (H. Banner, apud C. Lévi-Strauss, 1995, pp. 94-95). Prima parte a mitului este dominată de decăderea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aud pe Bica:" Eftimie, să știi că ungurul nostru iar s-a îmbătat azi-noapte!" "Dar cum îți veni asta , soro!"zic. "O să vezi D-ta când om ajunge acasă"zice. "Bine, dar de unde știi?". "Ei, iată, să-ți spun ziceo zării adineauri pe apelpisita aia a lui, și era cu Franț. Acum înțelegi, D-ta că, dacă-mi umblă dumneaei singură cu Franț prin Cișmigiu, s-a întâmplat ceva cu ungurul nostru. Și ce s-a întâmplat, înțelegi D-ta" zice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gânduri și printre visuri țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sânul ei. Și deodată ideile se aștern pe hârtie, fără nici un efort. Scriu sub o lumină surie și tristă care mă face a zări literele mele ca printr-un văl subțire, atât este de densă negura ce a cuprins orașul, de mai multe zile. Copacii desfrunziți se înșiră înnegriți cu brațele ridicate spre cer, implorând o rază de soare. Spectacolul insuflă fiori și inspiră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un peisaj de vis, care strălucește de parcă ar fi iluminat din interior. Cupole dungate, ca o blană de tigru, se Înalță cu o grandoare suprarealistă În lunca râului Ord... un tărâm ce amintește de splendoarea submarină”13. Nu a fost zărit decât de puțini oameni, până În 1980, și astăzi majoritatea călătorilor Îl admiră din aer. Piramida lui Ball este ceea ce a mai rămas dintr-un vulcan stins de acum șapte milioane de ani, o creastă de piatră izolată, un obelisc ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
formațiune stâncoasă din lume (350 metri Înălțime, 400 metri la bază), Înscrisă În Patrimoniul Universal, se află la 700 km nord-est de Sydney (ibidem). 15 Henry Lidghird Ball, comandantul navei „Supply”, care transporta, În 1788, coloniști În Insula Norfolk, a zărit piramida, pe care a botezat-o cu numele lui. La Întoarcere a acostat În dreptul celei mai mari insule din apropiere, În formă de semilună, pe care a numit-o Howe, În cinstea Primului Lord al Amiralității britanice. În 1834, Insula
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
renumit pentru dunele sale de nisip roșu (cu Înălțimi de până la 38 m și lungimi de zeci de kilometri), create de vânturi puternice, cu precipitațiile puține și neregulate, provenite din furtuni, vegetație de ierburi spinifex și arbuști, printre care se zăresc șopârle și șoareci săritori. Exploratorul Cecil Madigan a denumit deșertul după Alfred Simpson, președintele filialei Australia de Sud a Societății Regale de Geografie 25. Astăzi deșertul poate fi traversat, dar aventurierii Încă se confruntă cu stânci, furtuni de nisip, nămol
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de un strat de oxizi de fier, cu temperaturi ridicate ziua, dar coborâte noaptea, Înghețuri iarna, mai ales În regiunile mai Înalte, floră și faună deșertică (acacii, ierburi, numărate specii de reptile, șopârle gecko și skink)27. Alexander Forrest a zărit labirintul de piatră În 1879, dar denumirea lor a fost dată abia În 1930. Aborigenii Îi numesc Purnululu adică „gresie” și Îi conferă un caracter sacru. Devenită Parc Național (1987), aborigenii participă la administrarea Întregii regiuni, Încercând să prevină eroziunea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la Port Essington În cursul anilor 1844 și 1845, de dr.Ludwig Leichhardt, Halle, 1851. Iată un fragment: „Seara se apropia, soarele era pe cale să apună și noi ne Încordam vederea În lumina nesigură a amurgului În speranța de a zări verdele viu care anunță apropierea unui creek, sau Încercam să urmărim zborul de săgeată a unui porumbel a cărui bătaie de aripi trezea noi speranțe, dar care până la urmă Însemna pentru călătorul rătăcit o dezamăgire cu atât mai mare. Descurajați
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de frunze de eucalipt pe zi. În rest dorm până la douăzeci de ore pe zi. În rezervație trăiesc circa 40 de exemplare. O descriere plină de plasticitate privind ursuleții koala ne-a lăsat B.Danielsson: „Când am ridicat ochii, am zărit Într-adevăr un koala gri deschis care cobora agățându-se de trunchi. Fără să se sinchisească de prezența noastră și fără să se oprească spre a privi În jur, continua să coboare. Până la urmă dădu cu fundul de pământ, dar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
320. 292 de un roșu-aprins ce atrag privirile, gigantice ferigi arborescente. Ferigile și plantele luxuriante prosperă În păduri, copacii sunt Înlănțuiți de lungi ghirlande de mușchi de un verde deschis. Pe ramurile unor copaci de rimu și kamaki pot fi zărite delicatele petale rozalii ale parfumatei orhidee-bambus. Rădăcinile ei extrag substanțele nutritive din materie putrezită și umezeala de pe suprafețele crengilor. Mamiferele indigene, endemice pentru Noua Zeelandă se limitează la două specii de lilieci. În văi maorii găseau ocrul roșu pe care Îl
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
până În Alaska; navighează În apele Mării Bering, apoi la 4 august, apare din nou, la orizont coasta americană de nordvest, stabilește poziția Capului Wales la 65o46´ latitudine nordică/191o45´ longitudine estică; la 10 august reia drumul În direcția vest și zărește coasta Asiei, navighează spre nord-est, păstrând acest curs până la 17 august când revin pe coasta Peninsulei Alaska; la 26 octombrie, expediția Își reia drumul spre insulele Hawai, unde, În timpul unei Încăierări cu băștinașii, la 14 februarie 1779, Cook este ucis
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Tama Te Kapua sau Kupe din țara de origine „Hawaiki”, adică Tahiti. Ajungând pe Tonga ei au văzut acolo multe păsări koe-koe (cucul neozeelandez) și au observat că toate vin În zbor dinspre sud-vest. După o călătorie Îndelungată, ei au zărit la orizont conturul unor stânci albe și dealuri nisipoase de pe noul pământ, pe care l-a numit Ao-tea-roa („Nor lung și alb”), denumire păstrată și astăzi 472. Aici au găsit multe păsări, pești, fructe, iar pe malurile râului o piatră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]