13,008 matches
-
obiecte de piatră ceea ce ne dă temei să afirmăm, că aici au trăit oameni încă în epoca de piatră . Tot pe locurile satului Mihaileni au fost descoperite statuette ale zeiței Fertilității, și Feminității, fapt ce denotă perioadă culturii Tripoliene - cultură arheologică din epoca neoliticului . Vorbind într-un limbaj mai simplu aceasta înseamnă o distanță de timp de pește 3600 de ani î.e.n. sau 5600 pînă în zilele noastre. O statueta la fel acestei zeițe se păstrează și într-un muzeu de
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
deduce că ele au luat ființă pe la sfîrșitul sec. XXVII. Legende, povestiri referitoare la înființarea și dispariția acestor așezări sau mai păstrat și pînă acum, transmise din tata în fiu,vin memoria veteranilor noștri bătrîni. La Rusca, accidental fără cercetări arheologice organizate în scopuri științifice au fost descoperite vestigii, care mărturisesc vechea așezare omenească: cărămidă arsă, cioburi de oale de lut, oase etc. O altă așezare ce prezintă interes istoric este mănăstirea Curcovo. Pînă la noi n-a ajuns nimic din
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
pentru a fi continuat de urmași pentru urmași. Cu toate ca satele care șunt prezente astăzi în comuna Alexandrești par a fi vechi, totuș pe aceste locuri au mai existat sate încă mai vechi despre care s-a aflat în urmă săpăturilor arheologice. În satul Alexăndrești au fost găsite 4 movile funerare din diferite perioade istorice. Cu circa 3000 ani pînă la Hristos a existat o așezare umană pe vatra căreia au fost identificate obiecte de uz casnic din epoca neolitica (ml. IV-III
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
inițiat înființarea unor instituții culturale în localitățile gorjene - muzee, case de cultură, cămine culturale, biblioteci, cinematografe, precum și numeroase manifestări culturale, unele devenite tradiționale.”"<br> Studiul Discul de la Phaitos reprezintă prima interpretare exactă a hieroglifelor Discului de la Phaitos, descoperit în săpăturile arheologice (MM-3A) din Creta, în anul 1908, datat prin metoda C14, în perioada 1700-1650 î.e.n. Epigrafistul Ion Mocoi a fost preocupat să strângă date încă de la terminarea studiilor universitare, în 1966, ajungând la o bibliografie pe temă, de 51 studii ale
Ion Mocioi () [Corola-website/Science/305323_a_306652]
-
prezentate sunt mai ales cele legate de primele trei cantoane fondatoare ale Confederației (Uri, Schwyz și Unterwalden, situate în centrul Elveției), extinzându-se mai apoi, pe măsură ce Confederația a crescut, până la maxima extindere de azi, care se menține din 1815. Dovezile arheologice sugerează că în zona de câmpie a Alpilor Elvețieni s-au stabilit vânători încă din perioada de sfârșit a paleoliticului. În perioada neolitică zona a fost relativ dens populată. În anul 58 î.Hr. elveții au încercat să se sustragă presiunii
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
februarie 2014, arheologii care lucrau în Piața Unirii au găsit porțiuni din pavaj și trotuare din cărămidă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, despre care se crede că duceau către dom. În aprilie în piață a fost făcută o descoperire arheologică neobișnuită, o cămilă de la mijlocul secolului al XVI-lea. Clădirea este situată la adresa Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost pusă la data de 6 august 1736. Construcția a durat zeci de ani, clădirea fiind
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
de donație, și decizii judecătorești, precum și cunoscuta "Lex Salica", menționată mai sus. Din domniile lui Clotaire al II-lea și Dagobert I s-au păstrat numeroase exemple în care regele joacă rol de instanță supremă de judecată. În sfârșit, dovezile arheologice nu pot fi ignorate ca o sursă de informație, măcar asupra modului de viață al francilor din acea perioadă. Printre cele mai importante descoperiri de obiecte pierdute a fost descoperirea accidebtală a mormântului lui Childeric I în biserica Saint Brice
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
de ani, Comtimul își redeschide porțile. Este deschis primul magazin de prezentare, situat în Freidorf. În 1984, când se făceau săpături la fundațiile unor fabrici au ieșit la iveală oseminte umane. Arheologii au făcut săpături și au stabilit că situl arheologic este situat la marginea de sud a cartierului și cuprinde o așezare daco-romană din secolele III - IV, suprapusă de o necropolă din secolul V după Chr. Începând cu anul 1986 s-a trecut la cercetări sistematice, care continuă și în
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
Marcellinus, care menționează implicarea goților în războiul civil dintre împărații Procopius și Valens din 365 și descrie războiul gotic (376-382), și "de bello gothico" a lui Procopius, ce prezintă războiul gotic (535-552). În secolul I, goții sunt identificați cu cultura arheologică Wielbark în regiunea Vistulei inferioare, lângă Marea Baltică, de unde, aflați în expansiune, pleacă în a doua jumătate a secolului II, spre sud. Pe la anul 200 ei ajung în stepele din nordul Mării Negre și ocupă în prima jumătate a secolului III, și
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
în stepele din nordul Mării Negre și ocupă în prima jumătate a secolului III, și teritoriul roman dintre Prut și gura Niprului (ad Moesiam) cu cetățile Olbia (la gura Niprului) și Tyras, (la gura Nistrului), zonă indentificată din punct de vedere arheologic cu cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Conform unor istorici moderni precum Michael Kulikowski, teoria migrației goților de la Marea Baltică are ca fundament textul contestabil din punct de vedere al acurateței al istoriei goților de Iordanes. Din punctul de vedere al acestor istorici
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
a modificat dominația goților pe Dunărea de Jos. Sub impactul acestei invazii o mare parte a goților au trecut Dunărea în Imperiu, condiții în care demografia și compoziția etnică a regiunii s-a schimbat din nou. În mod firesc orizontul arheologic a avut și el de suferit. Descoperirile de tip Sântana de Mureș au intrat într-o perioadă de declin. Athanarich a încercat să organizeze o rezistență pe valul roman dar a fost părăsit și s-a repliat. Există o dispută
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
mai timpurii informații scrise cu privire la istoria Țării Făgărașului datează abia din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Reconstituirea realităților istorice ale Țării Făgărașului din epocile precedente, anterioare primelor relatări scrise, este posibilă, în aceste circumstanțe, doar în funcție de rezultatele cercetărilor arheologice, lingvistice și toponimice. Cercetările arheologice din ultimele decenii au adus la lumină o serie de așezări neolitice la Calbor, Hălmeag, Făgăraș și Felmer. Așezări din epoca bronzului au fost scoase la iveală la Cuciulata, Șercaia, Beclean, Mândra, Hoghiz, Săvăstreni și
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
istoria Țării Făgărașului datează abia din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Reconstituirea realităților istorice ale Țării Făgărașului din epocile precedente, anterioare primelor relatări scrise, este posibilă, în aceste circumstanțe, doar în funcție de rezultatele cercetărilor arheologice, lingvistice și toponimice. Cercetările arheologice din ultimele decenii au adus la lumină o serie de așezări neolitice la Calbor, Hălmeag, Făgăraș și Felmer. Așezări din epoca bronzului au fost scoase la iveală la Cuciulata, Șercaia, Beclean, Mândra, Hoghiz, Săvăstreni și la Ungra. De data ceva
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
de aur în Țara Bârsei și a tezaurului de bronz de la Hoghiz-Ungra, în Țara Făgărașului, datat, de asemenea, în secolul al IV-lea, argumentează că Valea Oltului a reprezentat o cale importantă de tranziție în epoca migrației popoarelor. Penuria descoperirilor arheologice din secolele următoare ar putea fi explicată prin retragea populației localnice în zonele înalte, ferite ale Țării Făgărașului, determinată de pericolul reprezentat de popoarele migratoare. Această discontinuitate majoră de locuire este întreruptă cu începere din secolul al VIII-lea, perioadă
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
cancelaria regală maghiară, cu privire la realități istorice din cuprinsul Țării Făgărașului. Cele mai timpurii izvoare scrise păstrate, emise în prima treime a secolului al XIII-lea, confirmă imaginea și structura etnică a habitatului Țării Făgărașului din secolele precedente, mediată de izvoarele arheologice, toponimice și lingvistice. Un document emis de cancelaria regală maghiară înainte de 30 noiembrie 1223, care se referă la evenimente consumate în Țara Făgărașului în primii ani ai secolului al XIII-lea, între 1205-1206, relatează dotarea mănăstirii cisterciene Cârța cu un
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Muzeul Județean Ialomița deține un patrimoniu arheologic dobândit în urma cercetărilor sistematice, sau a descoperirilor întâmplătoare. Colecția de arheologie este constituită din obiecte ce aparțin unor perioade istorice diferite, începând din Neolitic (mil. V î.Hr.) și până în plină epocă medievală (sec.XV-XVIII). Cea mai mare parte dintre obiectele
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
de numismatică cu piese republicane și imperiale romane, bizantine, turcești, bulgărești, austro-ungare și românești din bronz, sau argint. A existat și există o preocupare deosebită pentru lărgirea patrimoniului arheologie prin desfășurarea unor activități de cercetare științifică și restaurare pe șantierele arheologice de la: Bordușani-Popina (preistorie), Săveni - La Movile (preistorie), Bucu-Popină (protoistorie), Platonești-terasă (protoistorie), Platonești - tumul (populații alogene pe teritoriul țării noastre), Stelnica-Grâdiștea Mare (perioada getică), Platonești-necropolă și Vlădeni-Popina Blagodeasca (cultura Dridu), Giurgeni -Orașul de Floci (civilizație medievală, locul de naștere al marelui
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
este o salină aflată în localitatea Cacica (județul Suceava), înspre satul învecinat Pârteștii de Jos. Descoperirile arheologice din 1989 de la Cacica au atestat că aici a existat una din cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură (prin fierbere și evaporare) din Europa, datate din perioada culturii Starčevo-Criș din neoliticul timpuriu. În zonă există și acum
Salina Cacica () [Corola-website/Science/313065_a_314394]
-
în 1599 un călător apusean scria că în Baia erau 3.000 case (adică circa 15.000 locuitori), peste aproape un secol (în 1691) un alt călător străin scria că ""orașul Cotnari și orașul Baia sunt cu totul deșarte"". Săpăturile arheologice efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX-lea atât în interiorul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului din Baia", cât și în întreaga incintă a monumentului, au dus la descoperirea temeliei (un parament de 0,40 m) unei alte biserici construită anterior
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
cu intermitență din cauza lipsei fondurilor și au durat aproape două decenii. Echipa de restauratori a fost alcătuită, printre alții, din dr.arh. Virgil Polizu, ing. Alexandru Cișmigiu (care s-a ocupat de partea de consolidare) și antreprenorul Mihai Bradu. Pe lângă cercetările arheologice, s-a realizat consolidarea lăcașului de cult prin executarea de lucrări de dren în jurul bisericii (1992-1994), consolidarea bolților și a zidurilor cu grinzi și stâlpi de beton armat, înlocuirea totală a acoperișului (s-a înlocuit șarpanta de stejar și s-
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
provenite în special de la căi. porci, oi și rinoceri preistorici că și urme ale civilizației umane cu o vechime de pește 11.000 de ani. Pentru 11.000 de ani, aceste ținuturi au reprezentat câmpurile de vânătoare ale amerindienilor. Vestigiile arheologice precum și tradițiile orale indică faptul că diferite grupuri de amerindieni au populat ținuturi rele, pe întreaga perioadă a anului, pentru mii de ani. Zona era populată de celule sociale nucleare (tipic, familii extinse de aproximativ 12-15 oameni) care locuiau în
Parcul Național Badlands () [Corola-website/Science/313130_a_314459]
-
km est de Pirna și 5 km vest de Bad Schandau. Direct la poalele lui se află localitatea Ebenheit, care aparține de orașul Königstein. Vizavi, pe malul celălat al Elbei, se află Fortăreața Königstein. În regiune s-au făcut descoperiri arheologice din epoca bronzului. Muntele este amintit pentru prima oară în anul 1379 sub numele de „Ylgenstein“; probabil din acest timp provine și inscripția unei cruci în stâncă pe versantul sudic. În evul mediu, prin anul 1200, pe munte exista o
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
al 2-lea d.Hr. sunt desenate forme mai târzii ale lirelor palestiniene. Cutia lor de rezonanță are forma unui cazan sub un corp oval pe care sunt fixate capetele inferioare ale coardelor, împreună cu cadrul prezentând decorațiuni. În cursul săpăturilor arheologice din 1929, în orașul Ur a fost descoperit un mormânt regal, vechi de peste 4500 ani, în care s-a găsit și o liră cu cutia de rezonanță din lemn de cedru acoperită cu 5000 de plăcuțe de calcar roz, lapis
Liră (instrument) () [Corola-website/Science/313221_a_314550]
-
vieții împăratului a fost mult timp învăluită în mister. Pentru două milenii, singurele informații detaliate proveneau dintr-o singură lucrare istorică elaborată la circa o sută de ani de la moartea lui Qin Shi Huangdi, cronicile marelui istoric Sima Qian . Descoperirile arheologice din anul 1974 au sprijinit legenda și au demonstrat veridicitatea ei. Regele anterior al statului Qin a murit după o scurtă domnie de 3 ani și a fost urmat la tron de fiul său Ying Zheng , viitorul Qin Shi Huangdi
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
îl obseda. Muzicienii de la curte nu cântau decât melodii despre nemurire, iar numeroși exploratori au fost trimiși în lumea largă, pentru a găsi elixirul vieții eterne; alchimiștii lucrau în laboratoare vaste, pentru a dezlega enigma vieții și a morții. Cercetările arheologice au demonstrat în acest sens că nici armata de teracotă nu era de ajuns. În apropierea movilei funerare a împăratului s-au găsit armuri goale făcute din piatră, fără războinici de teracotă care să le fi purtat. Se presupune că
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]