11,999 matches
-
respectiv fiind colonel al forțelor turcești. Revoluția rusă din 1917 și încetarea luptelor pe frontul de răsărit au diminuat în mare parte presiunile asupra Porții. Cînd regimul bolșevic a publicat tratatele secrete, guvernul otoman a fost clar informat asupra aranjamentelor Aliaților privind împărțirea teritoriilor sale. Cu toate acestea, Imperiul era în plin proces de descompunere. Armata lui lupta neîntrerupt din 1911. Epidemiile de tifos și repetatele lipsuri de alimente și de echipament militar slăbiseră capacitatea de rezistență a acesteia. O armată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
descompunere. Armata lui lupta neîntrerupt din 1911. Epidemiile de tifos și repetatele lipsuri de alimente și de echipament militar slăbiseră capacitatea de rezistență a acesteia. O armată britanică înainta în ținuturile arabe, iar o forță aliată era cantonată la Salonic. Aliații germani și habsburgici se aflau evident în fața unei înfrîngeri. Pusă într-o situație imposibilă, în octombrie 1918 armata otomană s-a predat. Trupele aliate staționate la Salonic au traversat în marș Tracia și au intrat în Constantinopol. Orașul a fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
apoi ocupat de trupele comune ale Marii Britanii, Franței, Italiei și Statelor Unite. Astfel, după secole de conflicte dintre Europa creștină și Imperiul Otoman musulman, nu armata Rusiei, ci puterile occidentale au fost cele care au ocupat primele capitala. Odată încheiate luptele, Aliații au întîmpinat dificultăți în găsirea unui guvern cu care să trateze termenii armistițiului. Cabinetul aflat la putere demisionase, iar un succesor al acestuia era greu de găsit. În cele din urmă, Ahmed Izzet Pașa și-a asumat răspunderea și au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Anatolia pe care le revendicaseră prin acordurile secrete din timpul războiului. Pretențiile rușilor asupra Constantinopolului și a Strîmtorilor, recunoscute prin aceste tratate, fuseseră anulate de revoluția bolșevică. O flotă aliată a sosit în Strîmtori la 13 noiembrie. Aflat sub ocupația Aliaților, Constantinopolul era guvernat de o Înaltă Comisie, ai cărei membri erau britanici, francezi și italieni; predomina totuși influența britanică. După preluarea controlului, autoritățile aliate au reconfirmat toate instrumentele referitoate la o intervenție internațională. Capitulațiile au fost reinstituite, iar Comisia Otomană
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
liderii otomani trebuiau să decidă ce poziție să adopte. În iulie 1918 a urcat pe tron un nou sultan, Mehmed al VI-lea Vahiddedin. Atît el cît și marele vizir, Tevfik Pașa, erau convinși că unica soluție era cooperarea cu Aliații, adică practic cu britanicii. Puterile ocupante, cu setea de răzbunare și miopia pe care le demonstraseră și în alte părți, susțineau o politică de persecutare a membrilor fostului guvern al Junilor Turci. CUP-ul a fost dizolvat, iar liderii lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
precum tribunalele, de unde fusese înlăturată anterior. A urmat o perioadă de reacțiune însoțită de o creștere dramatică a impozitelor. Sultanul a dizolvat parlamentul, domnind prin intermediul decretelor. Astfel de măsuri nu puteau aduce popularitate nici guvernului, nici puterilor occidentale victorioase. Politica Aliaților mersese deci prea departe; naționaliștii turci nu aveau multe de pierdut. Teritoriul fusese împărțit, iar un guvern tot mai nepopular și incompetent conducea țara sub evidenta supraveghere a Marii Britanii. În plus, mișcarea națională avea un nou și talentat lider. Mustafa
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea o atitudine prietenoasă față de mișcarea naționalistă turcă. Lipsiți de suporteri străini influenți care să le susțină cauza, kurzii au fost mai ușor de supus. Cea mai mare dificultate o punea împiedicarea expansiunii grecești în Anatolia. Trupele grecești, pe care Aliații, care nu posedau destulă forță de luptă, sperau să le folosească ca să impună Imperiului Otoman termenii păcii și să învingă opoziția turcă, au fost transportate de nave de război britanice, franceze și americane. Într-un anumit sens, sosirea forțelor grecești
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
permite o asemenea atitudine sfidătoare. Ele au obligat guvernul să-i aresteze pe liderii naționaliști, la Constantinopol a fost instituită legea marțială, iar în martie adunarea a fost dizolvată. Administrația centrală și sultanul se aflau deci sub controlul deplin al Aliaților. Puterile ocupante erau decise să suprime complet opoziția. Ankara devenise între timp capitala naționaliștilor. Cu toate că autoritatea sultanului era recunoscută, liderii de aici au declarat că ei constituiau guvernul turc. Mulți dintre deputații adunării dizolvate s-au strîns în acest oraș
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dreptul de a ocupa Izmirul și o parte a hinterlandului acestuia. După cinci ani, un plebiscit ale cărui rezultate erau previzibile va determina soarta acestui ținut. Constantinopolul rămînea în posesia turcilor, dar Strîmtorile erau internaționalizate. Erau restabilite toate capitulațiile, iar Aliații dețineau în continuare controlul finanțelor. Britanicii și francezii au căzut de asemenea de acord în privința sferelor lor de influență. Acești termeni prevedeau ca o mică parte a Anatoliei să rămînă sub deplina autoritate a turcilor. Italia păstra și ea Insulele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în continuare controlul finanțelor. Britanicii și francezii au căzut de asemenea de acord în privința sferelor lor de influență. Acești termeni prevedeau ca o mică parte a Anatoliei să rămînă sub deplina autoritate a turcilor. Italia păstra și ea Insulele Dodecanese. Aliații aplicaseră deci ținuturilor otomane aceleași principii și metode utilizate și în cazul împărțirii Africii. În acest moment de criză, forțele naționaliste turcești s-au confruntat cu o nouă amenințare din partea grecilor. Cu acordul Aliaților, armata greacă din Anatolia a început
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Italia păstra și ea Insulele Dodecanese. Aliații aplicaseră deci ținuturilor otomane aceleași principii și metode utilizate și în cazul împărțirii Africii. În acest moment de criză, forțele naționaliste turcești s-au confruntat cu o nouă amenințare din partea grecilor. Cu acordul Aliaților, armata greacă din Anatolia a început în martie 1921 să-și mărească sfera de control, lansînd totodată ceea ce avea să devină o ofensivă decisivă asupra noii capitale turcești. Trupele naționaliste au fost nevoite să se retragă în interiorul țării pînă cînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
muniții. Din cauză că forțele aliate luptau pe pămînt rusesc împotriva regimului bolșevic, opoziția turcească era sprijinită foarte mult de Moscova. În afară de valorosul sprijin al rușilor, Kemal a fost poate ajutat într-o măsură și mai mare de divergențele apărute în tabăra Aliaților. În lupta pentru dobîndirea controlului, era inevitabil ca puterile imperiale să intre în conflict în privința împărțirii acestuia. Prin octombrie 1921, în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva Marii Britanii, Franța și Italia recunoscuseră guvernul de la Ankara, retrăgîndu-și astfel trupele din Anatolia. Britania și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Între timp fusese încheiat noul tratat de pace. Negocierile au debutat în noiembrie 1922 la Lausanne. Ismet Inönü, care s-a dovedit un negociator foarte încăpățînat și abil, a obținut împlinirea a aproape tuturor obiectivelor majore ale turcilor în pofida reprezentanților Aliaților, care nu dispuneau nici de voința de a-și realiza dorințele, nici de mijloacele necesare pentru a face acest lucru. Tratatul de la Lausanne a fost semnat în iulie 1923. Reprezentanții turci nu au făcut nici o încercare de a-și menține
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Europă la sfîrșitul războiului. De fapt, doar Ungaria a avut parte de un astfel de eveniment. Națiunea maghiară se afla în 1919 într-o situație disperată; ea se confrunta cu o serie de cereri de despăgubiri imposibil de satisfăcut din partea Aliaților și cu grave pierderi teritoriale. După prăbușirea Imperiului Habsburgic, la Budapesta a venit inițial la putere un guvern republican moderat; acesta a fost urmat de o coaliție formată din comuniști și social-democrați. În martie 1919, Béla Kun prezida singurul guvern
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
diplomatice a Europei. Politica ei urmărea unirea într-o alianță fermă a tuturor statelor beneficiare de pe urma tratatelor de pace, în detrimentul acelora care s-ar fi putut aștepta la revizuirea aranjamentelor. Patru state din Europa de Est erau evident considerate ca aflîndu-se printre aliații de nădejde Polonia, Cehoslovacia, România și Iugoslavia. Toate se numărau printre învingători, dar aveau totodată mari probleme cu minoritățile. Polonia reapăruse pe harta Europei, recuperînd teritoriile răpite prin împărțirea țării în secolul al optsprezecelea între Prusia, Rusia și Imperiul Habsburgic
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în exil condus de prințul-regent Alexandru și avîndu-l tot pe Nikola Pašić ca prim-ministru și-a stabilit reședința în insula Corfu. Conducătorii sîrbi se aflau într-o poziție extrem de precară. Armata fusese învinsă și nu aveau nici o asigurare din partea aliaților lor în privința viitorului. Termenii Tratatului de la Londra erau cunoscuți. Obiectivele sîrbilor rămăseseră în mare parte cele anterioare războiului. Pašić și majoritatea colaboratorilor lui urmăreau în primul rînd continuarea eforturilor în vederea realizării unității naționale. Scopul imediat era dobîndirea Bosniei-Herțegovina și a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unirea cu alte popoare sud slave. Înainte de război, intelectualii și studenții se aflaseră în fruntea celor care susțineau programul iugoslav. Cu toate acestea, Serbia nu avea nevoie de un stat iugoslav; guvernul ei controla un teritoriu național compact și avea aliați străini puternici. Liderii naționali croați și sloveni din Imperiul Habsburgic aveau o poziție diferită. În perioada războiului, cea mai mare parte a slavilor de sud au rămas loiali monarhiei; ofițerii croați s-au distins prin fapte vitejești pe cîmpul de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unele persoane de pe cuprinsul monarhiei și cu o serie de politicieni croați și sloveni. Comitetul Iugoslav avea contacte și cu numeroasele grupuri de emigranți din Europa și America. Sarcina lui esențială era organizarea unei campanii de propagandă în scopul informării Aliaților asupra poziției slavilor de sud din cadrul Imperiului și a agitației în favoarea unificării acestora. Membrii Comitetului acționau pornind de la prezumția victoriei Aliaților. Teama lor cea mai mare se referea la amenințarea din partea Italiei în privința teritoriului iugoslav. După încheierea Tratatului de la Londra
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
grupuri de emigranți din Europa și America. Sarcina lui esențială era organizarea unei campanii de propagandă în scopul informării Aliaților asupra poziției slavilor de sud din cadrul Imperiului și a agitației în favoarea unificării acestora. Membrii Comitetului acționau pornind de la prezumția victoriei Aliaților. Teama lor cea mai mare se referea la amenințarea din partea Italiei în privința teritoriului iugoslav. După încheierea Tratatului de la Londra, ai cărui termeni confirmau aceste temeri, acțiunile Comitetului Iugoslav au fost motivate de necesitatea combaterii expansiunii Italiei în Marea Adriatică. Era normal
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Bosnia-Herțegovina. Pînă în ziua de 3 noiembrie, cînd a fost semnat un armistițiu între reprezentanții habsburgici și Aliați, slavii sudici din monarhie instituiseră o organizare politică care deținea efectiv controlul asupra teritoriilor naționale. Consiliul a trimis de asemenea o notă Aliaților, în care era exprimată dorința de unire cu Serbia și Muntenegru. Era necesar în acest moment să se facă o opțiune referitoare la direcția care trebuia urmată. Perioada era caracterizată printr-un mare zbucium și o mare confuzie. Toți liderii slavilor de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în Transilvania și Basarabia, evenimente care demonstrau dorința populației românești locale de a se uni cu vechiul regat, Valahia și Moldova, numite și Regatul. În timpul războiului, obiectivul prioritar al conducerii române fusese achiziționarea Transilvaniei. Guvernul de la București avea aici un aliat puternic, Partidul Național din Transilvania, cel care condusese lupta românilor împotriva dominației maghiare. Pe perioada războiului, atitudinea românilor fusese asemănătoare cu aceea a celorlalte naționalități. Și ei purtaseră negocieri cu guvernul habsburgic și întîmpinaseră o intransigență similară din partea ungurilor. Așa cum
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
înverșunate ale naționaliștilor români. Pe viitor, conducerea Partidului Comunist avea să fie recrutată nu dintre români, ci din rîndul minorităților maghiară, bulgară și evreiască, ai căror reprezentanți erau extrem de nemulțumiți de poziția lor în stat. În noiembrie 1918, cînd victoria Aliaților devenise clară, Ion C. Brătianu l-a înlocuit pe Alexandru Marghiloman în postul de prim-ministru. În septembrie 1919 el a demisionat, iar un guvern de tranziție a organizat în noiembrie unul dintre puținele scrutinuri cinstite din perioada postbelică. Rezultatul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de la Neuilly din 1919, Bulgaria fusese obligată să cedeze patru districte de graniță Iugoslaviei și vestul Traciei Greciei. Cu toate că pierduse teritoriul de pe coasta Mării Egee, pactul prevedea purtarea de negocieri cu Grecia referitor la ieșirea la mare a Bulgariei. Mai mult, Aliații stabiliseră o despăgubire în valoare de 450 de milioane de dolari, sumă echivalentă cu un sfert din bogăția națională a țării, plus plăți în natură în care intrau 13 500 de vaci, 125 tauri, 12 500 de cai și 2
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
adoptat o politică riscantă de obținere de cîștiguri teritoriale în Anatolia. Adept al Marii Idei, primul-ministru visa la o Grecie stăpînă pe "două continente și cinci mări". Posibilitatea realizării acestor țeluri părea iminentă imediat după terminarea războiului. Pe lîngă aceasta, Aliații păreau să încurajeze expansiunea grecească. Întrucît nu dispuneau de trupe la fața locului care să poată impune guvernului otoman decizia lor, au fost mulțumiți de intervenția grecilor. Forțele grecești au fost debarcate în Anatolia de nave britanice, franceze și americane
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de a administra Izmirul și hinterlandul acestuia pe o perioadă de cinci ani. După trecerea acestui interval urma să fie organizat un plebiscit, ale cărui rezultate puteau fi asigurate din timp. Venizelos fusese norocos în contactele cu oamenii de stat aliați, mai ales în cadrul discuțiilor purtate cu David Lloyd George, primul-ministru britanic. Ca să obțină favorurile Occidentului, trupele grecești s-au implicat în intervenția Aliaților împotriva bolșevicilor. După ce fusese plecat din țară timp de aproape doi ani fără întrerupere, Venizelos s-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]