109,982 matches
-
probe și documente pentru a dovevi evenimentele și a-și justifică naționalitatea și emiterea de pretenții. Polonezii din Galiția erau de asemenea un alt grup de luat în considerare. Cracovia din 1808 era declarat un oraș liber până în 1846. Marii proprietari polonezi dețineau terenuri întinse în timp ce țărănimea ruteană era lipsită de pământ. Chiar izbucnise un conflict social și religios dintre polonezi și ruteni. În 1846 s-a declanșat o răscoala țărănească, violență, antipoloneza și antisemită (fiind multe comunități evreiești în zona
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
erau zone agrare. Apar ramuri industriale ca industria textilă, industria alimentară (mărcile de bere binecunoscute), industria metalurgică, industria de automobile ca Porsche sau Daimler. Inițial fiind cenzitar, ulterior, sistemul electoral a evoluat, fiind organizat pe colegii: primul era rezervat marilor proprietari. Începea o democratizare a vieții politice. În 1896 s-a creat un al cincilea colegiu în care votau toți cei care nu puteau să voteze în primele patru colegii. În 1907 s-a introdus votul universal. Apar nucleele primelor partide
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
română. Erau sub 50% catolici, restul fiind protestanți, ortodocși și evrei. Ungaria avea o economie agrar-industrială. Agricultură avea randamente mici, nu era însă nici arhaică, dar nici foarte avansată. Era bazată pe marea proprietate, majoritatea terenurilor fertile fiind deținute de proprietarii bogați ca Familia Esterhazy care stăpânea 300 000 de hectare. A constituit un proletariat agricol care muncea în condiții dificile și de multe ori izbucneau revolte violente, reprimate rapid de forțele de ordine. Ungaria, condusă de monarhul constituțional Franz Joseph
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de lemn pictat pentru icoane, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Stranele sunt și ele vechi, provenind de la începutul secolului al XX-lea. Biserica a fost reparată pe la 1859 de logofătul Alecu Dimitrie Ghica și soția sa Ecaterina, proprietarii de atunci ai moșiei Păușești. În decursul timpului, biserica a mai suferit reparații în trei rânduri: 1900, 1950 și 1980. Biserica de lemn din Păușești dispune de obiecte de cult (potire și cruci sculptate) donate de voievodul Grigore Alexandru Ghica
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
accesibil, fie din satul Oneaga, fie de la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Istoria monahismului în aceste locuri este destul de veche. În secolul al XVIII-lea în pădurea din apropierea satului Oneaga s-au așezat trei pustnici ruși. În anul 1780, clucerul Neculai Cristescu, proprietarul moșiei și al satului Cristești, a ctitorit o biserică din bârne de stejar, cu hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". Ea este menționată pentru prima dată în 1834. Schitul a fost de la început cu obște de călugări și depindea aministrativ de
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
Suedii corupte în februarie 1771. La acel moment, regatul său era al doilea ca întindere pe continent, după Rusia - nu vorbim doar de teritoriul Suediei de azi, ci și de Finlanda și un teritoriu în Germania (nordul Pomeraniei). În Finlanda, proprietarii de pământuri și negustorii erau de origine suedeză, iar în Pomerania populația era vorbitoare de germană și tindea să se identifice cu germanii din sud. În plus, populația regatului lui Gustav era dispersată pe un teritoriu foarte vast, ocupând de
Gustav al III-lea al Suediei () [Corola-website/Science/317531_a_318860]
-
comanda armatei ruse din Kiev. A fost construită un nou centru militaro-politic („sici”) - „Noul Sici”, în locul celui distrus de Petru I al Rusiei. Cazacii au permis în continuare așezarea pe teritoriile controlate de ei a țăranilor iobagi fugiți de pe moșiile proprietarilor ruși sau polonezi, în încercarea de a câștiga aliați în lupta împotriva unor posibile încercări ale rușilor de amestec în afacerile interne ale zaporojenilor. În 1762, Zaporojia era populată cu aproximativ 33.700 de cazaci și 150.000 de țărani
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
18 ani. Accesul câinilor pe spațiile publice și pe căile de acces către acestea este permis numai dacă aceștia poartă botniță și sunt ținuți în zgardă și lesă. Câinii se înregistrează la secția de poliție în raza căreia este domiciliat proprietarul. Majoritatea organizațiilor de profil, se opun ferm legislațiilor care au ca scop restricționarea unei anumite rase de câini:
American Staffordshire Terrier () [Corola-website/Science/317545_a_318874]
-
sa, Irina Cantacuzino. Atacurile lansate de cei doi aliați împotriva fortăreței Srrehes în 1342-1343 nu aveau succes. Campania lui Cantacuzino se reducea la aproximativ 500 de oameni. În acest moment, sosea vestea că Thessalonicul îl recunoștea ca împăra. Țara marilor proprietari se alia șefului aristocrației bizantine. Acesta încredința provincia, administrației viagere a vechiului său prieten Ioan Angelos, acesta domnind într-o semi-independență, dar fără a înceta să recunoască drepturile suverane ale stăpânului său în Epir, Acarnania, Etolia și Thessalia, reușind să
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
sau instrucțiuni de utilizare a utilajelor implicate în fabricație. Modalitățile de transmitere a informațiilor tehnice în cadrul unui transfer de tehnologie pot include, de asemenea : instruirea directă a personalului, instruirea la locul de muncă ("training on-the-job"), demonstrații video, vizite la sediul proprietarului de tehnologie efectuate de personalul de specialitate al receptorului licenței etc. Obiectul transferului internațional de tehnologie se poate referi la : brevete de invenție, desene și modele tehnice, formule secrete de fabricație și în general asistență tehnică nebrevetată , de exemplu know-how
Transfer de tehnologie () [Corola-website/Science/317564_a_318893]
-
tehnologie. Asupra procesului de transfer pot acționa factori cu efect negativ, de exemplu, "bariere de cunoaștere". Printre barierele de cunoaștere datorate receptorului se include nivelul de cunoștințe al acestuia, informațiile insuficiente asupra performanțelor tehnice și economice ale tehnologiilor existente la proprietarii de tehnologii; această lipsă de cunoștințe poate constitui o barieră în calea transferului de tehnologie prin licențiere. "Moduri de realizare a transferului tehnologic." Se pot distinge diferite modalități de realizare a transferului tehnologic, după cum urmează. "Transferul tehnologic pe verticală" se
Transfer de tehnologie () [Corola-website/Science/317564_a_318893]
-
în competiția principală. Filmul este o parabolă plecând de la destinele a doi copii care se nasc în 1900 într-un sat din Italia. Unul din ei, Olmo Dalco, vine dintr-o familie de arendași, iar celălalt, Alfredo Berlinghieri, este fiul proprietarului.
1900 (film) () [Corola-website/Science/317603_a_318932]
-
dreptul țăranilor de mutare de la un stăpân la altul, pentru ca în acel an, codul de legi să lege definitiv țăranii de pământ. Statul a sprijinit necondiționat iobăgia, iar fuga șerbilor de pe moșiile stăpânilor lor a devenit o infracțiune împotriva statului. Proprietarii funciari aveau o putere totală asupra țăranilor lor, pe care îi putea cumpăra, vinde, negocia sau depune garanție. Țăranii care trăiau pe pământurile deținute de stat nu erau considerați iobagi. Aceștia erau organizați în obști, care erau responsabile pentru colectarea
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
fost prins de bolșevici însă curând acestea s-au stins în haosul celui de-Al Doilea Război Mondial. După război, Dmitri a fost reînhumat în capela palatului de pe insula Mainau din sudul Germaniei, ca o favoare acordată surorii lui Maria, proprietarul fiind fiul Mariei, Prințul Lennart.
Marele Duce Dimitri Pavlovici al Rusiei () [Corola-website/Science/317706_a_319035]
-
care a condus baza l-a admirat pentru frumusețea, simetria perfectă și puritatea liniilor arhitecturale și nu a lăsat să fie distrus, astăzi castelul pastrând vitralii de origine, pictură murală Zuber în sufragerie, stucaturi și fresce ce încântă privirea. Printre proprietarii acestui castel se numără André Malraux, jurnalist și istoric, și cantautorul , iar cel de la care Angela Crăciun l-a cumpărat este un renumit expert parizian, Jean Renoncourt, vecin și prieten a lui Jacques Chirac, cunoscut și pentru procesul pe care
Château de la Huardière () [Corola-website/Science/317772_a_319101]
-
copie după textul original, cu patru sute de ani mai vechi. Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din cele două Americi. Johann Christian Gotze, director al Bibliotecii regale din Dresda, Germania, a achiziționat acest codex de la un proprietar privat din Viena, în 1739. Cum a ajuns acest codex în Viena este o enigmă, dar se presupune că a fost trimis de Fernando Cortés ca un cadou din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles l-a numit
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
aplicată din luna iunie 2010. La început de mandat, guvernul Boc s-a pronunțat pentru continuarea programului Prima Casă, program inițiat de executivul anterior, cu scopul de a ușura achiziția unei prime locuințe de persoanele care nu au fost niciodată proprietari și de a ajuta industria de construcții de locuințe. În noua guvernare, programul urmează să se orienteze exclusiv către imobilele nou construite. Ministrul dezvoltării regionale, Elena Udrea, a propus ca locuințele ANL să fie vândute chiriașilor la prețuri sub cele
Guvernul Emil Boc (2) () [Corola-website/Science/317869_a_319198]
-
PILG beneficiază de o amplasare pe traseele internaționale de comerț și transport, precum este canalul navigabil Rin-Main-Dunăre, care unește Marea Neagră, 14 state europene și Marea Nordică; sistemele de cale ferată de standard european și rus, precum și rețeaua de drumuri internaționale. Proprietarul, operatorul și investitorul general al Portului Internațional Liber Giurgiulești este compania „Danube Logistics” SRL. Portul a fost dat în exploatare la 26 octombrie 2006, după 10 ani de construcție. Odată parte a Uniunii Sovietice, până de curând Republica Moldova depindea de
Portul Giurgiulești () [Corola-website/Science/318022_a_319351]
-
au reclamat țarului că răzvrătește poporul și conduce o sectă religioasă. La acestea s-a adăugat faptul că el (deși era preot catolic) s-a căsătorit cu menajera sa. În anul 1823, țarul a poruncit expulzarea lui Lindl din Rusia. Proprietarul companiei Werner, Gottlieb Veygel, a fost numit în funcția de primar, devenind conducător al comunității germane din Sărata, deși era de religie protestantă. El a pus capăt regimului comunității de bunuri (devălmășiei), inițiate de Lindl, și a împărțit terenurile familiilor
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
erau numiți temporar direct de către atamanul de tabără. Armata era formată exclusiv din infanteriști (dotați pentru operațiuni amfibii), fără cavalerie, flotă sau artilerie. Structura socială a început de asemenea să se diversifice. În locul societății cazacilor egali, numeroși pescari, negustori și proprietari de pământ au devenit „raiah” (membrii ai claselor inferioare plătitori de taxe). Criza Siciului Dunărean a început în 1825, când atamanul de tabără Litvin, după ce și-a luat angajamentul că va organiza o nouă expediție împotriva insurgenților greci, a dispărut
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
informatori în structurile poliției. Zaher a scăpat de o parte dintre condamnări după ce a fost grațiat conform legii 137/ 1997. Anchetatorii au stabilit că, începând din 1990, Iskandarani a avut un rol important în contrafacerea și contrabanda cu țigări, fiind proprietarul unei fabrici din localitatea Jimbolia, județul Timiș. Potrivit acestora, țigările erau destinate atât pieței din Europa de Vest, cât și Orientului Mijlociu. Tutunul era livrat de la o firmă din Liban, care ar fi controlată de familia lui Iskandarani. Probele administrate au arătat
Zaher Iskandarani () [Corola-website/Science/318036_a_319365]
-
anul 2006, din care a rezultat ArcelorMittal, numele combinatului a fost schimbat în "". La momentul privatizării, compania producea pierderi de 1 milion de dolari pe zi, datorită căpușării. Dezcăpușarea a adus combinatul la profit în doi ani după privatizare, fără ca proprietarul să facă investiții semnificative. Tranzacțiile bazate pe barter au fost eliminate complet, imediat după privatizare. S-au creat relații de afaceri directe cu toți marii consumatori de oțel din România, iar la nivel internațional, compania a beneficiat de rețeaua grupului
ArcelorMittal Galați () [Corola-website/Science/318089_a_319418]
-
administrației de stat și comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de către acestea a reglementărilor în domeniu. Prin înființarea ANRP, premierul de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, a mutat controlul asupra procedurilor de retrocedare de la primăriile și prefecturile din teritoriu la București. Proprietarii ale căror bunuri au fost naționalizate de regimul comunist și care dețin titluri de despăgubire au început să depună de la 1 octombrie 2007 dosarele la pentru acordarea de despăgubiri în numerar și acțiuni la Fondul Proprietatea. La sfârșitul anului 2008
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților () [Corola-website/Science/318091_a_319420]
-
FPS) și "Tubman (International) Limited" contractul de vânzare-cumpărare pentru un pachet de 71,96 % din acțiuni. În anul 2004, grupul luxemburghez Tenaris a preluat compania "Tubman Holding Gibraltar Limited", pentru care a plătit 4,2 milioane de dolari, devenind astfel proprietar al Silcotub Zalău. În anul 2009, Unitatea din Zalău avea o capacitate anuală de producție de 180.000 tone de țevi fără sudură și o forță de muncă de 1.300 angajați. Combinatul Siderurgic din Călărași a fost înființat la
Silcotub () [Corola-website/Science/318097_a_319426]
-
capital majoritar de stat: 51% capital de stat și 49% acționari persoane fizice. Din 1996, pachetul majoritar a fost preluat de către "Asociația PAS Electroargeș ’94", formată exclusiv din salariați ai societății. Asociația s-a dizolvat în 2005, membrii ei devenind proprietarii acțiunilor. Acțiunile Electroargeș se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, sub simbolul ELGS. În anul 2010, firma a fost cumpărată de omul de afaceri Cătălin Chelu. În anul 2002 producția de aparate electrocasnice a Electroargeș se apropia de
Electroargeș () [Corola-website/Science/318101_a_319430]