109,982 matches
-
de 399 ha și vii pe rod 140 ha. Pădurile și alte terenuri cu vegetație forestieră cuprind o suprafață de 83 ha, iar teren neproductiv 73 ha. Din totalul suprafeței arabile sunt irigate 3950 ha, iar structura pe categorii de proprietari se prezintă astfel: În urma aplicării prevederilor Legii nr.18/1991 privind fondul funciar, privatizarea s-a făcut prin improprietărirea a numeroase familii cu suprafețe în medie de 2,5 ha, de la 0,5 ha până la 10 ha. Aceste mici proprietăți
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
locuitori în total (389 în Scăeni și 268 în Balaca), o școală cu 82 de elevi, o fabrică de hârtie de paie și două biserici: una în Scăeni, construită în 1850-1855 de Constantin Sterienescu din Ștefești, preotul Iancu, Sava Bălăceanu (proprietarul moșiei Scăeni) și alți ctitori din Ploiești; și o alta în Balaca, zidită de familia Cantacuzino la 1797 și refăcută de Grigore Filipescu la 1840. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Boldești cu 3160 de locuitori, în vreme ce comuna Scăeni avea
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
Din DJ301, la Budești se mai ramifică și șoseaua județeană DJ401C, care duce spre nord la Sohatu și Plătărești. Prin oraș trece și calea ferată București-Oltenița, pe care este deservit de stația Budești. În perioada dinaintea războaielor mondiale găsim ca proprietar în zonă pe boierul Constantin Manu, care se trage din spiță domnească, cel care a ctitorit castelul din localitate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Budești avea statut de comună rurală și făcea parte din plasa Negoești a județului Ilfov
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
prelucrarea rudimentară a lemnului. La "Valea lui Stan" exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului, exploatare a început la Mănăstirea Cozia făcută cu robi țigani. Aceștia au rămas să lucreze ca salariați și la ceilalți proprietari de-a lungul timpului, așezarea fiind și astăzi cunoscută ca o așezare de rromi. Satul "Proieni" care aparține orașului Brezoi se remarcă în istoria neamului prin faptul ca aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul și-a legat destinele
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
naționalizarea "Societății forestiere" în 1948, inima industriei Brezoiului a rămas tot cea a prelucrării lemnului, cei mai mulți locuitori lucrând la "„fabrică”". „Fabrică” care mai funcționează și astăzi, cu o capacitate oarecum mai redusă decât în "„socialism”" atât datorită unor reorganizări ale proprietarului, cât și faptului că au apărut o serie de firme private tot din domeniul prelucrării lemnului. La sfârștul anilor 1960, începutul anilor 1970 și în continuare, odată cu apariția construcțiilor hidroenergetice de pe râul Lotru, viața localității a suferit un reviriment datorită
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
din Ebes (Ibașfalău în limba română) în suma de patru banali vechi. Banalii erau o monedă a timpului respectiv. În documente din anii 1367 și 1368 se vorbește despre posesiunile feudalilor din Ibașfalău sub denumirea de ”possessions Ebessffalwa”, indicând că proprietari mai mulți feudali. La 1374 este amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău, ca fiind stăpânul acestui sat (Ladislao filio Emerici de Ebessffalwa). Într-un document din 3 iulie 1381, regele Ludovic I de Anjou informează cele ”Șapte scaune” și
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
din Ebes (Ibașfalău în limba română) în suma de patru banali vechi. Banalii erau o monedă a timpului respectiv. În documente din anii 1367 și 1368 se vorbește despre posesiunile feudalilor din Ibașfalău sub denumirea de ”possessions Ebessffalwa”, indicând că proprietari mai mulți feudali. La 1374 este amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău, ca fiind stăpânul acestui sat (Ladislao filio Emerici de Ebessffalwa). Într-un document din 3 iulie 1381, regele Ludovic I de Anjou informează cele ”Șapte scaune” și
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
funcționau o moară cu aburi, o școală de fete cu 5 eleve, o școală de băieți cu 60 de elevi și două biserici una în Lacu Rezii fondată în 1740 de locuitori și alta în Padina, zidită în 1876 de proprietarul G. Petcu. În 1925, comunele Însurăței și Lacu Rezii făceau parte din plasa Viziru și erau formate fiecare doar din satul de reședință. Însurăței avea 1922 de locuitori, iar Lacu Rezii 300. Cu timpul, satul Lacu Rezii a pierdut din
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
levigate, urmate spre sudul zonei de cernoziomurile ciocolatii și castanii. Ca resurse ale subsolului, amplasat în Câmpia Bărăganului, orașul Pogoanele dispune de structură de gaze în orizontul geologic C. Satul Pogoanele s-a înființat în anul 1853, după ce Costea Musceleanu, proprietarul moșiilor Caragele și Țuguiatu a început să vândă țăranilor clăcași de pe moșie câte 5 pogoane de pământ în zona actualului oraș. Imediat, pe acele pogoane de pământ s-au stabilit 370 de familii, inclusiv venite din alte zone, înființând satul
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
pogoane de pământ în zona actualului oraș. Imediat, pe acele pogoane de pământ s-au stabilit 370 de familii, inclusiv venite din alte zone, înființând satul Pogoanele. Împroprietărirea din 1864 nu a mai dat nimic acestor țărani care erau deja proprietari, dar satul lor a devenit în curând unul dintre cele mai prospere din județ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pogoanele era o comună rurală arondată plășii Câmpul din județul Buzău, fiind formată doar din cătunul de reședință, cu o
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Louis Daguerre. Din acest motiv, data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenția numită de el „daghereotip”, care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niépce. Proprietar al invenției a devenit statul francez. Grație daghereotipiei se obține o matriță a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanță fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea
Fotografie () [Corola-website/Science/297138_a_298467]
-
18 ani, el s-a căsătorit cu Anne Hathaway, cu care acesta a avut trei copii: Susanna și gemenii Hamnet și Judith. Între anii 1585 și 1592, el a început o carieră de succes în Londra ca actor, scriitor și proprietarul unei părți a unei companii de jocuri numită „Oamenii Lordului Chamberlain” ("The Lord Chamberlain's Men"), mai târziu știută ca „Oamenii Regelui” ("King’s Men"). Se pare că el s-a retras la Stratford în jurul anului 1613, unde a murit
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
de teatru din Londra. John Aubrey ne informează că Shakespeare a fost un învățător provincial. Mulți oameni de știință ai secolului al 20-lea au sugerat că dramaturgul poate a fost angajat ca învățător de Alexander Hoghton din Lancashire, un proprietar de pământuri catolic care a numit un oarecare „William Shakeshafte” în testamentul său. Nu se știe exact când a început Shakespeare să scrie, dar aluziile contemporane și recordurile de performanță arată că mai multe dintre piesele sale au fost montate
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
zice în oameni de arme sădiți de el pe tot întinsul țării. Căci acesta a fost actul politic mai însemnat, care lămurește puterea și politica marelui domn. El a fost un mare colonizator de oșteni. Toate «locurile pustii», adică fără proprietar, erau de drept ale domniei și domnul coloniza pe ele oșteni-plugari. Aceștia au format puterea de neînfrânt a domnului, înăuntru și în afară. Acest fapt este confirmat și de numărul mare de hrisoave de împroprietărire cu „loc în pustiu” în
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Crimeii), Adjud (pentru Regatul Ungariei) și Putna (Țara Românească). În plus mai existatu vămi interne unde se plătea o taxă de tranzit, la Lăpușna, Roman, Bacău, Vaslui, Bârlad și Tecuci. Ca surse secundare de venit o reprezentatu arenzile încasate de la proprietarii de case si atelierele meștesugărești din orașe, amenzile și taxele de judecată ("tretina" - a treia parte din lucrul judecat) și veniturile satelor și ocoaleleor domnești. Domnul devenea de asemenea proprietar de drept al moșiilor rămase fără moștenitor precum și a celor
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Ca surse secundare de venit o reprezentatu arenzile încasate de la proprietarii de case si atelierele meștesugărești din orașe, amenzile și taxele de judecată ("tretina" - a treia parte din lucrul judecat) și veniturile satelor și ocoaleleor domnești. Domnul devenea de asemenea proprietar de drept al moșiilor rămase fără moștenitor precum și a celor confiscate de la boierii condamnați pentru „hiclenie” (trădare). Ștefan cel Mare a fost unul dintre puținii domni ai Moldovei care au bătut o monedă proprie - "gros moldovenesc", fapt ce reprezenta inclusiv
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
de conflict armat. Forțele armate erau constitute din „oastea cea mică” și „oastea cea mare”. Marea majoritate a acțiunilor militare ale lui Ștefan au fost duse de „oastea cea mică”, formată din cetele boierești și curteni. Conform dreptului feudal, numai proprietarii de pământ erau obligați să presteze serviciul militar și să meargă la război, de fiecare dată când erau chemați de domn. Boierii cu cetele lor, reprezentau nucleul armatei. Ei constituiau elementul cel mai numeros și cel mai puternic. Din rândul
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
de „curteni” sau „slujitori”, adică boierii care îndeplineau dregătorii locale sau naționale în sistemul administrativ. Numărul curtenilor și slujitorilor era de câteva mii. Curtenii faceau serviciul prin rotație la curte, asigurând paza domnului și îndeplinind diferite slujbe sau servicii. Ceilalți proprietari de pământ, se adunau, în caz de razboi, grupați pe ținuturi, sub comanda pârcălabului de ținut, după care se deplasau la locul de adunare a oștirii stabilit de domn, denumit „vileag” sau „beleag”. „Oastea cea mare” sau „țara” era mobilizată
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
cu restricții minime. Scopul restricțiilor este de a asigura continua răspândire a acestor programe, fără a limita drepturile altor utilizatori de a le utiliza, copia, distribui, studia, modifica și îmbunătăți. Astfel de drepturi sunt de regulă restricționate în cazul software-lui proprietar. Software-ul liber este în general disponibil gratuit, însă gratuitatea nu este absolut necesară. De asemenea, conceptul de software liber este folosit și în alte domenii decât crearea de programe; de exemplu, conținutul Wikipediei este una din aceste inițiative. Pentru
Software liber () [Corola-website/Science/297186_a_298515]
-
obicei, licențele de software liber sunt create în așa fel încât aceste libertăți să nu poată fi restrânse odată cu redistribuirea programului, dar există și licențe mai permisive care permit chiar și înglobarea unor părți ale programelor libere în software-ul proprietar, ca de exemplu licența BSD. În câteva articole importante ale sale, Richard Stallman critică tendința de a se folosi termenul „cu sursă deschisă” ("open source") aplicat la software. El afirmă că, în timp ce software-ul liber și software-ul cu sursă
Software liber () [Corola-website/Science/297186_a_298515]
-
exprimate de denumirea „software cu sursă deschisă”. Licențele de software liber promovate de FSL, cum ar fi licența Licența Publică Generală GNU GPL tind să protejeze libertățile menționate mai sus, împiedicând totodată înglobarea codului sursă al programelor în software-ul proprietar. Se forțează astfel programele proprietare care au folosit cod distribuit sub GPL să fie relicențiate sub GPL, având astfel un caracter viral. Spre deosebire de GPL, licența LGPL permite utilizarea de module de program liber din software-ul proprietar, dacă acestea sunt
Software liber () [Corola-website/Science/297186_a_298515]
-
în software-ul proprietar. Se forțează astfel programele proprietare care au folosit cod distribuit sub GPL să fie relicențiate sub GPL, având astfel un caracter viral. Spre deosebire de GPL, licența LGPL permite utilizarea de module de program liber din software-ul proprietar, dacă acestea sunt legate dinamic, dar eventualele îmbunătățiri trebuie distribuite tot sub LGPL. Software-ul scris de Fundația pentru Software Liber este licențiat de obicei sub GPL sau GNU LGPL, în funcție de poziția pe care software-ul o ocupă pe nișa
Software liber () [Corola-website/Science/297186_a_298515]
-
plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Crângu, Fundulele și Gostilele, având în total 1160 de locuitori ce trăiau în 306 case. În comună funcționau trei biserici, o școală mixtă și două mori de apă, iar principalii proprietari de pământ erau C. Stoicescu și statul. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Sărulești a aceluiași județ, având 2578 de locuitori în satele Boanca, Crângu, Fundulele și Gostilele. În 1931, comuna a luat numele de "Fundulea", fiind formată
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
și ale săracilor de pe domeniul familiei sale. A ajuns la concluzia că în capitalism marea majoritate a oamenilor nu ar putea ajunge la privilegiile de care se bucura el însuși, fiind astfel obligați să-și vândă serviciile industriașilor și marilor proprietari de pământ. Înspre finalul celui de-al doilea război mondial, Giangiacomo s-a alăturat Partidului Comunist Italian (PCI) în lupta împotriva armatei germane și a regimului lui Benito Mussolini. Fiind unul dintre cei mai bogați oameni din Europa, Giangiacomo a
Giangiacomo Feltrinelli () [Corola-website/Science/297191_a_298520]
-
viață, la o ceremonie de premiere a FIFA. Hagi este unul din puținii fotbaliști care au jucat pentru ambele cluburi rivale spaniole Real Madrid și Barcelona. În 2009, Hagi a fondat clubul român Viitorul Constanța. În prezent el este atât proprietarul cât și președintele clubului. De asemenea, a înființat Academia de Fotbal , una dintre cele mai mari academii de fotbal din Europa de Sud-Est. Fiul său, Ianis, este de asemenea fotbalist, actualmente sub contract cu ACF Fiorentina. Gheorghe Hagi a început
Gheorghe Hagi () [Corola-website/Science/297184_a_298513]