110,211 matches
-
confruntă persoanele bisexuale. În 1894, William Kennedy Dickson produce primul film cu sunet din istorie, folosind kinetofonul, un sistem mai degrabă arhaic de a sincroniza imaginea și sunetele preînregistrate într-un studio. Filmul prezintă doi bărbați dansând împreună, pe ritmul operei lui Robert Planquette, "Les Cloches de Corneville". Se numește "The Dickson Experimental Sound Film", de mulți interpretat ca fiind și primul film gay. Probabil departe de adevăr, filmul este des citat ca momentul zero în istoria filmului cu tematică LGBT
Cultura LGBT () [Corola-website/Science/336861_a_338190]
-
la literatura sovietică și a fost ales pentru un mandat ca deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. El a fost distins în 1971 cu Premiul de Stat al URSS pentru două dintre romanele sale. O analiză de ansamblu a operei literare a lui Kojevnikov, scrisă de către criticul literar sovietic Iosif Grinberg, a fost publicată la Moscova în 1972. Kojevnikov a murit pe 20 octombrie 1984 la Moscova, în vârstă de 75 de ani.
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
Jucăria”) și "Rosso Malpelo", povestiri despre viața rurală a Siciliei. Ea a cuprins, de asemenea, "„Cavalleria Rusticana”" („Cavaleria rusticana”), pe care a adaptat-o pentru teatru și care a reprezentat mai tarziu sursă de inspirație pentru mai multe librete de operă, inclusiv "Cavalleria rusticana" a lui Mascagni și "Mala Pasqua!" a lui Gastaldon. Povestirea "„Malaria”" a fost una dintre primele reprezentări literare ale malariei. El a început să lucreze apoi la o serie proiectată de cinci române, din care a finalizat
Giovanni Verga () [Corola-website/Science/336922_a_338251]
-
o malformație cardiacă congenitală. Lunț a fost calomniat de către autoritățile culturale sovietice, fiind acuzat de "cosmopolitism" și apoliticism", alături de confratele său serapionist Mihail Zoșcenko. Scrierile lui Lunț au fost traduse în engleză și în alte limbi, iar un volum din operele sale în limba rusă a fost publicat la Sankt Petersburg în anul 1994.
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
de existența asociației “Ligne et Couleur” cu sediul principal la Paris, Franța. Cum mulți dintre arhitecți sunt și pictori sau graficieni, această asociație se adresează lor, si organizează anual expoziții la Paris și în diverse orașe europene unde sunt expuse opere de artă făcute de arhitecți. Lutfi pare să aibe în artă o predispoziție pentru acuarele cu subiecte arhitecturale, similară cu cea a arhitectului Gheorghe Simotta. “Simotta privește desenul și acuarela că fiind două discipline în legătură directă cu arhitectua cu
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
inspirația scriitorilor în inhibiție. Volumul "Un țărm prea îndepărtat. Seducția frontierelor, frontierele seducției" (2013), nominalizat la Premiile revistei "Observator cultural", ediția 2014, secțiunea „Critică literară/ Istorie literară/ Teorie literară”, conține eseuri de literatură comparată ce realizează o incursiune erotico-exotică în operele unor scriitori români (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu) și străini (Danilo Kiš, Ismail Kadare, Ivo Andrić, Milan Kundera, Péter Esterházy, Constantin P. Kavafis, Jaroslav Hašek). Cartea devine „un amplu exercițiu de imaginație despre ideea de frontieră
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
teza "Proza lui Tudor Arghezi", ce a fost constituit baza cărții "Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul", publicată în același an. A lucrat ca redactor (1970-1998) și redactor-șef (1998-2003) la Editura Eminescu din București. A îngrijit publicarea unor ediții din opera lui Tudor Arghezi, Ioan Al. Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu. Începând din 2001 a fost redactor-șef al revistei "Universul cărții". A decedat la București, în seara zilei de 3 iulie 2015. a debutat ca autoare de critică literară
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
George Călinescu, Zaharia Stancu și Laurențiu Fulga). Cartea conține patru comentarii ample: „Grădinarul melancolic (Tudor Arghezi)”, „Facerea lumii (G. Călinescu)”, „Ziua și noaptea (Zaharia Stancu)” și „Privilegiul permanenței (Laurențiu Fulga)”. Au urmat monografii dedicate prozei lui Tudor Arghezi (1981) și operei literare a lui Zaharia Stancu (1985); volumul "Nostalgia himerei" (2007) a reunit studii și eseuri dedicate lui Liviu Rebreanu, George Călinescu, Tudor Arghezi și I. Al. Brătescu-Voinești. "Interviu cu înger și maimuță" (2001) este un volum de reflecții și eseuri
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
Drujba narodov (în , titlu tradus ca "Prietenia popoarelor") este o revistă literară sovietică fondată în martie 1939, care continuă să existe în Rusia, după prăbușirea URSS, ca o publicație privată. Almanahul "Drujba narodov" a fost fondat în 1939 pentru popularizarea operei scriitorilor din republicile sovietice, publicate în traducere în limba rusă. A avut inițial o apariție neregulată (cu întrerupere în perioada iunie 1941 — octombrie 1943), apoi a apărut începând din 1949 la fiecare două luni. Începând din 1955 este publicat lunar
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
ani. Babbitt a lucrat la traducerea și îngrijirea mai multor ediții de literatură greacă. El a publicat studii și eseuri critice despre Homer și Lucian de Samosata, care au apărut în reviste de specialitate americane și europene. Cea mai cunoscută operă a sa este traducerea colecției "Moralia" a lui Plutarh pentru "Loeb Classical Library", la care a lucrat ultimii zece ani din viață; nu a reușit să o finalizeze pentru că a murit în 1935, la vârsta de 68 de ani.
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
intitulat "", care a fost publicat postum, după eliberarea Franței. Reinterpretarea lui Descartes întreprinsă de el a devenit fundamentul pentru un nou idealism.<br> Brunschvicg a definit filosofia drept "autoreflecția metodică a minții" în care judecata joacă un rol central. Publicarea operei lui Brunschvicg a fost recent finalizată după ce materialele nepublicate ținute în Rusia au fost returnate familiei sale în 2001.<br>
Léon Brunschvicg () [Corola-website/Science/337092_a_338421]
-
(Художественная литература, Худли́т; anterior Государственное издательство художественной литературы, prescurtată Гослитиздат, ГИХЛ) este o editură sovietică și apoi rusă specializată în publicarea operelor literare sovietice, rusești și străine în limba rusă. În prezent, este o companie de stat federală. Sediul ei se află în Moscova, pe strada Novaia Basmannaia nr. 19. Editura de Stat pentru Literatură Artistică (ГИХЛ) a fost înființată la 1
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
literar-artistic al "Gosizdat" cu editura "Zemlia i fabrika". În 1934 a fost redenumită Goslitizdat (Гослитиздат). În 1937 ea a fuzionat cu editura Academia. Începând din anul 1963 ea poartă numele de Editura Literatura Artistică (Художественная литература, ИХЛ). Editura a publicat operele clasice ale literaturii universale, precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
1934 a fost redenumită Goslitizdat (Гослитиздат). În 1937 ea a fuzionat cu editura Academia. Începând din anul 1963 ea poartă numele de Editura Literatura Artistică (Художественная литература, ИХЛ). Editura a publicat operele clasice ale literaturii universale, precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură din URSS în domeniul literaturii clasice, ca număr de
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
volum (inițial într-un tiraj de 300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000 de exemplare) conținea o prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în 1977 și limitată la operele publicate în secolele XIX—XX. "Biblioteca clasică" a fost concepută pentru a umple golurile în reflectarea istoriei literaturii universale și a avut inițial în plan publicarea a 147 de cărți. Editura a publicat intensiv operele alese ale lui Lev Tolstoi
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
în 1977 și limitată la operele publicate în secolele XIX—XX. "Biblioteca clasică" a fost concepută pentru a umple golurile în reflectarea istoriei literaturii universale și a avut inițial în plan publicarea a 147 de cărți. Editura a publicat intensiv operele alese ale lui Lev Tolstoi și Mihail Șolohov (într-un tiraj de 1 milion de exemplare fiecare), o colecție de scrieri ale lui Aleksandr Pușkin într-un tiraj de 10,7 milioane exemplare. Ca rezultat al campaniei "Cărți în schimbul maculaturii
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
exemplare fiecare), o colecție de scrieri ale lui Aleksandr Pușkin într-un tiraj de 10,7 milioane exemplare. Ca rezultat al campaniei "Cărți în schimbul maculaturii" din 1974, au fost publicate în 20 de ani un număr de aproximativ 200 de opere de ficțiune într-un tiraj de 210 milioane de exemplare. De asemenea, Goslitizdat a lansat "Roman-Gazeta", revistele Moskva, Neva, "Zvezda", "Detskaia literatura". Începând din anul 1963 editura a avut o filială la Leningrad. În 1980 editura a fost decorată cu
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
poate ieși în lume - realitatea este de a deveni cu adevărat rațional. Putem crede că ca Kojève a tras această concluzie în direcția practicii, abandonând filosofia și dedicându-și restul vieții planificării economice. La momentul de morții lui Kojève, editarea operei "L'Histoire raisonnée de la philosophie païenne " este aproape gata.. Primul din cele trei volume este publicat în 1968, al doilea în 1973, iar ultimul, doi ani mai târziu. Aceste volume provin din notele de lectură pe care Kojève le-a
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
Ca membru al Partidului Unit al Muncitorilor (Mapam) și-a început cariera recenzând cărți scrise în stilul 'realist-socialist' și a fost apropiat de scriitori cu convingeri de stânga precum Avraham Shlonsky și Lea Goldberg. A publicat cărți despre viața și opera lor, bazate pe cunoașterea personală și pe activitățile comune, combinând memoriile proprii cu cercetarea operelor literare ca spectator implicat. Aceste cărți contribuie în mod fundamental la înțelegerea unei perioade și a atmosferei literare de la începuturile existenței statului Israel. A obținut
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
în stilul 'realist-socialist' și a fost apropiat de scriitori cu convingeri de stânga precum Avraham Shlonsky și Lea Goldberg. A publicat cărți despre viața și opera lor, bazate pe cunoașterea personală și pe activitățile comune, combinând memoriile proprii cu cercetarea operelor literare ca spectator implicat. Aceste cărți contribuie în mod fundamental la înțelegerea unei perioade și a atmosferei literare de la începuturile existenței statului Israel. A obținut mai multe premii: premiul Fichman, premiul Talfir, premiul Bernstein, premiul Societății Autorilor, Compozitorilor și Editorilor
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
soției sale lui Tarquiniu și altora. Titus Livius compară virtutea romanei Lucreția, care a rămas în camera ei de țesut, cu cea a doamnelor etrusce care se ospătau cu prietenii. Ovidiu relatează povestea Lucreției în Cartea a II-a a operei "Fasti", publicată în 8 AD, concentrându-se pe caracterul trufaș al lui Tarquiniu. Mai târziu, Sfântul Augustin a vorbit de figura de Lucreției în "Cetatea lui Dumnezeu" (publicată în 426 AD) apărând onoarea femeilor creștine care au fost violate în timpul
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
() este un istoric literar român, care s-a remarcat prin cercetarea intensivă și editarea operelor literare ale lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale. S-a născut în familia agricultorilor Voicu Ilin și al Mariei (n. Voicu) din satul oltenesc Fărcașele. A urmat studii primare la școala din Fărcașele (1941-1945), Gimnaziul Unic Comercial din
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Gheorghe Chițu” din Craiova (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957). A beneficiat de o bursă „Humboldt” la Universitatea din Tübingen (1969-1970; 1971) și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată "Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
în "Studii și cercetări de istorie literară și folclor". Studiile sale de istorie literară au apărut în revistele "Contemporanul", "Cronica", "Luceafărul", "Manuscriptum", "Revista de istorie și teorie literară", "Steaua", "Transilvania", "Viața Românească". Cercetările sale individuale au fost consacrate biografiei și operei literare a lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale, aducând puncte de vedere noi și constituind materiale documentare de importanță fundamentală în analiza creației literare a autorilor sus-menționați, deoarece apelează pentru elucidarea unor aspecte la științe înrudite: folcloristica, filologia
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
documentare de importanță fundamentală în analiza creației literare a autorilor sus-menționați, deoarece apelează pentru elucidarea unor aspecte la științe înrudite: folcloristica, filologia, istoria, istoria artelor. Studiile sale au contribuit, de asemenea, la îmbogățirea literaturii române cu identificări ale unor noi opere, articole, reviste și alte colaborări literare. Stancu Ilin a publicat două cărți despre viața și opera lui Liviu Rebreanu: "Liviu Rebreanu în atelierul de creație" (1985) și "Liviu Rebreanu în agora" (1988), precum și antologia de folclor "Poezia obiceiurilor de iarnă
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]