110,211 matches
-
aspecte la științe înrudite: folcloristica, filologia, istoria, istoria artelor. Studiile sale au contribuit, de asemenea, la îmbogățirea literaturii române cu identificări ale unor noi opere, articole, reviste și alte colaborări literare. Stancu Ilin a publicat două cărți despre viața și opera lui Liviu Rebreanu: "Liviu Rebreanu în atelierul de creație" (1985) și "Liviu Rebreanu în agora" (1988), precum și antologia de folclor "Poezia obiceiurilor de iarnă" (1985). Contribuțiile sale cele mai valoroase sunt reprezentate de publicarea, în colaborare, a ediților critice din
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Rebreanu: "Liviu Rebreanu în atelierul de creație" (1985) și "Liviu Rebreanu în agora" (1988), precum și antologia de folclor "Poezia obiceiurilor de iarnă" (1985). Contribuțiile sale cele mai valoroase sunt reprezentate de publicarea, în colaborare, a ediților critice din B.P. Hasdeu ("Opere", I-XVI, 1986-2013, cu Ionel Oprișan) și I. L. Caragiale ("Opere", I-V, 2000-2015, cu Nicolae Bârna și Constantin Hârlav). Stancu Ilin a obținut Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1985).
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Rebreanu în agora" (1988), precum și antologia de folclor "Poezia obiceiurilor de iarnă" (1985). Contribuțiile sale cele mai valoroase sunt reprezentate de publicarea, în colaborare, a ediților critice din B.P. Hasdeu ("Opere", I-XVI, 1986-2013, cu Ionel Oprișan) și I. L. Caragiale ("Opere", I-V, 2000-2015, cu Nicolae Bârna și Constantin Hârlav). Stancu Ilin a obținut Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1985).
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
lui Zaharia Stancu. El a scris trei cărți de proză în ultimii cinci ani din viață, plus o plachetă de versuri, "Carmen miserabile", al cărei manuscris a fost pierdut de editura la care a fost predat. A mai tradus din opera literară a lui Fiodor Dostoievski, Bertolt Brecht și Georges Duhamel. Poetul și criticul literar Emil Manu îl considera „un intelectual fin și discret”. A murit la 25 august 1975, la București. Literatura scrisă de se evidențiază prin vervă epică și
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în anul următor colecția de studii clasice "Problèmes de critique et d’histoire textuelle". Ambele lucrări vor fi reeditate la Hildesheim în 1966 și, respectiv, 1973. este numit în anul 1943
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
a publicat, în 1953, volumul de "Atol". A desfășurat o activitate bogată de traducător al literaturii române în limba portugheză, publicând volumele "Contos romenos" (1943) și "Novos contos romenos" (1946) și traducând, singur sau în colaborare cu diverși scriitori lusitani, opere literare românești de referință precum poeziile lui Mihai Eminescu, "Amintiri din copilărie" de "Ion Creangă", "Viața la țară" de Duiliu Zamfirescu, "Pădurea spânzuraților" de Liviu Rebreanu, precum și scrieri ale lui Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Ioan Al. Brătescu-Voinești, Gib I. Mihăescu
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
și la Biblioteca Academiei Române, reprezentând un bogat material documentar. A tradus din limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului" și din limba germană "Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscva" (Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire biruință" (Buda, 1815). Opera sa principală, "Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815", a fost scrisă la Craiova în anii 1814-1815 și încheie ciclul cronicilor muntene, povestind întâmplări din ultima perioadă fanariotă și amintind domnitorii Nicolae Caragea, Mihai Suțu și Nicolae Mavrogheni. Cronica are
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
eseuri la revistele "Cronica", "Convorbiri literare", "Dacia literară", "Ateneu", "Bucovina literară", "Saeculum" etc. A publicat mai multe volume de folcloristică, estetică și etnologie, a colaborat la "Tratatul de dialectologie" (1984), a îngrijit peste douăzeci de antologii și ediții critice ale operelor lui Al. Vasiliu, M. Eliade, M. Sadoveanu, N. Crainic, Al. Dima și M. Eminescu și a publicat, în colab. cu Magda Ursache, antologia de poezie religioasă "Duh și slovă" (2000). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iași
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
rădăcinile creațiilor literare. Studiile publicate evidențiază preocuparea sa pentru cultura tradițională veche a poporului român, abordată laturile sale estetice și etnologice. Petru Ursache a cercetat din punct de vedere mitologic balada "Miorița", acordând atenție aspectelor morale și estetice ale unor opere religioase precum "Filocalia", care i-a inspirat scrierea unui tratat de „Estetică teologică”. Balada "Miorița" este abordată de Petru Ursache într-un volum de 328 de pagini, organizat în 6 capitole (Aventuri thanatice exemplare, Imaginarul mitic al păstorului, Transhumanțe sufletești
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
o integrare cosmică a omului, o continuare a existenței în cadrul naturii eterne așa cum sugerează motivul nunții. Petru Ursache a fost fascinat de studiile de mitologie și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade, publicând volumul "Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade" (1993, reeditat în 1999 și 2008) și două antologii din opera acestuia: "Meșterul Manole, studii de etnologie și mitologie" și "Arta de a muri", cercetând modul de integrare a miturilor în opera lui Mircea Eliade. Cartea "Bucătaria
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
motivul nunții. Petru Ursache a fost fascinat de studiile de mitologie și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade, publicând volumul "Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade" (1993, reeditat în 1999 și 2008) și două antologii din opera acestuia: "Meșterul Manole, studii de etnologie și mitologie" și "Arta de a muri", cercetând modul de integrare a miturilor în opera lui Mircea Eliade. Cartea "Bucătaria vie. File de antropologie alimentară" (Junimea, 2011) este o călătorie literară pe teme culinare
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
volumul "Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade" (1993, reeditat în 1999 și 2008) și două antologii din opera acestuia: "Meșterul Manole, studii de etnologie și mitologie" și "Arta de a muri", cercetând modul de integrare a miturilor în opera lui Mircea Eliade. Cartea "Bucătaria vie. File de antropologie alimentară" (Junimea, 2011) este o călătorie literară pe teme culinare prin literatura universală de la Epopeea lui Ghilgameș și textele biblice până la operele literare ale unor scriitori români precum Costache Negruzzi, Mihail
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
a muri", cercetând modul de integrare a miturilor în opera lui Mircea Eliade. Cartea "Bucătaria vie. File de antropologie alimentară" (Junimea, 2011) este o călătorie literară pe teme culinare prin literatura universală de la Epopeea lui Ghilgameș și textele biblice până la operele literare ale unor scriitori români precum Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Păstorel Teodoreanu și Mihail Sadoveanu. În concepția lui Petru Ursache, arta este subsumată unei dualități umano-divine, orice abordare a ei de pe una din cele două poziții fiind lacunară și deformată
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
de Artă Modernă „Armory Show” și publicată în „Chicago Tribune” din 25 martie 1913. Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România și este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național. Tema operei este una simbolistică, cu cei doi îndrăgosiți îmbrațișați, reprezentați în numroase opere încărcate de erotism, de la Auguste Rodin și Edvard Munch, la Gustave Moreau. Sculptura este considerată prima sculptură modernă a secolului al XX-lea, cu o tratare arhaizantă a
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
martie 1913. Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România și este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național. Tema operei este una simbolistică, cu cei doi îndrăgosiți îmbrațișați, reprezentați în numroase opere încărcate de erotism, de la Auguste Rodin și Edvard Munch, la Gustave Moreau. Sculptura este considerată prima sculptură modernă a secolului al XX-lea, cu o tratare arhaizantă a formelor și deschizătoare a marilor cicluri brâncușiene. Brâncuși a creat mai multe
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
a Filialei Cluj a Academiei Române și a fost redactor responsabil al Buletinului de studii și cercetări de istorie literară și folclor din Cluj. A decedat prematur în 1958, lăsând ca proiecte nerealizate o monografie amplă despre George Bariț și editarea operelor complete ale lui Ioan Slavici. Începând din septembrie 1996 școala gimnazială din satul natal Mihalț îi poartă numele. A colaborat în decursul timpului cu numeroase articole, studii, cronici și comentarii literare în revistele "Societatea de mâine", "Cosânzeana", "Boabe de grâu
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
valorizarea literaturii transilvănene din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. (Mircea Zaciu, în M. Zaciu, M. Papahagi și Aurel Sasu (ed.), "Dicționarul scriitorilor români", Fundația Culturală Română, București, 1995). Interesul său principal l-a constituit analizarea operei literare a lui Ioan Slavici, George Coșbuc, Liviu Rebreanu sau Ion Agârbiceanu. S-a preocupat de cercetarea modului de răspândire a valorilor universale la românii din Ardeal, elaborând volumele "Timotei Cipariu și Italia" (1943), "Slavici și Confuciu" (1948), "Turgheniev la
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
anii regimului comunist, adunând în două tomuri (Ion Breazu, "Studii de literatură română și comparată", vol. I-II, ediție îngrijită, bibliografie și indice de nume de Mircea Curticeanu, Editura Dacia, Cluj, 1970-1973, 575 și 463 pagini) o parte esențială a operei învățatului transilvănean, precum și un volum de corespondență între Ion Breazu și Lucian Blaga ("De amicitia Lucian Blaga - Ion Breazu. Corespondență - Addenda: Ion Breazu - Note de jurnal. Carte gândită și alcătuită de Mircea Curticeanu", [Imprimeria „Ardealul”], Cluj-Napoca, 1995, 348 pagini).
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
și Victor Papilian și a colaborat la peste 100 de volume colective, printre care "De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc" (1982), "Dicționarul scriitorilor români", I-IV (1995-2002) etc. A îngrijit și prefațat ediții ale operelor lui Octavian Goga, Lucian Blaga, Ioan Slavici, Cezar Petrescu, Vasile Goldiș, Victor Eftimiu, Emil Isac, Ion Minulescu, Nicolae Oțălea, Victor Papilian, Al Ciura, George Barițiu, Vintilă Horia, Grigore Culger, Ștefan Manciulea, Gr. Nandriș etc. A studiat istoria literară a Transilvaniei
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
literară. Activitatea sa a fost recunoscută prin decernarea Premiului „N. Iorga” al Academiei Române (1976) și Premiului de eseu, critică și istorie literară al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca pentru cartea " Tectonica genurilor literare" (1980), Premiul Ministerului Culturii pentru exegeza vie și operei lui Lucian Blaga (1994), Premiul Salonului de Carte de la Timișoara (1996), Premiul Salonului de carte orădean (1996) pentru "Convergențe europene", Premiul Special Festivalului Național de Poezie „Orfeu”(1998), Premiul pentru eseu al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor pentru "Figuri
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
de o nouă clădire construită prin donațiile comunității evreiești ortodoxe). Ulterior el a fost și profesor de ebraica la Liceul israelit din oraș. Fleischer a făcut numeroase cercetări și a publicat articole în domeniul literaturii evreiești medievale, mai ales cu privire la operă și viața poetului, filologului, matematicianului și astrologului Avraham Ibn Ezra, de asemenea a scris comentarii biblice care au apărut după 1912 în revistele „Hatzofe Hokhmat Israel”, „Sinai” etc. Multe din lucrările sale au rămas în manuscris. În 1948 în urmă
Leopold Fleischer () [Corola-website/Science/337166_a_338495]
-
ziarele Sfatul Țării, Observator (1991-1993), colaborator salariat la revistele Basarabia, Sud-Est cultural, redactor-șef la Editura Enciclopedică (1993-1994). Din anul 1994 (de la fondare) până în prezent este redactor-șef al Editurii Arc. Debut absolut: Tinerimea Moldovei, 1979. Debut editorial: Mihai Eminescu. Opere, în trei volume, ediție critică și adnotată (în colaborare), Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1981. A publicat articole și studii în revistele: Basarabia, Sud-Est cultural, Contrafort, Semn, Columna, Observatorul, Sfatul Țării, Flux, Jurnal de Chișinău, Literatura și arta, Noi, Caiete critice
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
să repună, totodată, în drepturi producția lirică a Junimii din epoca ei de glorie, una dintre cele mai importante din deceniile șase, șapte și opt ale secolului trecut, aceea în ambianța căreia s-a cristalizat și s-a im¬pus opera eminesciană de maturitate.” „Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
Pace e l'Arbitrato" („Uniunea Lombardă pentru Pace și Arbitraj”), care milita pentru dezarmare și avea în vedere crearea Ligii Națiunilor. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, el s-a dedicat colectării de material documentar pentru principala sa operă istorică și literară, "Le guerre, le insurrezioni e la pace nel secolo XIX" („Războaiele, insurecțiile și pacea în secolul al XIX-lea”), apărută în patru volume publicate succesiv în 1903, 1904, 1906 și 1910. Primul volum conține o descriere detaliată
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
legaliștilor/legiștilor. Adoptat ca filozofie guvernamentală oficială, în opoziție cu confucianismul, suținea că statul nu trebuie să se bazeze pe tradiție și ritual, ci pe legi. Un alt curent politico-filozofic a fost cel daoist. Apărut din îmbinarea filozofiei clasice cu operele spirituale ale lui Lao Zi (dintre care cea mai importantă este "Tao Te Ching"), promova cooperarea omului cu tendințele lumii naturale. Astfel, activitatea umană trebuia să țină cont de "jocul" circumstanțelor. Un alt curent filozofic, ce a evoluat practic în
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]