11,853 matches
-
pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă ivită E unul din cățeluși. I. Olteanu Disperarea eternului și universalului sentiment matern călcat brutal în picioare naște încă o dată, resuscită pe unul din căței (pe cel mai îndrăgit probabil) cu ajutorul unei geniale metafore. Dar luna începe să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de masă. Când fără a risca nimic oricine poate înjura pe oricine. Se poate grozăvi. Se poate da mare. Cum să reziști (puțini îi rezistă) ispitei contestării comode, care defulează și înnobilează pe deasupra? Ne-au năpădit disidenții, revoluționarii, eroii. Ne calcă în picioare turma celor bravi. E greu să mai găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de mărime obișnuită, ca pe la noi, dar din loc în loc este câte o piatră mai mare (aproximativ 40 cm X 60 cm) ce este foarte lustruita și roasa. Se spune că aceste pietre sunt de pe vremea Mântuitorului. Pentru că El a călcat pe ele, de aceea se păstrează și astăzi. Pietrele s-au lustruit în timp deoarece milioane de pelerini au trecut peste ele. Din loc în loc drumul este pietruit la semirotund, ca o jumatate de cerc. Sunt locurile în care să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
plâns. De pe acest loc a privit Domnul Iisus cetatea Ierusalimului și i-a plâns soarta. De aceea este construită pe acel loc această biserică în formă de lacrima. Este catolică. Privind Ierusalimul, cu durere, a zis: „Ierusalime, Ierusalime! Vei fi călcat în picioare de neamuri și nu va rămânea piatră pe piatră. Vei fi sfărâmat tot.” Și așa a fost. Că Domnul a trimis profeți și i-au omorât cu pietre pe toți. A trimis prooroci și apostoli și la fel
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de împărăție, iar aceea a cerut Capul Sf. Ioan Botezătorul, Irod a săvârșit nelegiuirea. A făcut această din mândrie și din prea multul vin pe care-l băuse. Nu se aștepta să-i ceară Capul Sfanțului, dar putea să-și calce jurământul și ar fi fost foarte bine să și-l calce! Dar na făcut-o din mândrie și sub influența băuturii celei multe, a vrut să dovedească prietenilor că-și respectă jurământul. De aceea, trebuie multă cumpătare la băutură. Cele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a săvârșit nelegiuirea. A făcut această din mândrie și din prea multul vin pe care-l băuse. Nu se aștepta să-i ceară Capul Sfanțului, dar putea să-și calce jurământul și ar fi fost foarte bine să și-l calce! Dar na făcut-o din mândrie și sub influența băuturii celei multe, a vrut să dovedească prietenilor că-și respectă jurământul. De aceea, trebuie multă cumpătare la băutură. Cele mai oribile crime și divorțuri și alte asemenea se fac din cauza
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Și, de slab, se-mpiedica, Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ. Față Lui, de Sânge plină, Se proptează în țărâna Iar peste El Crucea grea La pământ îl apasă. Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și ostașii îl sculau Și cu biciul îl loveau. Stă Măicuța și privește, Inima i se topește. Neîncetat se strigă: „Moarte!” Iar Pilat s-a temut foarte, De Iisus nu s-a-ndurat, La moarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Iar Iisus a glăsuit: „Dragii Mei, vor fi războaie, Om pe om o să despoaie, Neam cu neam o să se bată, Nu va fi sfârșitu-ndată, Lipsuri, boale - o grămadă Peste oameni au să cadă. Mulți se vor sminti atunci Și călca-vor Legi, Porunci, S-o răci de tot iubirea Și-o spori nelegiuirea, Frați ucide-vor pe frați, Fii vor omorî pe tați, Foc se-ntinde peste lume Și durere fără nume Care n-a fost de când sunt Oameni pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lasă, Plecăm pe veșnicie... Cu faptele ce-avem. Lăură 16.05.2006 Privirea caldă și senina, Si zâmbetul e prin cuvinte, Asterne-n inimi, Dragostea-i fierbinte. N-ai spune, soro, Că e străin și e departe... Și câți îți calcă pragul Nu-i lași să plece, Triști și obosiți. În casa ta, Palat pentru străini, Pe toți tu îi hrănești, Durerea le-o asculți, Prin fapte și cuvine Arăți comoara de Creștini, Așa Iisus ne-a învățat, Cu cei străini
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
atent la ce se întâmplă cu limba, priviți unde duce discreditul filologiei (sau, dragă Doamne, „matematizarea” ei). Același lucru cu privire la drept. În ziua de azi principiile clasice ale dreptului nu mai au curs și sunt complet ignorate ; aproape pretutindeni sunt călcate în picioare principiile dreptului public, atât penal, cât și administrativ, precum și normele internaționale. E adevărat. Concluzia ? Știința dreptului nu mai face două parale, juriștii nu sunt decât niște clănțăi inutili. Efectul ? Nimeni nu mai știe să replice la arbitrar, abuzurile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de război civil și teroare : prietenii se pot afla în tabere vrăjmașe iar unul să cadă în teritoriul stăpânit de ceilalți și la cheremul aparent fostului său prieten. Acesta nu va ezita să-și trădeze mai curând cauza decât prietenul, călcând peste propria convingere, cu orice risc, inclusiv cel suprem. Iată înțelesul ultim al tezei lui Aristotel : prietenia este mai presus de dreptate. În ultim resort, aceasta e dreptatea. Dreptatea neputând fi decât divină, prietenia, ca și dragostea, e de fapt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Mâna făcută căuș, pe jumătate închisă, o purta ca pe o coasă, iar pe sub căuș rămânea și se lipea de „podea”un strat de lut uniform și fără denivelări. Până ne sculam noi dimineața, totul era uscat, și puteam să călcăm în voie peste „podeaua” înnoită. Din aprilie până în noembrie era sezon de muncă încordată. Toată vara, se scula de noapte, făcea mâncare și pentru copiii de acasă și pentru oamenii care mergeau la muncile câmpului, mulgea vaca, da drumul și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu căruța la Brăila (erau 35 de kilometri) și aducea bomboane, acadele și jucării. Într-o primăvară, în timp ce eu și fratele Vasile ne jucam pe prispa din fața casei, tata a obsevat un șarpe lângă noi. S-a năpustit asupra lui călcându-l cu picioarele. Șarpele a reușit să scape și s-a băgat în gardul de nuele împeltite din fața casei. Tata s-a ținut după el și când încerca să se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de o nuvelă a lui Leon Tolstoi în care oamenii scoși la plug în ziua de Paști de un boier necredincios, arau cu lumânări aprinse și lipite pe coarnele plugului și mergeau cântând „Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând”. COLECTIVIZAREA. În anii 1954-55 în satul Hăbășești se punea problema colectivizării, dar gospodarii nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe prelucrări cu activiștii de partid, insuccesul a fost trecut pe capul subsemnatului. „Popa este vinovat. Popa îi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
drame non stop. Calul și hățurile lui parcă vorbindu-mi despre modalitățile extraordinare ale naturii care dă lupta, pe când călărețul are numai datoria de a accepta lupta, a conduce cu o anume rigiditate natura din afara naturii sale. Balaurul e deja călcat în picioare, e deja sastisit de atâta bogăție și satisfacere a tuturor simțurilor. Am impresia că s-a îngrășat de atâta îmbuibare cu fecioare atrase de el, mai ales de aurul lui, de visele de fericire, de sexualitatea lui debordantă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
singurătatea din care s-au născut lumile, formele și culorile, mișcarea. Privesc zăpada prin fereastra dând spre stradă - în scurtă vreme, vor apărea primii oameni care vor lăsa urme pe alb, apoi vor trece mașinile și, curând, zăpada va fi călcată în picioare și necruțător de roți, chiar de ritmul sălbatic al timpului în care mă aflu. Dar albul dimineții va rămâne în memoria mea cu imobilitatea semidivină a inanimatului, într-un fel de privire care nu trece, absorbită în momentul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-i impunătoare, din actul întâi al operei Carmen de Bizet. Tânără, înaltă, zveltă, cu ochii mari, apărând brusc, privind de sus din capul scării (în decorul scenografiei Hristofeniei Cazacu), scrutând cu o privire aruncată șiret, cobora agale, cu atenție prefăcută, călcând atent pe fiecare treaptă! Nu scăpa însă cu privirea pe nici unul din soldații ce o urmăreau încremeniți de emoție. Cu o smucitură bruscă a capului către Don Jose, părea că vrea să spună că abia atunci l-a zărit. Da
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
colo nu prea erau. Toamna zecile de gutui de pe maluri luminau a galben până seara târziu, mirosul de frumos pus la grinda Cerului cobora cu liniște și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare omenie, seriozitate și bunătate. Gazda, familia Agriscov Fedorcic, se ocupa, ca mai toată lumea de acolo
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
1989 Îmi beau cafeaua distrată și fără chef de nimic. E dimineață, e întuneric, e iarnă. Curentul electric e raționalizat dimineața și seara, atunci când consumul e mai mare. Dar ce nu e raționalizat? Aprind o lumânare ca să văd pe unde calc. Ador cafeaua fierbinte. Cafeaua e rece, făcută de aseară. Butelia e goală, fierbătorul nu poate fi folosit. O beau în silă. Ies pe ușă și calc în ceva. Mă aplec și pipăi. Pe scări zac doi pui de pisică înghețați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
copilărie ne ducea la slujbe și ne împărtășea în toate posturile. După ce am terminat liceul și am plecat la școli și facultăți, iar apoi mi-am întemeiat o familie, în afară de cununia din biserică 128 și botezatul copiilor, nu am mai călcat pragul bisericii. Cu toate acestea, aveam un respect amestecat cu o neînțeleasă evlavie față de orice era legat de biserică. Când treceam pe lângă un așezământ de cult, spuneam în gând „Doamne miluiește”, fără însă a face semnul Sfintei Cruci, așa cum s-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Oare voi reuși? Am fost până ieri o jucărie într-un spectacol cu păpuși de cârpă. Acum păpușarul nu mai este. Sunt o păpușă (dar vie) aruncată într-un loc ostil la bunul plac al unor oameni furioși. Mă vor călca în picioare? De ce nu fug? Ce aștept? Ar fi trebuit să îmi dau seama că ura oamenilor pentru Ceaușescu se va îndrepta împotriva a tot ce a reprezentat el. Eu eram reprezentantul lui acolo, în acea localitate din România. Nimeni
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la București peste două zile, după ce mi-am rezolvat "suspendarea pentru doi ani" (că nu se știe !) de la Catedră și mi-am luat rămas bun de la rude și amici, având o singură valiză și ceva bani în buzunar, să-i calc pe urme lui Titulescu. În Capitală, surpriză mare, MAE nu mai avea "spații", așa că am stat doi ani la Cămin, la Grozăvești, transferul "tovarășei" s-a amânat și, colac peste pupăză, nefiind la cursuri din primele zile, am fost repartizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ucenicul vrăjitor". După ceva timp, parcă mă născusem la Berlin! Începusem să învăț orașul, luasem legătura cu "autoritățile" și cu ceilalți atașați culturali de la ambasade, limba mi se dezlegase neașteptat de bine, făcusem școala de șoferi, aveam carnet și nu călcasem încă pe nimeni... Luasem deja câteva salarii 1 300 mărci RDG, plus 25% cota pentru soție. Nu era mult, dar era mai bine decât câștigam în țară, iar articolele de larg consum erau relativ ieftine. Pentru achiziții mai speciale, odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
început de vară în emisfera australă, deci de presupus "cu vreme bună", a unei delegații a Ministerului Economiei Forestiere. De la sud de Santiago și până în Țara de Foc, Chile este o pădure neîntreruptă, cu zone virgine, unde omul n-a călcat încă, populate de arbori de diferite specii și esențe, inclusiv esențe nobile, de care România, pe vremea aceea "al 5-lea producător de mobilă al lumii", avea nevoie. Am convenit pentru delegația noastră, un director general și un inginer, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din alte țări, multe inițiative românești în domeniul cooperării economice erau sortite eșecului din start datorită insuficientei sau deficientei documentări și analize a studierii pieței, fezabilității și eficienței proiectului. Așa că, până la plecarea mea, minunata pădure chiliană nu a mai fost călcată de nici un român! Apropo de inițiative românești în străinătate: cu câțiva ani înainte de sosirea mea în Chile, colindase America de Sud o delegație a GEOMIN, pentru stabilirea de cooperări în domeniul minier. În Chile, după o analiză superficială (probabil din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]