11,111 matches
-
defilării rituale, Dionisos era reprezentat așezat într-o corabie, o trimitere la călătoria legendară, sau urcat într-un car triumfal (carrus navalis) însoțit de sileni (un fel de satiri), de cântăreți din trompetă, de purtători de simboluri sexuale. Pe parcursul întregii ceremonii, Dionisos era considerat a fi prezent. Preotul zeului ocupa locul de onoare. Concursul care urma ceremoniei avea un caracter poetic și muzical, în cadrul său înfruntându-se autori de tragedii, de comedii, de ditirambi, adică de poeme lirice recitate de către un
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
într-un car triumfal (carrus navalis) însoțit de sileni (un fel de satiri), de cântăreți din trompetă, de purtători de simboluri sexuale. Pe parcursul întregii ceremonii, Dionisos era considerat a fi prezent. Preotul zeului ocupa locul de onoare. Concursul care urma ceremoniei avea un caracter poetic și muzical, în cadrul său înfruntându-se autori de tragedii, de comedii, de ditirambi, adică de poeme lirice recitate de către un cor de satiri în onoarea lui Dionisos. Aceste lucrări "satirice" reprezintă izvorul direct al tragediei grecești
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
interne. Acesta nu a întârziat să observe că ordinea publică și morală (mos majorum) erau amenințate de manifestări religioase criminale. Sub acoperirea misterelor dionisiace, matroane respectabile, bărbați de toate rangurile și tineri de ambele sexe se dedau exceselor. Noaptea, în timpul ceremoniilor inițiatice, vinul și muzica dezlănțuiau pasiuni vinovate. Autoritățile se temeau de ravagiile produse de această pietate îndoielnică. Represiunea a fost nemiloasă. La Roma și în toată Italia, arestările se numărau cu miile. Titus Livius povestește în De la întemeierea Romei (Ab
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea din nou, în împărăția lui Dumnezeu"77. Ceremonia euharistică (de la grecescul eukharistia, "recunoștință") are drept centru taina transsubstanțierii: pentru catolici, potirul împărtășaniei conține în mod substanțial sângele lui Hristos. Mai precis, transsubstanțierea înseamnă că "odată cu sfințirea sfintelor daruri, totalitatea substanței pâinii și vinului este schimbată în Trupul și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
este exemplul tipic). Mai mult decât o comunitate de drept, viticultorii formează o comunitate de sărbătoare. Serbările vinului stau mărturie spiritului festiv al acestei comunități. Festivitățile reunesc adesea obiceiurile transmise prin tradiția păgână și consacrate apoi de către creștinism. Sărbătoarea, procesiunea, ceremonia, prezența lui Bachus, în calitate de zeu roman al vinului sau de legionar creștin martirizat pentru credința sa157, toate sunt manifestări populare care au asociat mereu mitologia și crezul creștin. Această simbolică păgâno-creștină, de origine mediteraneană, este uneori reluată în sărbătorile vinului
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și o celebrare a acestei distribuții trienale a recompenselor, iar trăinicia concursului îi conferă, de fapt, autenticitate și sens Sărbătorii. Organizată, în principiu, o dată la douăzeci și cinci de ani la Vevey, aceasta nu este, așadar, o manifestare folclorică obișnuită, ci o ceremonie menită să îi recompenseze pe cei mai buni lucrătorii ai viei. Sărbătoarea glorifică "marele ciclu natural", "eterna întoarcere" a anotimpurilor cu tot cu muncile și recompensele pe care acestea le aduc celei mai nobile și mai vechi meserii din lume: cea de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
cărțile, 229-237; Bucur, Poezie, 96-121; Regman, Noi explorări, 50-52; Grigurcu, Între critici, 79-86; Mircea Martin, Introducere în opera lui B. Fundoianu, București, 1984; Marin Bucur, B. Fundoianu (Benjamin Fondane). Priveliștile poeziei, București, 1985; Craia, Orizontul, 174-180; Micu, Modernismul, 141-147; Moraru, Ceremonia, 35-65; Manolescu, Teme, VI, 156-166; Scarlat, Ist. poeziei, III, 52-54, 67-80; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 200-211; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 272-315; Monique Jutrin, Benjamin Fondane ou Le Périple d'Ulysse, Paris, 1989; Petre Răileanu, Michel Carassou, Fundoianu/ Fondane et l'avant-garde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
unui individ. Acesta poate avea o triplă determinare: ierarhică (formală) conferită de postul ocupat, personală (sau informală) conferită de aptitudinile și cunoștințele angajatului și funcțională conferită de profesie și tipul de activitate; 3. alte componente precum simbolurile, istorioarele, ritualuri și ceremonii, limbaj, sloganuri, mituri și eroi, etc. Pe baza cercetărilor efectuate în perioada 1994 2002 asupra culturii organizaționale și a formelor particulare de reprezentare a acesteia A. Androniceanu (2004) consideră că în contextul cultural românesc se regăsesc următoarele niveluri de cultură
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
perioada 1994 2002 asupra culturii organizaționale și a formelor particulare de reprezentare a acesteia A. Androniceanu (2004) consideră că în contextul cultural românesc se regăsesc următoarele niveluri de cultură: a. cultură națională, ce reunește valori, credințe de bază, norme, rituri, ceremonii, specifice contextului românesc; b. cultura regională, cu elemente specifice culturii identificate ca având aspecte particulare regionale (Muntenia, Moldova, Dobrogea, etc); c. cultura de gen, adică acea cultură cu caracteristici specifice și diferite genurilor masculin și feminin; d. cultura de generație
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
pentru toți membrii organizației, stabilite prin lege sau documente formale ale organizației (RI, fișa postului, etc.). Managementul organizațional este influențat și de credințele și convingerile membrilor organizației, dar și de alte elemente, cum ar fi: simbolurile, componentele verbale, ritualurile și ceremoniile, „actorii / eroii”, elementele fizice. Cultura organizațională poate fi considerată un factor funcțional al organizației care, odată implementată, tinde să devină stabilă în timp. Nivelul culturii organizaționale influențează integrarea membrilor în cadrul acesteia, direcționează activitatea către realizarea obiectivelor, determină păstrarea și transmiterea
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
și uneori ideologie. Membrii împărtășesc identități și legături emoționale comune; fac o distincție clară între "noi" și "ei". Se îndreaptă către ceilalți membri ai comunității lor pentru relații interpersonale: prieteni, tovarăși, parteneri de viață, vecini, oaspeți. De multe ori organizează ceremonii și ritualuri prin care, printre altele, urmăresc să stabilească limitele comunității lor. Datorită acestor modalități și a altora, o cultură poate practic deveni "un mod de viață" pentru membrii săi, o țară în cadrul alteia, o națiune în interiorul altei națiuni. În
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Aparatul tocmai a trecut peste Mel. E făcută sandviș, Între doi grăsani puși la țol festiv. Nu e nici un loc liber la masa respectivă. Luke m-a mințit. E În altă parte. E cu altcineva. Luminile puternice și zgomotul de la ceremonie Îmi zgîndăresc nervii, așa că sting televizorul. O clipă, rămîn privind absent În tăcere, apoi, ca În transă, iau telefonul și mă trezesc formînd numărul alor mei. Trebuie să vorbesc cu cineva. — Alo? În clipa În care aud glasul familiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bine situația și nu interpretezi tu greșit? Tac, Încercînd să-mi imaginez cum o să-l iau la Întrebări pe Luke diseară, cînd se Întoarce acasă. Dacă Începe să țipe la mine și Încearcă să mă convingă că a fost la ceremonia de decernare a premiilor? Dacă-mi spune că o iubește pe Venetia și că mă părăsește pentru ea? Îmi vine rău la gîndul oricăreia dintre aceste două variante. — Nu-i ușor, zic Într-un final. — Of, Becky, oftează mama. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fost singura care a făcut previziuni clare în privința căderii comunismului, în 1988. Brzezinski trebuie să fie foarte bătrân, din moment ce a fost consilierul marelui președinte american Richard Nixon, în anii '70. Liviu Antonesei: Ah, și mai erau! Madelleine Albright, iar la ceremoniile de la Gdansk, cam toate țările europene erau reprezentate de președinți sau prim-miniștri, sau de ambele poziții de autoritate, numai România și Malta erau reprezentate de vicepremieri: noi de d-l Marko Bella! De altfel, deși toată presa lumii era
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ciclice, în clipa întâlnirii posibile cu articolul din carte. Actul, în raport cu sine, devine un act în raport cu celălalt, prin intermediul cuvintelor. De fapt, Cartea secretelor se deschide spre un spațiu așează, fondat pe compoziții ample, artificiale și totuși armonioase, întrucât ele caligrafiază ceremonia noastră, ritmată de cultură și de încercarea de a replica prin mască, la fabulosul lumii. În esență, secretul reprezintă un limbaj al deplasării omului într-un timp distorsionat, în sunete și lumini ireale, în forme hieratice, magice, dincolo de timp. Tradiția
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
locului ofrandelor, pare asociată nu doar cu venerația, ci și cu sacrificiul, întrucât obiceiurile și simbolismul sugerează că moartea ritualică trimite la un cult al vieții zilnice, după cum distrugerea corpurilor în război este asimilată cu distrugerea rivalului. În interiorul oricărei comunități, ceremonia șamanilor și formele interesante de a atrage prin ritual coeziunea comunității se bazează pe relația dintre mâna stângă și inimă și mâna dreaptă și ficat, mâna stângă și limbajul simbolurilor feminine, mâna dreaptă și limbajul simbolurilor masculine, ca metafore ale
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Gazeta Buletin parohial a avut menirea de a orienta clar credincioșii pentru participarea la diferite activități religioase și de a le explica textele biblice citite la liturghii: "revista va încerca să expună ocazional, pe scurt și pe înțelesul tuturor, sfintele ceremonii și însemnătatea celor prăznuite"407. Într-o astfel de revistă se tipăreau articole ce tratau o tematică restrânsă, referitoare la viața parohială; tot ea informa enoriașii despre programul liturgic din luna respectivă. Materialele publicate în Buletinul parohial aveau rolul de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a fost și parohul Catedralei "Sf. Iosif" din București 504, iar din această funcție a "organizat și dispus parohia conform intereselor lumii catolice, ale disciplinei sufletești și directivelor sănătoase, acordând o atenție deosebită oficierii diferitelor acte ale vieții, solemnităților și ceremoniilor religioase sau ocazionale"505. Toate aceste realizări i-au adus în timpul vieții o serie de onoruri și întreaga admirație a contemporanilor 506. Raymund Netzhammer. S-a născut la Erzingen (Baden) la data de 19 ianuarie 1862. Educația religioasă a primit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a urmat apoi audiența 510 de bun rămas la Papa Pius X, care l-a numit arhiepiscop de București, întronarea la catedrala "Sf. Iosif" din București și audiența de acreditare la regele Carol I al României 511. După îndeplinirea tuturor ceremoniilor simbolice care au decurs din numirea sa ca arhiepiscop de București, R. Netzhammer și-a început efectiv exercitarea funcției de conducere a diecezei unde fusese numit. În primul an al pastorației sale a realizat numeroase activități, precum: inaugurarea unei filiale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
comuniste era atât de categorică, încât în articol au fost oferite informații și referitor la reprimarea religiei islamice: "Mișcarea celor fără Dumnezeu se îndreaptă și contra Islamului: 10.000 comuniști au fost mobilizați pentru a împiedica celebrarea în timpul sărbătorilor, a ceremoniilor acestei religii la Tachnned, Sarmacand, Kopand și celelalte orașe; 15 moschei au fost închise și 146 musulmani arestați"613. Informațiile prezentate în articol au fost preluate dintr-un important ziar: The Tablet, din data de 30.04.1938. Erau date
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
evenimentele ce au avut loc în alte comunități catolice precum Hălăucești, Brăila, Galbeni, Cleja 716. Aceste articole aveau rol pur informativ, de a prezenta cititorilor revistei activitatea desfășurată în diferite parohii din Moldova, cum au decurs acolo anumite sărbători și ceremonii. Curierul parohiei catolice din Galați Curierul parohiei catolice din Galați a apărut în iunie 1925. Aria de preocupări a fost mult mai restrânsă decât a publicațiilor Lumina creștinului sau Viața. Perioada de apariție a revistei a fost relativ scurtă: de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apărut în 1972, în condiții grafice de excepție, vădește un poet cu o sensibilitate delicată, având pasiunea metaforei șlefuite, îndelung căutate, și ale cărui trăiri tind să confere evenimentului, indiferent dacă acesta este unul important sau banal, o aură de ceremonie, de sărbătoare a spiritului. Astfel, prezența iubitei transformă camera într-un „sipet purpuriu”, poetul devenind adoratorul mut al misterelor sacre ale iubirii: „Eram utrenia ta, tu mi-erai umbra/ și-mi arătai statornic dincotro ară și adapă lumina.../ Un sipet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
de vie, al beției, cu concursul bacantelor, preotesele zeului, al faunilor (perechile romane ale satirilor), reprezentați ca oameni cu coarne, copite și coadă de țapi. Cotytto este zeița romană Porneo, a nerușinării. Era celebrată în cadrul unor mistere cotyttia acestea erau ceremonii religioase secrete inițiatice, cu ritualuri magice și cu efecte purificatoare. Ele se practicau și în Egipt, în Iran, în India, în Grecia, în America precolumbiană, în Africa. Zeități americane precolumbiene Creația la popoarele Americii precolumbiene olmeci, zapoteci, huazteci, tolteci, mayași
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
așezăminte în care se practica prostituția sacră erau și în Asiria, Armenia, Palestina, Lidia, Cartagina, Sicilia, Mecca, Mexic, în teritorii din Oceania și Australia. Deseori practicile sociale imitate după tradițiile mitice ale hierogamiei, ale unirilor sacre, intrau în procesiunile misterelor, ceremonii secrete inițiatice cu caracter magic și purificator ce includeau și unirile sexuale cu preoți (hierofanți) și cu preotese. Asemenea procesiuni se desfășurau și în Iran, America precolumbiană, India, cele mai cunoscute erau cele din Grecia: misterele eleusine (din Eleusis, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
autoarea unor ode, imnuri, cântece nupțiale, elegii, recunoscute ca valoare, se spune că patrona o comunitate feminină în care erau primite tinere ce se afirmau apoi ca poetese, dansatoare, muziciene. Și maestrele și ucenicele erau invitate la banchete, serbări, diferite ceremonii pentru a anima atmosfera. Despre Aspasia (sec. V î.H.) se știe că a deschis o școală de retorică și în compania ei s-au aflat și reprezentanți de seamă ai elitei politice, filosofice și artistice: Pericle, Socrate, Anaxagora, Phidias
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]