11,879 matches
-
Apoi, pe măsură ce zilele ce treceau, În gol și parcă din ce În ce mai tîrșîit, lucrurile au prins să capete un aspect mai neplăcut. Însă astea s-au petrecut mai tîrziu. Mai Întîi au fost petrecerile organizate În cinstea mea, băutura, interviurile, vizitele. Felicitări, cadouri, pupături, o ploaie de prăjiturele, cu frișcă, ce mai scrieți acum?, vă mai doare piciorul?, ce om extraordinar sînteți, dac-ați ști!, și soția dumneavoastră, și copilul, răspundeam că nu, la mijloc era de bună seamă o confuzie, nu avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mereu pe cîmp, chemînd animalul „printr-un șuierat instinctiv”. PÎnă la urmă-l prindea și, „cu unduiri lascive, voia să-i simtă atingerea, tot mai adînc”. Se pare că șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cusut prea evident, reveniți În altă zi, cu măciucă, cască prevăzută cu vizetă, cărămidă, lanternă, și zece secunde pe suta de metri. Aceste povețe sînt inspirate de un fapt real ca o telenovelă cu mineri. La sfîrșitul lunii martie, luna cadourilor, Dan și Sașa, din păcate intelectuali chiar dacă ingineri, amîndoi de treizeci și șase de ani, amatori de canguri și alte animale capitaliste rapide, amatori mai ales după fuga lor dezordonată din fața cîtorva rînduri de ortaci compacți ce-au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
68 de ani. O caut repede și pe Ana Aslan În aceeași revistă și dau peste poza lui Kim Gian Il, fiul lui Kim Ir Sen, care va prelua Coreea de la tata și căruia „un horticultor japonez i-a făcut cadou floarea numită Kimanjangilia”. Ce gest frumos. Catch 22. O fi otrăvitoare. Precum o proză semnată de Florin Jugravu, ce te umple instantaneu de cea mai lugubră mirare, mostră: „Am coborît din omida neagră, așa-i spunem dubei cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zi, România. Părerea lor este că am mult umor, În vreme ce eu nu sînt decît nefericit ori de cîte ori abordez subiectul, pe care nu li-l clarific, dimpotrivă, mai ales că au mai făcut În urmă cu jumătate de an cadoul ăsta uluitor, o lună de sejur În Belgia, găzduind tot o pereche de medici, din Brașov, mult mai În vîrstă, și credeau c-au Înțeles sufletul și suferințele poporului căruia i-au dedicat atîta energie și timp liber chiar de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În casele Înșirate de-a lungul canalelor. Nu există trotuare. Poți coborî direct În apă, dacă vrei. Biserica Saint Michel. Închisă. Biblioteca Universitară, copleșitoare. Iarăși fotografie, pierdut printre mii de volume. Librăria de unde puteam să-mi aleg orice carte, drept cadou din partea nepotului lui Arie, care lucra acolo și În timpul liber scria poezii, oaia neagră a familiei, dar nu mai rămăseseră decît zece minute pînă la sfîrșitul programului, am devenit nervos, scotocind febril prin rafturi, la etaj, apoi În beci, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întrebat, posomorîndu-se deodată: ― Vor s-o vândă pe Maitreyi? A doua zi, toți erau obosiți de marea ceremonie care costase aproape cinci sute de rupii și atâta trudă, Se ținuseră discursuri, fusese masă îmbelșugată pe terasă, și Maitreyi primise numeroase cadouri, mai ales cărți. Numai în dimineața zilei de naștere, cineva trimisese un buchet imens de flori, cu un plic, și, când Maitreyi a văzut scrisul, s-a turburat toată și a cetit repede scrisoarea, te-mîndu-se neîncetat să nu o surprindă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
whisky-ul al cui e? mai Întrebă el. — Al meu, spuse Manolita. Au terminat sticla ailaltă, așa că am mai luat una. — Ești de treabă, surioară, i-am spus. Cu asta Îți datorez trei sticle. — Două, spuse ea. Cealaltă a fost cadou. Pe masă, lîngă mașina mea de scris, acoperită pe jumătate cu o foiță de celofan, era o bucată uriașă de șuncă rozalie cu margini albe și, din cînd În cînd, cîte un tovarăș se-ntindea Își tăia o felie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
șorț din bumbac vopsit. Avea o piele foarte fină și era foarte ocupată, iar ajutoarele de la bucătĂrie veniseră și ele. Doar nu vrei să zici că vinzi păstrăvi? Nu știi că-i ilegal? Știu, spuse Nick. Peștii vi-i fac cadou. MĂ refer la banii pentru lemnele pe care le-am tăiat. — Hai să ți-i dau. SÎnt În anexă. Nick și cu soră-sa se luară după ea. CÎnd ajunseră pe trotuarul care ducea la magazia În care se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iarbă, ținînd sticlele sub brațe. Nous sommea des copains, strigă unul dintre ei cu o voce groasă, alcoolică. — Avansați, copains criță de beți, să vă identificăm, spuse Claude. — Asta facem. Ce dracu’ căutați afară, În ploaie? strigă Onèsime. — Aducem micile cadouri. — De ce nu mi-ați dat micile cadouri cînd eram Înăuntru? strigă Claude. — A, păi altfel stau lucrurile acum, camarade. — Stau mai bine? — Rudement, spuse primul camarade bețiv. Celălalt, Întins pe burtă, ne dădu o sticlă și Întrebă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
des copains, strigă unul dintre ei cu o voce groasă, alcoolică. — Avansați, copains criță de beți, să vă identificăm, spuse Claude. — Asta facem. Ce dracu’ căutați afară, În ploaie? strigă Onèsime. — Aducem micile cadouri. — De ce nu mi-ați dat micile cadouri cînd eram Înăuntru? strigă Claude. — A, păi altfel stau lucrurile acum, camarade. — Stau mai bine? — Rudement, spuse primul camarade bețiv. Celălalt, Întins pe burtă, ne dădu o sticlă și Întrebă pe un ton jignit: — On dit pas bonjour aux nouveaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția! Lucrăm sub acoperire! Ei rîd. Ei doar rîd de mine. Noi ne scoatem peruca pe care o purtam. Încă ne mai ținem strîns geanta. Geanta lui Carole. Cadoul meu. De Crăciun ți-am dat inima mea. Mașina pare că se mișcă atît de Încet, iar În stomacul nostru există o boală, o boală care ne face să ne simțim de parcă am fi mîncat prea multă vată de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zîmbească din nou. — Bună, Îi zîmbesc și eu. Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă la un Neil McCann sau la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e un îngeraș auriu, înconjurat de raze de aur - pe el nu-l atinge niciun strop ; dacă te uiți mai bine, prin ploaie, vezi scris din picături : „NU PLÂNGE“! ; iar pe peretele din față, într-o ramă de gherghef primită cadou, una dintre zecile de fetițe, o siluetă cât un degetar ; ultima dată când a intrat cineva în camera mea de lucru, a zis : „Parcă-i o cameră de copil!“) ; Copilul care, din când în când, mă strângea de mână tare
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ca și seria lor să se bucure de drepturile de care beneficiaseră generațiile anterioare. La timp, un inspector general din Ministerul Învățământului reuși să împiedice orice intervenție a nemulțumiților. În ultimul an de școală, de ziua lui, colegii îi făcură cadou o pălărie de fetru, asortată costumului de croială nemțească, pe care și-l cumpărase datorită economiilor pe care le putuse face, nefiind mofturos și mulțumindu-se cu ce primea de la cantina școlii. De altfel, un viitor învățător trebuia să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o fost bulibașî. ȘÎ dacî s-o Îmbolnăvit, nu mai esti bulibașî... ― Dă-mi-l mie, că și așa bărbatul tău e... e cu un picior În groapă!... ―Apâi, cum sî-l dau?... - a Întrebat piranda oftând. ― Să mi-l faci cadou, căă... voi aveți aur să vă acoperiți și casa cu el! Și apoi, voi avea mai multă grijă de bătrân... În cele din urmă, foindu-se pe scaun și frecându-și mâinile, piranda a continuat: ― Noi toatî cimotia ti rugăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
origine nesănătoasă", se afla sub nasul vigilent al comisiei, care examina ca atare. Am simțit discriminarea pe propria-mi piele. Burghezii din tată-n fiu-fiică nu aveau parte de note puse nepărtinitor. Și nu se inventase încă triada PCR: Pilă/Cadou/Relație! Într-un fel, ne-au ajutat: ori erai performant ori dispăreai. Ca dușman de clasă (dușmănie moștenită genetic) trebuia să surclasezi clasa muncitoare. Discuția cu Iordan m-a provocat să reușesc: n-o să pierd încă o dată. Iordana Marievici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu ce. Alt amănunt pierdut într-o cută a memoriei: insistase să trec pe la ea. "Iordănuța, am un cadou pentru tine". M-am dus. M-a primit în efervescență lirică. Livingul era plin de statuete africane: războinici cu falusuri reliefate. Printre ele, surpriza. Leandru, în papucii gazdei și-n costum cu vestă. Ioana îmi spusese în tramvai, pipăindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu s-ar fi dat din belșug cu Ô Sauvage, after-shave-ul lui Iordan. Holda se comporta ca o codoașă: absenta îndelung sau arunca fraze cu dublu înțeles. N-a putut să-și revendice de pe urma mea nici un avantaj-serviciu. A ratat ocazia. "Cadoul" era un satyr bufon de onix (l-am refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întro pădure de pe un deal și am găsit o cheie și o cruce de lemn mare și m-am rugat pentru Cristina ca să ia examenul, la acea cruce. Acum sunt cu tati la bunica Lucica, în vizită. I-am făcut cadou o lumânare în cutiuță roșie și i-am făcut cadou la fel și pentru Fili care mă iubește și le-am spus la amândouă că ar fi bine să meargă la biserică să ia Lumină. Eu am rugat-o pe
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și o cruce de lemn mare și m-am rugat pentru Cristina ca să ia examenul, la acea cruce. Acum sunt cu tati la bunica Lucica, în vizită. I-am făcut cadou o lumânare în cutiuță roșie și i-am făcut cadou la fel și pentru Fili care mă iubește și le-am spus la amândouă că ar fi bine să meargă la biserică să ia Lumină. Eu am rugat-o pe Fili să cumpere lumânările de la chioșc și după aceea i-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pentru Fili care mă iubește și le-am spus la amândouă că ar fi bine să meargă la biserică să ia Lumină. Eu am rugat-o pe Fili să cumpere lumânările de la chioșc și după aceea i-am făcut-o cadou. Eu o să merg la Înviere să iau Lumină și vreau să mă rog atunci când o să merg la biserică. - Pot să mă rog la Înviere?... - Da, sigur că da, poți să te rogi atunci când vom merge la biserică, doar te-ai
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
au văzut niște flori frumoase. Tatăl lui a vrut să culeagă o floare, dar copilul a spus: Nu, nu! E mai importantă viața unei flori, decât fericirea unui om. Și floarea a fost atât de fericită, că le-a făcut cadou o petală. Și au dus-o cadou, la mama lui! S-o numim Povestea florii mulțumite. 5 ani și 4 luni Eu știu de ce Eu știu de ce tu nu ai primit nimic de la Moș Crăciun. Pentru că nu ți-ai dorit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a vrut să culeagă o floare, dar copilul a spus: Nu, nu! E mai importantă viața unei flori, decât fericirea unui om. Și floarea a fost atât de fericită, că le-a făcut cadou o petală. Și au dus-o cadou, la mama lui! S-o numim Povestea florii mulțumite. 5 ani și 4 luni Eu știu de ce Eu știu de ce tu nu ai primit nimic de la Moș Crăciun. Pentru că nu ți-ai dorit, pentru că n-ai vrut nimic în gândul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și 4 luni Eu știu de ce Eu știu de ce tu nu ai primit nimic de la Moș Crăciun. Pentru că nu ți-ai dorit, pentru că n-ai vrut nimic în gândul tău. Tati, vrei să-ți spun de ce nu primesc oamenii mari cadouri de la Moș Crăciun? Pentru că nu-i fac lista... ca s-o trimită, că dacă ar face, ar aduce, dacă ar vrea cu adevărat, că mi-a spus mami că va aduce și la oamenii mari cadouri dacă fac listă, așa
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]