65,754 matches
-
săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut, plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat În vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Acesta este sensul exact al frazei grecești. Nu intru În detalii filologice. A se vedea Max Zerwick, A Grammatical Analysis of the Greek New Testament, Roma, 1993, ad locum. Toate traducerile Îmi aparțin. Verbul kataphileo Înseamnă exact „a săruta cu afecțiune, cu drag”, spre deosebire de phileo, care Înseamnă pur și simplu „a săruta”. Cf. capitolul despre Maria Magdalena. Topica e puțin ciudată, dar sensul este următorul: Iuda a Început să caute un moment potrivit pentru a-L preda pe Isus. Cu sensul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aglomerări de abstracțiuni și de neologisme, cu o topică torsionată și numeroase elipse, pe de altă parte. Maniera ermetică se impune în „portretele străine”, care, în ansamblu, alcătuiesc o interesantă panoramă a literaturii franceze interbelice. În „portretele românești”, este vizibilă afecțiunea pentru unii scriitori pe care i-a cunoscut: T. Arghezi, I. Vinea, Gib I. Mihăescu, Al. Tudor-Miu, Gherghinescu-Vania ș.a. În poezie, autorul Gamelor pledează pentru un „modernism tradițional”, ce exclude atât idilismul, cât și anarhia avangardistă și care e
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
de critică și estetică literară a Facultății de Litere și Filosofie din Iași, titularizat în 1931, suplinește din 1930 - G. Ibrăileanu fiind din ce în ce mai bolnav - și Catedra de istorie a literaturii române moderne; în 1937 devine profesor plin. Suferind de o afecțiune cardiacă, în ultimii ani trăia mai mult retras. Spirit lucid până la scepticism, inhibat din exces de reflexivitate, cititor insațiabil, bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
relatarea faptului divers. Mult diferit este volumul Amintiri (1937), cântecul nostalgic al copilăriei, a cărei libertate provenită din lipsa de îngrădiri interioare, din inocență, devine imposibilă mai târziu. Este și o evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea se împletește cu persiflarea. Uimirea în fața miracolului copilăriei și a vieții neconstrânse, descrierile de locuri și oameni, franchețea rostirii dau o senzație frustă, dar țes, totodată, o aură de poezie ingenuă. În încercările teatrale ale lui B., dintre care doar
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
ipostaze), iar retorica a fost un depozit la care scriitorii au apelat fără rezerve. Între autorii de discursuri, de panegirice, de „cuvinte”, diverse ca substanță și țel, se află Demetrios Cydones (căruia studiile făcute la Milano i-au sădit o afecțiune statornică pentru literatura latină; va traduce în grecește Summa teologica a lui Toma d’Aquino), retoricianul desăvârșit care a fost Theodor Hiraktenos și, nu în ultimul rând, împăratul Manuil II Paleolog, savant, filosof și orator distins. Literatura istorică, ansamblu cu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
avea aceleași sentimente pozitive ca ale alteia. Simpatia este atracția pe care o Încearcă o persoană pentru alta, chiar Înainte de a ajunge să o cunoască bine. Din acest motiv, prin natura sa, simpatia este considerată a fi elementul fundamental al afecțiunilor interumane de apropiere. În grupa sentimentelor altruiste sunt incluse următoarele: aă sentimentele elective, orientate preferențial către o anumită persoană În care ai Încredere (prietenieă sau de care ești atras, și de care te atașezi sentimental (dragosteă; bă sentimentele familiale, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de Înclinația mea specială către cineva, către un altul În care, și prin care, eu simt că mă completez, cu care mă simt bine, cu care am plăcerea de a fi Împreună. Prietenia este un sentiment reciproc de simpatie, de afecțiune Între persoane de același sex sau de sexe diferite, de vârste identice sau diferite, independent de atracția sexuală. Din aceste motive, prietenia are mai multe niveluri, și semnificații, după cum urmează: aă un sens afectiv, ea reprezentând o simpatie pentru cineva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de a fi În prietenie, modul de a fi al agresivității, modul de a fi În sine și pentru sine. Leonhardt, studiind modelele de personalitate și viața indivizilor, vorbește despre tipurile de personalități accentuate, evitând astfel să le suprapună categoriei afecțiunilor psihopatice, din nosologia clinico-psihiatrică. Acestea sunt modele de personalitate caracterizate prin inegalitate, imprevizibilitatea reacțiilor emoționale, particularități de gândire, de acțiune, comunicare și conduită. 2. Tipologiile morale Tipurile morale de oameni sunt poate printre cele mai vechi din istoria clasificărilor tipologice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
caz contrar, Între individ și grup vor apărea conflicte, excluderea individului din grup, marginalizarea acestuia etc. Cel care va avea alte „scopuri” sufletești și morale În raport cu cele colective, se va simți frustrat. În multe situații, Întâlnim aceste aspecte În cazul afecțiunilor psihiatrice, În special la bolnavii psihotici, deliranți. Cea mai semnificativă formă În sensul acesta ne este oferită de paranoia. Nu orice acțiune psihomorală este pozitivă. De multe ori greșim prin acțiunile noastre. Voit sau neintenționat, greșeala este o acțiune umană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ele constau din următoarele proceduri: tratamentul medical sub toate aspectele sale, vizita bolnavilor și susținerea acestora medico-psihomorală, Încurajarea psihoterapeutică, consilierea preventivă sau În stările de convalescență, asistența specială acordată În secțiile de reanimare-terapie intensivă, asistența specială a bolnavilor cronici cu afecțiuni incurabile (E. Kübler-Rossă. Aceste forme de dăruire medicale au În primul rând caracterul de „Îngrijire” corporală, dar și cu efecte morale și psihologice asupra stării de spirit a bolnavilor, a suferinței acestora. Este un act de susținere și de preluare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
viol, crimă, suicid etc.Ă. Cauți să dispari. Să nu mai apari „În fața” sau „Înaintea ochilor” celui pe care l-ai prejudiciat prin acțiunile tale negative. În mod egal Însă, cauți privirea celui de la care aștepți să primești Înțelegere, iubire, afecțiune, sprijin. Îl privești În ochi. Direct. Este o privire care stabilește acord Între indivizi. Consolatoare, dar concomitent și de confort sufletesc și moral, interior. Privirea se extinde asupra feței celor care comunică. Fața se luminează sau se Întunecă. Se deschide
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
abținerile sau refuzul alimentar, trebuie judecat și Înțeles prin raportarea „alimentelor” la un anumit sistem de valori al persoanei. În fine, trebuie să avem În vedere și cazurile de „pervertire a gustului” și „apetențele anormale” care apar În cursul unor afecțiuni psihice cum ar fi „pica” etc. 4. Cuvântul Cuvântul este cel de-al treilea instrument sau mijloc prin care o persoană acționează asupra alteia sau asupra unui grup de persoane cărora li se adresează. Dincolo de faptul de a comunica idei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și sufletesc de o mare importanță. Toate acestea Însă se diferențiază În raport cu tipurile de situații de dificultate. 3. Tipurile de persoane cu dificultăți Persoanele cu dificultăți se diferențiază Între ele după tipul de deficiență sau de dependență, după statutul social, afecțiuni cronice, conduite deviante etc. Vom prezenta În continuare principalele tipuri de persoane cu dificultăți care necesită asistență și ajutor social special. aă Persoanele handicapate reprezintă grupa principală de populație care necesită măsuri de asistență permanentă, specializată În funcție de natura handicapului (orbi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
afective interne. O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de a se reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta să cedeze, oferind În schimb celuilalt afecțiunea sa. Împăcarea este o formă de lichidare a conflictului. Nu este de fapt o lichidare a dezacordului. Faptul că cei doi s-au Împăcat dovedește că există o legătură afectivă Între ei, că nu a fost vorba despre o respingere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt trăite În planul conștiinței persoanei. Vom da două exemple, unul raportat la durată, iar celălalt la Întindere, În raport cu persoana. Suferințele psihomorale care sunt În raport cu Întinderea, considerată ca spațiu vital-corporal al persoanei, pot fi cel mai bine exemplificate prin două afecțiuni, În cursul cărora surprindem o alterare a trăirii spațiului propriului corp de către persoană. Prima situație este reprezentată, de „membrul fantomă”, În cazul amputaților, care este trăit În planul conștiinței ca un „spațiu corporal pierdut”, de care persoana nu se poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
spațiu corporal modificat”, pe care persoana nu-l mai recunoaște și-l refuză, de care dorește să se detașeze, considerându-l impropriu. Suferințele psihomorale care sunt În raport cu durata, considerată ca timp trăit interior de persoană, pot fi exemplificate prin câteva afecțiuni psihice În cursul cărora asistăm la o importantă modificare a trăirii timpului interior. Primul caz este reprezentat de stările de excitație maniacală, În cursul cărora se produce o derulare extrem de rapidă a timpului. Cel de-al doilea caz, opus ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a luat și ,,darul” băuturii... știți proverbul „spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești”. In: Da.... și... probabil certuri... scandaluri... I: Da, certuri, scandaluri... (Inculpata a trăit într-o familie cu un climat nefavorabil, tensionat, lipsită de afecțiune și sentimentul siguranței. A fost abandonată de mamă și de acest tată de-al doilea la vârsta de doi ani, la cineva din cartier, o persoană la care părinții fuseseră chiriași. Nu după mult timp [două luni] această persoană [,,o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
mesajelor inculpatei relevă multă durere, frustrare și nemulțumire vizavi de comportamentul mamei. Simptomele copilului sunt expresia climatului psihosocial în care se formează, se dezvoltă ca entitate biopsihosocială. O persoană care în perioada copilăriei nu și-a satisfăcut nevoia de valorizare, afecțiune, apartenență își structurează personalitatea având sentimentul inutilității, nesiguranței, al lipsei de valoare - caracteristici evidente în modul de a gândi și de a acționa al inculpatei.) In: Descrie-mi, te rog, cum a decurs viața ta cu bunicul, bunica? (În momentul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
stringentă de dragoste, de apartenență, de siguranță îi declanșează inconștient inculpatei un mecanism substitutiv, ea adresându-se surorii mamei - care locuia cu familia, soț și fiică la bunici - cu apelativul mamă, aceasta având față de inculpată o atitudine protectivă, plină de afecțiune. În jurul vârstei de șapte ani ai inculpatei, mama și tatăl vitreg revin cu domiciliul în B.: „Și-a adus și ea aminte de mine, fiind deranjată de faptul că îi spuneam mamă mătușii.... cum altfel să-i zic... eu, de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
mai puteam rezista...”. Tot în această perioadă are loc a doua tentativă de sinucidere, cauzată de ,,gelozie” - îngurgitează conținutul unei cutii de medicamente. În fapt, mecanismul care a declanșat această nouă criză a fost frustrarea satisfacerii nevoii de dragoste, de afecțiune care nici de data aceasta nu i-au fost oferite de soțul infidel, rezistența din ce în ce mai scăzută la frustrare, starea avansată de depresie etc. Încearcă după această tentativă de sinucidere să capteze atenția soțului implorându-l și relatându-i viața prin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
infidel, rezistența din ce în ce mai scăzută la frustrare, starea avansată de depresie etc. Încearcă după această tentativă de sinucidere să capteze atenția soțului implorându-l și relatându-i viața prin care a trecut, plină de evenimente dureroase. În fapt, ea îi cerșește afecțiune și valorizare, devenind dependentă de acesta. O perioadă, tensiunile dintre cei doi soți au un nivel mai scăzut de manifestare, dar în cele din urmă situația scapă de sub control, soțul pleacă la o altă femeie și hotărăște să divorțeze, recăsătorindu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Singură, fără o relație... I: Da, singură, eu cu copilul meu. Se observă că inculpata, dezamăgită, confuză, deorientată de tot ce i s-a întâmplat, se izolează, se retrage în sine, dedicându-și timpul, energiile pentru a oferi fetiței dragoste, afecțiune, suport, tocmai ceea ce ei nu i s-a oferit niciodată. Astfel, ea creează o nouă dependență - dependența de fetiță, trăind doar prin ea și numai pentru ea. Această dependență îi va fi fatală mai târziu, fiind unul dintre mobilurile care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
oferi acesteia ceea ce ea nu a avut, după cum am menționat anterior și faptul că i-a fost amenințată ,,dependența” - fiica; - consumul de alcool („am băut lichior...”); - gelozie - și în această nouă relație, așteptările i-au fost înșelate, neoferindu-i-se afecțiune („aproape că nu mă mai interesa”). Această afirmație subliniază contrariul; - starea de degradare psihică avansată a inculpatei, tulburările de personalitate de tip impulsiv, instabil; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, să-și manifeste potențialul violent, agresiv
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
să fac familia de râs... asta îmi era soarta, nu am avut noroc...”. În continuare, deținuta relatează modul în care s-a implicat în procesul de creștere și educare a copilului înfiat, descrie climatul familial lipsit de securitate, protecție și afecțiune în care acesta s-a format ca entitate biopsihosocială: „Copilașul a crescut cu un nebun în casă... l-am dat la grădiniță, apoi la școală... când nebunul venea acasă, fugeam amândoi din calea lui... era speriat sărăcuțul... A urmat după ce
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]