108,710 matches
-
suficiente. Trebuia să se treacă dincolo de legi, societatea trebuia protejată și salvată. În loc să se prosterneze (societatea) trebuie să se apere". Această apărare trebuie să treacă dincolo de prevederile legale, "prin reflexe prompte și decisive". Va înțelege oare societatea românească acest lucru?" întreba apoi Iorga 81. Indiferent de ceea ce scria Iorga, totul indică faptul că adevăratele lui sentimente erau într-un fel foarte diferite. Așa cum menționează doamna Liliana în Jurnalul ei (însemnarea poartă datarea simplă de decembrie 1938), "Tata este dezgustat de uciderea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ridicat întru apărarea dreptului națiunilor mici la existență într-o epocă în care acest lucru devenea tot mai anacronic în Europa. "Nu națiuni mici", scria el, "ci națiuni sacre și civilizații originale!" "Pot oare națiunile și popoarele să fie distruse?" întreba el. "Națiunile sînt forme organice ale omenirii!" Imperialismul distruge națiunile mici. Iorga considera înființarea unui "Protectorat ceh" drept o ofensă, dar continua afirmînd că poți spori mărimea și trupul lui Behemoth, dar acesta nu va fi în stare să poarte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nobile aveau instinctul și conștiința necesară. Adevăratul naționalism reprezenta datorie și sacrificiu. După părerea lui Iorga, naționalismul acesta era defensiv, în timp ce celălalt ("Noul naționalism") era curată sinucidere. Condamnînd ocuparea Slovaciei de către Germania și a Ruteniei de către Ungaria, "asasinarea naționalismului", el întreba: Cine este autorul acestei crime împotriva naționalismului? Naționalismul imperialist!" Iorga ura ideea de Spațiu vital (Lebensraum), ba chiar și principiul autarhiei: "Nici o națiune nu are destule materii prime. Acesta este un naționalism sălbatic!"98. Ideea nazistă de Lebensraum era odioasă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestei crime împotriva naționalismului? Naționalismul imperialist!" Iorga ura ideea de Spațiu vital (Lebensraum), ba chiar și principiul autarhiei: "Nici o națiune nu are destule materii prime. Acesta este un naționalism sălbatic!"98. Ideea nazistă de Lebensraum era odioasă pentru Iorga. "Lebensraum?", întreba el, după care dădea răspunsul: Ne vom apăra granițele și independența împotriva tuturor, chiar și în pofida tuturor sfaturilor!" Apoi relua: "Este oare "spațiul vital" o scuză pentru jaf și cucerire?", dîndu-și singur răspunsul: "Spațiul vital este dat unei națiuni ținînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
satului) după autor, observată în vreun colț blestemat al Transilvaniei, prezentată ca o mărturie imposibilă de inferioritate, în stilul rece al unui raport de poliție, care înregistrează diverse infamii la secție". "Unde este Transilvania nobilă a lui Slavici sau Agârbiceanu?", întreabă Iorga disperat. Ion al lui Rebreanu îi amintea de duhoarea care se înălța din Pămîntul lui Zola. Nici măcar lupta țărinimii române împotriva ungurilor nu-l salvează pe Rebreanu în ochii lui Iorga. Rebreanu încălcase regula "realist-naționalistă" a lui Iorga. El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sesizat că lipsea ceva: armonia și seninătatea, care se opun violenței. În schimb, Iorga vedea o patimă brutală, o poftă de cîștig și un exhibiționism urît, în mijlocul urletelor isterice ale gloatei. "Lipsește Dumnezeu, Dumnezeu și Zeus au rămas pe Olimp". Întreba ulterior în bătaie de joc dacă sportivii pretind eventual că ridică standardele morale și culturale. Sportivii din zilele noastre nu sînt cei din antichitate! Drept dovadă nasurile sparte și capetele dezmembrate. "Să-i îndepărtăm din școli și universități!"119. După
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Luxemburgului. Coloanele lui blindate înaintau. În timp ce Rotterdamul ardea, nemții au străpuns fortificațiile franceze de la Sedan și au ajuns în doi timpi și trei mișcări la Canalul Mînecii. După Dunkirk, soarta Franței era pecetluită. După breșa reușită de trupele germane, Iorga întreba: "la ce s-ar putea aștepta omenirea" după o victorie a totalitarismului. "O "Nouă Ordine" a lanțurilor?" "Vor fi ei în stare (...) să mențină omenirea în stare de sclavie?" O asemenea izbîndă părea tot mai probabilă o dată cu trecerea timpului. Pe măsură ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi ei în stare (...) să mențină omenirea în stare de sclavie?" O asemenea izbîndă părea tot mai probabilă o dată cu trecerea timpului. Pe măsură ce tragedia Occidentului creștin se intensifica, Iorga a scris un editorial intitulat Rugăciune. Îngrozit de distrugerea civilizației europene, el întreba: Cine ar putea oare accepta înrobirea propriei lui națiuni și pe cea a omenirii?"1 "Luptătorul" Iorga refuza să accepte ideea capitulării! În timp ce germanii "încheiau încercuirea", Iorga scria că "soluția pentru Franța este un mîndru 1792!" Din nefericire, Franța anului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
loc un schimb de cuvinte între Iorga și suveranul său. "Ce s-a întîmplat cu banii Fondului Aviației la care a contribuit tot românul cînd cumpăra un timbru? Fonduri pe care Majestatea Voastră urma să le administreze personal?" l-a întrebat el pe rege. Acesta a replicat: "Domnule profesor, știți cît costă un avion militar?" Iorga nu știa, astfel că manevra vicleanului rege a reușit, Iorga cufundîndu-se într-o tăcere stînjenită. Iorga voia însă să se opună rușilor. Atunci cînd regele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țara!" Ne putem da seama de cît de dezinteresat își iubea el patria, pentru care era gata să facă orice sacrificiu. S-a spus că nu poți decît să fii crucificat pentru credința ta. Autorul cărții de față i-a întrebat pe doamna Liliana și pe alți membri ai familiei dacă Iorga s-a gîndit să plece peste hotare și să fondeze o reprezentanță sau un guvern românesc în exil în Occident. În fond, el reprezenta o alternativă mai serioasă decît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
echipei (Boeru) i-a repetat cererea anterioară. "Bună seara, domnule profesor, venim din partea Poliției Legionare și vă rugăm să ne însoțiți la București ca să răspundeți la cîteva întrebări". Iorga a sesizat imediat situația: "Este vorba despre moartea lui Codreanu?", a întrebat el. "Da!", a răspuns șeful echipei morții. Fără să scoată o vorbă, Iorga și-a luat haina, s-a îmbrăcat și a ieșit. Ajuns în camera de zi, a cerut să i se dea căciula de blană și galoșii. Doamna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este considerat drept o extremă. Datorită unei istorii sinuoase, el a devenit o condiție a supraviețuirii. Ideologii și birocrații urăsc naționalismul și chiar și mulți occidentali de bună credință, văzînd la televizor consecințele conflictelor naționale, sînt mai degrabă tentați să întrebe "Cum?" decît "De ce?" De căutăm exemple de conștiință națională de sine frustrată și expusă pericolelor, le vom găsi în Polonia, Croația și Serbia, unde vom descoperi reacții frapant de asemănătoare celor ale lui Iorga și Eminescu. Soarta sfîșietoare a Poloniei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
găsise pe Traian Boeru și pe cei din echipa morții condusă de el în vila Magdăi Lupescu. Datorită naturii disidente a legionarilor și a oprobriului la care fusese Legiunea expusă din cauza asasinării lui Iorga, Sima l-a condamnat pe Boeru, întrebînd totodată: "Ce căuta în fond Boeru în Legiune?" (Sima, Cazul Iorga-Madgearu, p. 75). La urma urmei, Legiunea a fost întotdeauna considerată ca fiind o Oaste Puritană! Era oare vorba de furie sau de invidie (din pricina succesului economic de după război al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-i explic rolurile jucate de rege și de Armand Călinescu și să aduc în discuție faptul că totul avusese aprobarea lui Dinu Brătianu însuși, Boeru a rămas pe poziție. Mi-am dat seama că ar fi fost inutil să-l întreb pe Boeru despre orice element privind implicarea lui directă în asasinarea lui Iorga. Așa că, l-am rugat să-mi dea informații privind numele membrilor echipei morții, articolele din "Buna vestire", pregătirile, împrejurările, motivațiile și mediile din care proveneau membrii echipei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de om așa cum a fost, vol. I, p. 146. În 1919, în timpul campaniei electorale, Iorga își amintea "cum a trăit toată mizeria umană posibilă" în copilărie și în adolescență. Își amintea de o conversație cu Ion Brătianu: "Așa că l-am întrebat: Știți ce înseamnă sărăcia și suferința oamenilor?" "Știu prea bine", a răspuns Brătianu". "Lăsați-mi măcar acest avantaj", a spus Iorga. I-a spus lui Brătianu cum suferise de reumatism contractat din cauza cazării mizerabile în dormitoare neîncălzite și a hranei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-a onorat cu termenul de naționalist pe șovinul anti-Dreyfus, Paul Déroulède, care îndemna armata franceză să răstoarne Republica. În gîndirea lui Iorga din perioada aceea, naționalismul era sinonim cu antisemitismul, dar avea să-și schimbe părerea. Ne-am putea întreba: dacă Déroulède era naționalist, atunci ce pot fi oameni ca Jeanne d'Arc, Danton sau Clémenceau? Nu avea cum deține date mai exacte despre Charles de Gaulle.) Iorga nu a menționat niciodată Afacerea Dreyfus în memoriile sale, întrucît incidentul era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
judece plauzibilitatea acestor opinii, apelînd la surse mai puțin dominate de prejudecăți decît E. Lovinescu 93 Șeicaru, op. cit., p. 72-75. Scriind despre cartea lui destul de interesantă tratînd Istoria slavilor de răsărit (History of Eastern Slavs), el remarca cu tristețe: "Mă întreb dacă un singur suflet măcar a citit-o vreodată". O viață de om așa cum a fost, vol. III, p. 7 94 Op. cit., vol. II, p. 83 95 Tudor Vianu, op. cit., vol. 2, pp. 147-148 96 Șeicaru, op. cit., pp. 17-19. Vezi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
O viață de om..., vol. II, pp. 213 și 292 15 Chiar înainte de căderea Bucureștiului, Iorga a avut o conversație cu ministrul Apărării, pe care îl considera defetist. Iorga l-a sfătuit pe Brătianu să-l înlocuiască. Brătianu l-a întrebat calm: " Știți pe cineva mai bun care i-ar putea lua locul?" Iorga era și mai irațional atunci cînd interpreta greșit unele remarci ale lui Brătianu. Acesta și-a exprimat (chipurile) regretul că nu exista nici o posibilitate de încheiere a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Lucian Boia), Université de Bucarest, București, 1985. Interwar Romanian Historiography in Transition, Paul E. Michelson, pp. 227-240 156 Memorii, vol. VI, p. 333 157 Munteanu, pp. 410, 417 și 443 158 Dinu Giurescu își amintea că Armand Călinescu îl întrebase pe tatăl său în timpul Dictaturii Regale dacă să-l trimită pe Panaitescu într-un lagăr de concentrare. Giurescu l-a sfătuit să nu o facă. Dinu Giurescu își amintea că, atunci cînd au preluat legionarii puterea, tatăl său nu fusese
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de eliberare. Pe 27 decembrie 1944, scriitorul napolitan Guglielmo Giannini nota deja În L’Uomo Qualunque, ziarul unui nou partid italian cu același nume, care miza tocmai pe acest sentiment de dezamăgire neașteptată: „Sunt cel care, Întâlnind un fost gerarca, Întreabă: «Tu cum ai ajuns În tabăra judecătorilor?»... Sunt cel care se uită În jur și spune: Acestea sunt metode și sisteme fasciste»... Sunt cel care nu mai crede În nimeni și nimic”. Italia era, după cum am văzut, un caz dificil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mâncau mai mult și, În general, mai bine, trăiau mai mult și mai sănătos, aveau haine și locuințe mai bune decât În orice alt moment din istorie. Mai presus de toate, aveau siguranța zilei de mâine. Nu Întâmplător, când sunt Întrebați ce cred despre serviciile lor publice, europenii vorbesc În primul rând despre un soi de plasă de siguranță pe care a furnizat-o statul postbelic prin asigurări și pensii. Chiar și În Elveția, o țară aflată sub standardul european de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui 1948, Franța părea sortită unui război civil. Bântuit de spectrul războiului, Parisul amesteca teama remanentă de revanșismul german cu zvonul unei iminente invazii sovietice. În aceste condiții, după mustrarea lui Molotov, francezii s-au Întors cu reticență spre Vest. Întrebat de secretarul de stat american George Marshall, În aprilie 1947, dacă America „se putea baza pe Franța”, ministrul francez de Externe Georges Bidault a răspuns „da” - În timp și dacă În Franța nu izbucnea un război civil. Evident, Marshall nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietice din Berlin au Început să se amestece În traficul de suprafață dintre Germania de Vest și zonele de ocupație ale Aliaților occidentali În Berlin. Începuse adevăratul Război Rece. E clar, din această povestire, că nu are rost să ne Întrebăm cine a Început Războiul Rece. În măsura În care Războiul Rece era legat de Germania, toate părțile preferau probabil rezultatul final - o țară divizată - unei Germanii unite. Nimeni nu urmărea acest rezultat În 1945, dar până la urmă puțini au fost profund nemulțumiți. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și o intransigență rigidă. Dacă Stalin sperase să lase țara În paragină până când fructul disperării și nemulțumirii germane i-ar fi picat În mâini, atunci s-a Înșelat fatal - deși, În anumite momente, chiar autoritățile aliate din vestul Germaniei se Întrebau dacă nu cumva va reuși. În acest sens, Războiul Rece În Europa a fost o consecință inevitabilă a personalității dictatorului sovietic și a sistemului peste care domnea. Dar nu mai puțin adevărat este că Germania era la cheremul său, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult, În România, Polonia sau Ungaria, Întoarcerea la politica și oamenii de stat antebelici nu reprezenta o alternativă reală la demersul comuniștilor, cel puțin până după 1949, când dimensiunile reale ale terorii sovietice s-au făcut simțite. La urma urmei, Întreba cu ipocrizie liderul comunist francez Jacques Duclos În cotidianul L’Humanité din 1 iulie 1948, nu era Uniunea Sovietică cea mai bună garanție că aceste țări nu se vor Întoarce la vremurile grele dinainte și că Își vor menține independența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]