19,920 matches
-
altă precizare: Epistola a XVII -a a Sfântului Chiril există și într-o traducere mai veche, atribuită lui Marius Mercator și păstrată printre actele latine ale Sinodului al V-lea Ecumenic. Din acest motiv, multă vreme, Dionisie Exiguul a fost acuzat de plagiat. Însă, cunoscându-se condițiile de lucru și căutările călugărilor sciți la Roma, în vremea Papei Hormisdas, cercetătorii de astăzi se îndoiesc de atribuirea primei versiuni lui Marius Mercator, considerând lucrarea eruditului dobrogean o nouă ediție. Traducerea Epistolei a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
muzei suflu tainic din cer când n-a simțit, / Iar steaua-i din născare poet nu l-a menit."40 Desigur, există la nivelul Artei poetice o tonalitate autoritară, dar aceasta nu presupune, totuși, dogmatizarea oarbă de care a fost acuzat autorul ei. Afirmația este valabilă pentru ideologia clasică, în general, care a fost unilateral privită după epoca romantică drept un set de norme artificiale care anulează definitiv individualitatea creatoare. Romanticii au trecut astfel printr-o sită proprie clasicismul, lăsând în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Revenind la actul critic, se sugerează adoptarea unei atitudini temperate, prin evitarea extremelor și a unilateralității, care este văzută drept rodul unei îngustimi nejustificate și neproductive a spiritului: " Nu cerceta de-nțelepciunea-i veche-or nouă, / ci prețuiește adevărul și-acuză impostura."160 Dincolo de exprimarea unor principii profund clasice, care țin de echilibru și de asumarea adevărului drept scop suprem, ceea ce se transmite prin versurile lui Pope sunt idei care prin "inteligența" lor asigură un caracter modern acestei scrieri. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cît și căutarea unor răspunsuri la provocările modernității (protejarea mediului, lupta contra formelor de marginalizare a indivizilor, cum ar fi șomajul, drogurile, violența etc.). În schimb, lunga perioadă de glorie a acestor partide creștin-democrate a făcut ca ele să fie acuzate că s-ar fi identificat cu partidele gestionare, conservatoare, sau că ar fi pierdut din vedere principiile creștine în activitatea politică, activitate definită ca serviciu și ca act de caritate. Aici, exemplul oferit de Democrazia Cristiana italiană este cel mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Papenburg în august 1872), partidul nu s-a putut deschide protestanților din cauza opoziției Romei și a episcopatului. Deputatul Julius Bachem, care chema la "ieșirea din turn", și Karl Muth, fondatorul revistei Hochland, erau suspectați de Vatican, acesta din urmă fiind acuzat de modernism. Deschiderea interconfesională a avut totuși loc în plan sindical prin formarea, în 1899, a sindicatelor creștine, Christliche Gewerkschaften. În 1912, Pius al X-lea a acceptat participarea muncitorilor catolici (enciclica Singulari quadam, 24 septembrie 1912), cu condiția să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partecipazione socio-politica (1989) și cele ale episcopilor din Veneția, Per un'Educazione cristiana alla politica în 1993. În fața uraganului Mîini curate care a zdruncinat partidul, Biserica a urcat în prima linie. Pe de o parte pentru a biciui Liga Nordului, acuzată de a fi dorit să distrugă unitatea țării, de a fi dăunat principiului de solidaritate și de a fi promovat neoliberalismul economic. Ziarul episcopatului, Avvenire, revista iezuiților, La Civiltà Cattolica, au publicat articole foarte dure, iar Săptămîna Socială a Catolicilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
istoric actual" din 6 ianuarie 1994: el arăta aici existența unei "profunde reînnoiri sociale și politice", dar fără să uite "tot ceea ce catolicii, împreună cu alte forțe democratice, au făcut pentru binele Italiei" și afirma necesitatea "unei forțe de inspirație creștină". Acuzat de susținerea PPI-ului lui Martinazzoli, el a profitat de o întîlnire cu jurnaliștii (24 ianuarie), pentru a preciza cu prudență: "Eu nu aș spune "unitatea politică a catolicilor", ci mai degrabă "unitatea catolică în politică". Ceea ce este cu totul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Biroului Executiv al MRP (20 mai 1949), care nu lăsa nici cea mai mică șansă visului sau mitului: el se declara partizanul neacceptării "unui prea mare sentimentalism în relațiile cu creștin-democrații" și, făcînd aluzie la belgianul Paul Van Zeeland, el acuza: "Actualmente există mulți creștini în Europa care nu sînt democrați"5. Europa "neagră" sau "vaticană" nu exista decît la nivelul fantasmelor. Diferențele, suspiciunile, divergențele, existau din belșug. Nu trebuie, totuși, să le acordăm o importanță prea mare. Ele au fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mort după patru zile și legat cu fâșii decât să Se pogoare de pe cruce. Iudeii ziceau: De ești Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-te pe Tine Însuți! (Mt. 27, 40), iar El făcea totul ca să-i mântuiască pe cei ce-L acuzau, zicând: Iartă-le lor păcatul, că nu știu ce fac (Lc. 23, 34)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia I la Cruce și la tâlhar, V, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 96) „Răstignirea este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
temeiuri de apărare, ci așternându-se la picioarele judecătorului și rugându-l. Judecătorul îi va răspunde: Nu pot să fac de la mine nimic. La judecată dreaptă, nu puterea are cuvântul. Nu te judec eu, faptele tale te judecă; ele te acuză, ele te condamnă. Te judecă legile pe care ca judecător nu le schimb, ci le păzesc. N aduc nimic de la mine; dimpotrivă, judecata pleacă de la tine și ajunge tot la tine. Judec după ceea ce aud, nu după ceea ce voiesc. De
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tinere, se crede în deochi, în această privință în Moldova existând aceleași interpretări, în general universale. Menționăm totuși următoarea diferență (care ni se pare sugestivă): în timp ce la slavi se crede că deoache persoanele cu ochi negri, în părțile Moldovei sunt acuzați indivizii cu ochi albaștri 18. Cu alte cuvinte, cei care "deoache" (determină "focare de stază") sunt cei care au atribute mai puțin obișnuite, bruneții în cazul societății în care predomină blonzii și blonzii în societățile în care predomină bruneții (țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
contradictorii cu privire la activitatea ospiciului. Ne oprim, ținând seama de această conjunctură, în care obiectivitatea inspectorilor nu mai poate fi scutită de suspiciuni, asupra anchetei efectuate de epitropul Boțan, provocată de raportul lui Onicescu, administratorul care, la 3 iulie 1887, îl acuza pe Ballomir de grave abateri. La 6 iulie, Epitropia îl trimite pe epitropul Boțan să ancheteze și să dispună măsurile "de cuviință". În raportul său, Onicescu se plângea că ospiciul a devenit "otel zi și noapte așa că orice visitator vine
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
refuzul egumenului, care uza de prerogativele extrateritorialității. Conflictul a fost supus, la 1860, însuși Consiliului puterilor girante (care fusese instituit de Tratatul de la Paris). O broșură redactată de grecul E.S. Loverdos, "Question du monastère de Golia, à Iassy", în 1859, acuza guvernul de a fi impus construirea în incinta mănăstirii a unei case de alienați, care să fie întreținută de mănăstire. După ce a administrat ospiciul între 1852 și 1860, Ministerul Treburilor din Lăuntru al Moldovei l-a transmis instituției Epitropiei, acordându
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este o sfidare adresată Marilor Puteri, care supraveghează drumul Constantinopolului. Bucureștii nu sunt tratați ca aliați, iar cabinetul de la Sankt-Petersburg suspendă corespondența diplomatică cu românii."37 Celelalte urmări se cunosc. Parlamentul României protestează zadarnic împotriva luării Basarabiei. Conservatorii l-au acuzat pe I.C. Brătianu de comportament dictatorial, dar tot ei l-au îndepărtat, cu diplomație, pe Eminescu din București, singura voce care nu se sfia să spună adevărul, în editorialele de la Timpul, privitor la culisele evenimentelor. Atunci, sub pretextul căldurii din
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
l-au iertat starea noastră înapoiată în cultură și calamitățile economice", în pofida intereselor "păturii superpuse", cea care credea că n-avem trebuință de tunuri și de baionete. Eminescu răspunde și jubilației presei austro-ungare față de știrea că neutralitatea României este inexistentă, acuzându-ne, totodată, de "rusofilie" și cum că am fi "reprezentanți ai politicii slave". Poetul caută cauzele aceste trădări din partea Occidentului în slăbiciune, rea-voință, în "rezervațiile mentale ale diferitelor cabinete", sucite de anumite interese, pentru a conchide că trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nimic. În curând vom începe o campanie strașnică."76 Vârful de lance al acestei "campanii strașnice" va fi, desigur, Eminescu. Abia sosit la ziarul conservator, el va încălca directivele de partid, alarmându-l deja pe I.A. Cantacuzino, care-l acuză că se străduia să facă din ziar "un organ personal de presă". În realitate, poetul voia o presă pusă exclusiv în slujba intereselor națiunii. Anunțata campanie se declanșează cu articolul Dorobanții, apărut în nr. din 30 decembrie 1877. Eminescu este
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
poet. / Ne permitem a releva că acest punct de plecare, pretinsul paralelism între poezie și politică, nu este exact. Poeți se găsesc foarte rar politici cât frunză și iarbă."92 Gazeta St. Petersburg, în numărul din 2/14 februarie, ne acuza că suntem orbiți în privința Basarabiei, incapabili a vedea în ce poziție ne aflăm comparativ cu imperiul. Orbirea ar veni din îngustimea gândirii diplomaților și jurnaliștilor de la București, care sacrifică "interesul real" al României pe altarul "mândriei naționale". "Înainte de toate ne
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe cele trei județe basarabene și pe Balcani. Cum s-au comportat elitele politice, economice și culturale românești în această foarte complicată ecuație istorică, în care România a fost la un pas de a fi rasă de pe harta Europei? Eminescu acuză nu doar pe guvernanții liberali de inadecvare istorică în chestiunea războiului ruso-româno-turc, el "incomodează", totodată, și pe comilitonii conservatori, după principiul aristotelian Amicus Plato, sed magis amica veritas. Am invocat deja exemplul lui I.A. Cantacuzino. Acesta cel puțin dovedea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
discursurile rostite în Sfatul Țării, al cărui președinte va deveni. Drept recunoștință, regele Ferdinand îl va decora cu ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer, la 30 martie 1918. Curând însă idiosincraziile politice vor izbucni și Stere va fi acuzat de înaltă trădare (pentru rămânerea în București în timpul refugiului guvernului și regelui la Iași), adversarii săi provocându-i scoaterea din învățământul universitar și arestarea la 10 mai 1919, fără ca să i se poată aduce probe pentru a fi judecat și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a lui Kogălniceanu și a lui Ion C. Brătianu de pleda cauza Basarabiei la tratativele de pace din 1878-1879, intelighenția românească a stat în nepăsare față de viața culturală, politică și economică din Basarabia. Ca și Eminescu, repet, la 1878, Stere acuză corupția care a pus stăpânire pe "elitele" politice. El a încercat să identifice și cauzele înstăpânirii acesteia în România. Le găsea în sistemul rotativei puterii între liberali și conservatori, instaurat de regele Carol I: "Rotativa a dat țara pe mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
bulgari. Chiar și în condițiile cele mai vitrege ungurii au ocupat 300 de poziții-cheie în Komintern, supraviețuind și-n anii '30, când etnicii români, polonezi și germani au fost epurați din Internațională, la inițiativa lui Nikolai Ejov. Atunci, Stalin a acuzat de conspirație "zinovevistă-troțkistă" Germania, Polonia, România, Finlanda, statele baltice, dar nu și Ungaria și Bulgaria, care garantau, firește, prin șovinismul lor antiromânesc. Chiar și epurarea lui Béla Kun a fost motivată de Stalin că nu garanta suficient acest șovinism din pricină că
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
România, Finlanda, statele baltice, dar nu și Ungaria și Bulgaria, care garantau, firește, prin șovinismul lor antiromânesc. Chiar și epurarea lui Béla Kun a fost motivată de Stalin că nu garanta suficient acest șovinism din pricină că fusese educat în Transilvania, fiind acuzat că fusese agent al Siguranței românești 219. În schimb, Jenö Varga 220, denunțat de agentul NKVD Imre Nagy, viitorul conducător din 1956, a fost arestat doar pentru scurtă vreme. Legăturile dintre șovinismul maghiar și cel sovietic au fost atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
statele imperialiste este lipsită de sens." Iar Stalin o știa prea bine. De aceea a proiectat războiul mondial pentru a crea baza globalizării revoluției, prin extindere în toată Europa. Troțki, flecar și superficial în materie de gândire politică, l-a acuzat pe Stalin că a trădat "revoluția mondială". Nici vorbă de așa ceva: Stalin era pragmatic și necruțător față de cei care dădeau semne de slăbiciune în raport cu ideea mondializării revoluției. Iată de ce a pregătit răbdător Germania lui Hitler 241 pentru a deveni "spărgător
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și Villiam Suder. În 1955, se înscenează un protest al studenților împotriva staționării armatei sovietice în România. Bodnăraș cere, cu diplomație, părerea lui Hrușciov despre o eventuală retragere, acesta reacționând violent, cu vorbe grele ca "naționaliști și antisovietici" și, incredibil, acuzându-i pe români de... stalinism. Drept consecință, după tratatul austriaco-sovietic, Moscova înființează Tratatul de la Varșovia, înglobând URSS, ca hegemon, România, Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia, Bulgaria și Albania. Ceea ce putea să le ofere Hrușciov românilor era doar reducerea trupelor rusești de la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și Ucraina, n.n.) nu sunt o națiune, ci o curvă." Contramăsuri: se închide granița cu Basarabia, orice contact dintre cele două maluri ale Prutului fiind catalogat drept "deviaționism naționalist"; intelectualii care recunoscuseră identitatea lingvistică și culturală cu a românilor, sunt acuzați de "propagandă naționalistă" și reprimați; Basarabia este "transformată într-o bază pentru operațiunile clandestine împotriva României"255. Moscova trece la recrutarea de noi agenți fideli. În ianuarie 1959, consultantul naval sovietic umbla prin țară pentru recrutări. Când generalul Ion Ioniță
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]