108,934 matches
-
a asigurat tonajul maritim necesar. Tot ce a privit transportul și întreținerea a căzut însă direct în sarcina guvernelor naționale. România a preluat în 1919 sarcina repatrierii prizonierilor care luptaseră în armatele Puterilor Centrale - internați în lagărele din Rusia și proveniți din cadrul militarilor originari din noile provincii intrate în structura statului: Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat. În acest scop, Guvernul României s-a angajat să suporte cheltuielile de transport ale prizonierilor și să facă demersurile necesare pentru urgentarea repatrierii acestora
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
un renumit botanist, chimist și medic austriac de origine franceză, fiind prim-autor în descrierea multor animale, ciuperci și plante. Abrevierea numelui său în cărți științifice este în domeniul botanicii și micologiei Jacq., în cel al zoologiei Jacquin. Nikolaus a provenit dintr-o familie aristocrată franceză (al cărui titlu nu a fost prevalat în Sfântul Imperiu Roman, de abia Nikolaus a obținut titlul de baron pentru țările Imperiului Hasburgic) care s-a mutat în Olanda, în ultimul sfert al secolului al
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Kolceak. Această chestiune însă - conform lui Winston Churchill, trebuie interpretată prin prisma tuturor dificultăților poziției deținute de Janin, ofițer care în realitate nu ar fi avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context. Viitorul general a provenit dintr-o familie catolică și conservatoare, copilăria petrecându-și-o la Grenoble. Sub influența mediului familial a rămas regalist. A fost destinat unei cariere militare încă din copilărie. Istoricul slovac Dušan Kováč l-a descris ca fiind un conservator, fiind
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
să accepte la Bourges comanda "Corpului 8 de Armată teritorială" franceză. În acest post - care nu a reprezentat o promovare, și-a încheiat cariera la data de 19 octombrie 1924. De aici s-a retras în Isère, acolo de unde a provenit soția sa. Frustrările trăite în timpul misiunii din Rusia din timpul Războiului Civil în ceea ce privește relațiile cu Kolceak și Knox, au constituit elementul central al memoriilor sale despre respectiva perioadă - publicate în 1933 în Franța sub titlul de "„Ma mission en Sibérie
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
-ului în fața executivului sau a politicului”, poziție apreciată în unele publicații. Criticat pentru un potențial conflict de interese - întrucât deținea atât funcția de președinte al Curții de Apel București, cât și pe cea de membru CSM, iar majoritatea inspectorilor judiciari proveneau de la această instanță -Dan Lupașcu a optat de la 1 ianuarie 2007 pentru activitate permanentă la CSM, deși Decizia nr. 375/2005 a Curții Constituționale permitea, fără excepții, cumulul de funcții. În iunie 2009, judecătorul Dan Lupașcu a reprezentat Consiliul Superior
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
lui de a asedia Revalul controlat de Suedia nu aveau succes, nefiind susținute nici de Ivan și nici de fratele lui Magnus, Frederick al II-lea al Danemarcei . Atenția lui Ivan se concentra în alte părți, în timp ce ezitările lui Frederick proveneau probabil dintr-un nou spirit de unitate suedo-daneză care îl făcea să nu fie dispus să invadeze Livonia în ajutorul lui Magnus, al cărui stat era vasal Rusiei. Asediul a fost abandonat în martie 1561 după care acțiunile suedeze în
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Denumirea inițială a templului a fost "Hieizan" ("Hieizan-ji"), adică „Templul Muntelui Hiei”. Denumirea actuală a templului provine de la "Era Enryaku" (782 -- 806), perioada de domnie a împăratului Kammu. se traduce ca „calendar prelungit”. Muntele Hiei a fost locul de venerare a zeităților șintoiste (kami) Ōmiwa Myōjin și , și sanctuarele ("jinja") dedicate acestor kami au existat înainte de apariția
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
centrul la , și Tendai Jimon, cu centrul la Mii-dera, la poalele muntelui Hiei. Deși rivalitatea dintre Sammon și Jimon nu a avut bazată divergențe doctrinale, ea uneori a căpătat forme violente (de exemplu, călugării unei denominații opunându-se numirii starețului provenit din cealaltă denominație). Deși autoritatea de a numi stareți aparținea împăratului, unele numiri au cauzat proteste. Actele de nesupunere deseori aveau formă de „parade” (demonstrații de forță) petrecute la capitală cu scop de a manifesta dezacordul cu deciziile curții imperiale
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Enryaku-ji. Obiectul de venerare este Buddha-Vindecătorul. La 8 februarie 1912 Ruri-dō a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. este o clădire mică, situată în fața Ninaidō cu fațada orientată spre sud. Obiectul de venerare este statuia lui . Denumirea Tsubaki-dō, adică „Sala cameliilor”, provine de la o legendă veche, potrivit cărea prințul Shōtoku, în timpul călătoriei la muntele Hiei, ar fi înfipt în pământ toiagul său, făcut din copac de camelie („tsubaki”, "camelia japonica"), și aceast toiag ar fi prins rădăcini și ar fi crescut, răspândindu
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
în 1942 de o lovitură de fulger. Clădirea actuală reprezintă o reconstrucție, efectuată pe o fundație din beton armat. Obiectul principal de venerare este statuia lui bodhisattva Avalokiteśvara. , sau , este legat de viața și activitatea călugărului Genshin (942-1017). Denumirea Eshin-in provine de la , titlul onorific al lui Genshin. Anume aici el a practicat tehnica Nenbutsu-zanmai (meditarea prin vizualizarea continuă a chipului lui Buddha Amida) și în 985 a scris , care a influențat gândirea școlilor Pământul Pur. Interiorul clădirii nu este accesibil publicului
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
la cca 1,5 km de la Shakadō. Deși administrativ Seiryū-ji se află în prefectura Kyoto (hotarul dintre prefecturile Shiga și Kyoto trece peste muntele Hiei), adresa poștală este aceeași cu restul mănăstirii: prefectura Shiga, municipiul Ōtsu, Sakamoto-honmachi 4220. Denumirea de provine de la zeitatea , cărei inițial a fost dedicat templul. Clădirea originală a fost construită pe timpul starețului Ryōgen. Templul este cunoscut ca locul de instruire a călugărului Hōnen, întemeietorul școlii Jōdo-shū. La vârsta de 13 ani Hōnen a venit la Hiei pentru
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
și,apoi, și comunitatea creștină asiriană a sperat că mandatul britanic asupra Irakului va fi prelungit, și au adresat Regatului Unit petiții în acest sens.În anul 1921, însă, Irakul a devenit monarhie autonomă, sub conducerea regelui hașemit Faisal I, provenit din Hijaz. În 1932 Regatul irakian a obținut independența de jure. Evreii au jucat la începuturile regatului irakian modern un rol de seama in viata politică, și mai ales economică și culturală. Cel dintâi ministru de finanțe al regatului, între
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
(n. 5 martie 1958, Bourges) este un pictor francez. Provenind dintr-o familie din Franche-Comté a cărei descendență coboară până în secolul XVI la Otto Van Veen (maestrul lui Rubens), începe să deseneze de la o vârstă fragedă, angajându-se ulterior în pictură : tablouri, pictură murală (frescă), decoruri de teatru. Talentul îi
Arnaud Courlet de Vregille () [Corola-website/Science/335918_a_337247]
-
profesorul Ion Baciu, de prestigiu european în fiziologie, împreună cu colaboratorii - colectivul de cercetare de la Catedra de Fiziologie a UMF din Cluj ("La régulation nerveuse et humorale de l’érythropoïèse." Baciu I., J. Physiol. Paris, 1962, 54, 441). Doctorul G. Grigoriu, provenind din școala medicală a Clujului (cu profesori precum Iuliu Hațieganu și Ion Baciu), a reușit așadar să împlinească un proiect al său mai vechi, "de suflet", cu aplicații multiple în clinică: determinarea nivelului seric al eritropoietinei. "- Testul coloniilor granulo-monocitare (CFC-GM
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
a funcționat în perimetrul Spitalului Fundeni, pentru efectuarea de transplanturi autologe de celule hematopoietice medulare crioconservate la pacienți neoplazici, ajunși în citopenie severă după chimioterapie intensă și/sau iradiere (în transplantul autolog, masa celulară care urmează să fie introdusă/transplantată provine din sângele propriu sau măduva proprie). Existând un nucleu de cadre (medici, asistente, infirmiere) instruite în tehnica transplantării de măduvă osoasă și a îngrijirii unui pacient cu probleme complexe, se spera în abordarea cu succes a acestei metode terapeutice de
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
Piața van Meenen, deși acest lucru ar fi ușurat accesul spre primăria comunei Saint-Gilles. Stația este denumită după arhitectul Art Nouveau Victor Horta, care a proiectat câteva clădiri semnificative din zonă. Stația de premetrou este ornată cu balustrade și vitralii provenind de la Maison du Peuple / Volkshuis și Hôtel Aubecq, imobile realizate de Horta și demolate în anii '50 și '60 ai secolului trecut. Aceste piese decorative au fost integrate celorlalte elemente arhitecturale ale stației după o idee a arhitectului Jean-Pierre Hoa
Horta (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335945_a_337274]
-
Podul mobil a fost înlocuit cu un pod de piatră și în apropierea turnului de est a fost construită în zid o nouă intrare. Poartă care l-a înfrumusețat a fost proiectată de František Maxmilián Kaňka și conținea statui ce proveneau din atelierul lui Matthias Bernard Braun. În 1746 nivelurile superioare existente la patru dintre turnuri au fost distruse, iar un turn a fost complet demolat. În timpul refacerii interioare au fost pictate fresce alegorice și mitologice pe plafoanele din sală mare
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
în 1967. De-a lungul carierei sale, Koudelka a fost lăudat pentru abilitatea sa de a capta prezența spiritului uman în mijlocul peisajelor întunecate. Dezolarea, pustietatea, plecarea, disperarea și alienarea sunt teme comune în activitatea sa. Personajele sale par uneori să provină din basme. Totuși, unii văd speranță în munca lui — rezistența efortului uman, în ciuda fragilității sale. Activitatea sa ulterioară se concentrează asupra peisajului golit de prezența umană. Cartea sa cea mai recentă "Wall: Israeli and Palestinian Landscapes" a fost publicată de
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
începând din secolul al XI-lea, una dintre porțile fortificațiilor medievale ale Orașului Vechi cunoscută ca Sv. Ambrože, care a fost înlocuită mai târziu cu Poarta Horská (Poarta Muntelui). Numele ei nu avea nimic de-a face cu munții, ci provenea de la faptul că pe aici trecea un drum important către Kutná Hora. După demolare zidurile Orașului Vechi ca urmare a construirii Orașului Nou, importanța porții a scăzut tot mai mult, iar poarta a devenit pustie. Consilierii municipali au decis să
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
unic și măsoară mai puțin de 1 cm pe axul mare. El poate fi, de asemenea, bipartit (divizat în două părți) sau multipartit (divizat în mai multe părți). Osul trigon fuzionat cu tuberculul lateral este numit proces trigonal. Osul trigon provine dintr-un centru de osificare cartilaginas secundar, care se formează în partea posterioară a talusului, între 11 și 13 ani la băieți și între 8 și 10 ani la fete. În mod normal, acest nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
care au locuit anterior în Austro-Ungaria. Đorđe Vajfert a fost un important protector și susținător al instituțiilor culturale și umanitare. El a donat apreciatele lui colecții de monede antice și bibliotecă să particulară către Universitatea din Belgrad. În Panciova, de unde proveneau părinții săi, Ignatz și Anna, a construit o mică capelă romano-catolică cunoscută sub numele de "Anina crkva" (Biserică Annei), în memoria mamei sale. A fost un mare binefăcător și a deschis un mare cimitir catolic la Panciova, unde se mai
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
decât menținerea unei forme stilistice la modă, picturile sale au fost în întregime un produs al său și al artei cehe. El a declarat că arta există doar pentru a comunica un mesaj spiritual și nimic mai mult; de aici provine frustrarea lui față de faima pe care și-a câștigat-o prin arta sa comercială, deoarece el voia să se concentreze pe mai multe proiecte artistice. Mucha s-a căsătorit cu Maruška (Marie/Maria) Chytilová în 10 iunie 1906, la Praga
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
Rus - d. 22 martie 1917, Forssa, Imperiul Rus) a fost un botanist și micolog finlandez de proveniență germană. El este numit „tatăl micologiei finlandeze” și pionier al microscopiei ciupercilor. Abrevierea numelui său în cărți științifice este P.Karsten. Această familie provine din orașul Lübeck care a ajuns peste Stralsund, împărțindu-se în două ramuri, în Danemarca și Finlanda. Strămoșul ramurii finlandeze a fost Henricus Carstenius numit Henric Carsten(s) (pe la 1614), care încă se născuse la Lübeck. El a fost unul
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
aurul”. Inițial denumită "Communitas Ragusina" („Comunitatea Ragusană”), în secolul al XIV-lea a fost rebotezată în "Respublica Ragusina", denumire atestată la 1385. În italian i se spune "Repubblica di Ragusa"; în croată se numește "Dubrovačka Republika". Denumirea croată de "Dubrovnik" provine de la cuvântul "dubrava", „dumbravă”; printr-o neobișnuită etimologie populară, turcii au modificat acest nume în "Dobro-Venedik", adică Veneția-Bună. Denumirea a început să fie folosită în paralel cu cea de "Ragusa" încă din secolul al XIV-lea. Numele latinesc, italian și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
dubrava", „dumbravă”; printr-o neobișnuită etimologie populară, turcii au modificat acest nume în "Dobro-Venedik", adică Veneția-Bună. Denumirea a început să fie folosită în paralel cu cea de "Ragusa" încă din secolul al XIV-lea. Numele latinesc, italian și dalmat "Ragusa" provine de la "Lausa" (din grecescul ξαυ: "xau", „prăpastie”); ulterior acestea a fost modificat în "Rausium", "Rhagusium" sau "Ragusium" (Appendini afirmă că până pe la anul 1100, marea trecea peste locul unde se află "Ragusa "astăzi, și dacă este așa, aceasta ar fi
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]