13,496 matches
-
asculte: A făcut-o intenționat, pe Dumnezeul meu. Odată cu motoreta a murit și el, mai mult decît s-ar putea crede. Mangotierul lui Raul De două decenii și jumătate, Ernestina și prietena ei Zenaida vindeau plăcere carnală unor bărbați mai ciudați. Zic mai ciudați pentru că sînt incapabili să obțină armonia oferită de iubirea a două ființe umane. Dar asta este treaba lor și faptul că banii înving pudoarea nu mai trebuie demonstrat. Banii exercită fascinații care dintr-o femeie serioasă fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-o intenționat, pe Dumnezeul meu. Odată cu motoreta a murit și el, mai mult decît s-ar putea crede. Mangotierul lui Raul De două decenii și jumătate, Ernestina și prietena ei Zenaida vindeau plăcere carnală unor bărbați mai ciudați. Zic mai ciudați pentru că sînt incapabili să obțină armonia oferită de iubirea a două ființe umane. Dar asta este treaba lor și faptul că banii înving pudoarea nu mai trebuie demonstrat. Banii exercită fascinații care dintr-o femeie serioasă fac o tentație pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată a lui Liviu (o luasem din www.dezavantaje.ro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oaspete pentru puțin timp! Sînt vigilent. Oare vrea să scurtăm discuția la maxim? Mă iertați domnule (cum să-i spun?) babalawo... O, ați învățat unele cuvinte de ale noastre... O încăpere cu fotolii, canapele și... fel de fel de obiecte ciudate: statuete din lemn, mici, chiar foarte mici, tablouri mistice, obiecte de forme curioase și în mijloc Sfînta Fecioară Maria, îmbrăcată într-o rochie lungă de culoare verde și galben purtînd o coroniță aurită. Știu că sînteți profesor de matematică, începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-au avut ca mine și speranța întoarcerii. Sufletul îmi este greu, încărcat de contradicții, încărcat de oscilațiile mele, repet, în timp și spațiu. Nemaipomenit de ușor se adaptează omul. Să lăsăm deoparte adaptarea la un nou loc de muncă. Ciudată este posibilitatea omului de a se adapta în alt loc, atît de diferit de locurile care l-au născut, cu altă climă, total diferită, cu altă cultură, religie și obiceiuri. Cuba este departe de noi, europenii, în multe privințe. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu vodă Lăpușneanu. In timp ce priveam spre călugărul din fața mea, în urechi îmi suna o voce aspră: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreau!” - Ce ai rămas așa dragule? a răsunat glasul molcom al Spiritului domnesc. - Am avut ciudata impresie - pentru o clipită - că în fața mea se află însuși vodă Lăpușneanu, sub chipul unui călugăr. - Tot ce se poate. Se știe doar că la sfârșitul vieții Lăpușneanu a fost călugărit - cam cu forța - sub numele de Pahomie. Dar, să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
iarăși o retragere la Toporăști unde înființează Societatea Culturală « Rostul Omului », obținând pentru ea de la Casa Școalelor o bibliotecă și abonamente cu preț redus la multe ziare și reviste care apăreau atunci în țară. Aspectele sale biografice sunt tot mai ciudate, între altele are gratuitate pe CFR călătorind mereu spre București. Serviciul militar și-l face tocmai acum după război, deci cu o mare întârziere, tocmai la Regimentul 83 Infanterie. Această unitate făcea parte din Corpul IV, armată comandată tot de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
îngrijesc să-și sporească bunăstarea, recurgând la un taburet pentru picioare. Există și genul pragmatic, care plasează lângă fotoliu o bicicletă de casă. În felul acesta, ești simultan sedentar și sportiv. Te uiți și transpiri. Să nu uităm categoria destul de ciudată a telespectatorului itinerant, care se uită de-a-n pi cioarelea, când se întâmplă să treacă prin fața televizorului. Se oprește scurt din drumurile sale cazaniere, aruncă o privire neutră spre ecran și rămâne cu ochii pironiți pe ceea ce vede. „Stai jos
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de nimic 34: "timpul, ce după toate aparențele chiar pare diferit, în esență rămâne mereu egal"35. În legătură cu această evoluție ciclică a societății umane în devenirea sa istorică, în scrierile lui Balș apare termenul de revoluție ("revoluții ale lumii", "revoluții ciudate"), nu în accepțiunea actului de împotrivire violentă, ci în ideea lui Montesquieu de mari transformări ce pot interveni în viața unor state 36. Memoriile lui Balș redau, din perspectiva mentalității unui mare boier, structura societății românești din Bucovina acelui timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Walachei für Rußland waren, und wie wenig es ohne sie hätte ausrichten können. * * * Scriere și cerere a fostului boier Balș Istoria, această învățătoare credincioasă și indispensabilă pentru omul de stat, ca și pentru filozofi, ne-a păstrat între atâtea revoluții ciudate, două, care au atras atenția gânditorilor asupra lor, între toate: apariția, creșterea și atotputernicia Romei și decăderea și răsturnarea acesteia. Timpul, care după toate aparențele într-adevăr pare diferit, în esență însă rămâne mereu egal; care mereu readuce aceste întâmplări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
s-ar fi întîmplat în caz contrar], o alese pe cea din dreapta și văzu curînd că potecile se uneau și că acolo cele două corpuri ale soțului ei se contopiseră din nou. De aici, se spune, vine numele acestui personaj ciudat, care înseamnă «ei sînt două căi care merg în paralel»”. Un plural gramatical desemnează așadar o ființă singulară. Prin urmare, irochezii concepeau o lume - diferită, desigur, de cea a experienței obișnuite - unde un corp se comportă cînd ca o undă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
prezent, în megalopolisuri de dimensiunile unor provincii, populația, nu demult mai bine repartizată, va abandona alte spații. Părăsite definitiv de locuitorii lor, aceste spații s-ar întoarce la niște condiții arhaice ; ici și colo și-ar face loc cele mai ciudate genuri de viață. În loc să se îndrepte către monotonie, evoluția umanității ar accentua contrastele, ba chiar ar crea unele noi, reinstaurînd domnia diversității. Punînd capăt unor obiceiuri milenare, aceasta este lecția de înțelepciune pe care poate că o vom învăța, într-
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
bine fondul sufletesc al unui neam decât privindu-se atent în oglinda minunată care e folclorul... Mărturisirile sufletești ale neamului se fac complete numai cântecului, versului, împletirii unui strai și unui covor, ori smălțuirii unei oale și încrustării unui lemn. Ciudat duhovnic - această artă populară! Ea primește spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă.” Trebuie să spunem că la intrarea în închisoare, Radu Gyr era deja un poet consacrat, cu realizări
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prin a sa Apocalipsă... Oare Întâmplător? Doar o simplă coincidență leagă o - neconcepută de mine - programare a unui sfârșit al unei lumi de Însuși creatorul ei - În care iarăși nu cred - de existența, mai mult hegemonia unei ființe cu Însușiri „ciudate“ În raport cu restul? Sau evoluția, acea amintită schimbare care nu-și schimbă sensul - era să spun după vânt, deși și vântul, adică mediul se schimbă tot Într’un sens unic - acea evoluție nu e doar un drum neted, predestinat, ci o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să aflu ceva despre ceva ce nu există, ci doar construim, pas cu pas, prin acțiunile noastre? Iată de ce aș fi tentat să nu dau credit la astfel de lucruri. Dar... Urmăream de ceva vreme biocâmpul unui voluntar. O mișcare ciudată a evoluției acestuia m’a mirat. Dar, când să intru la idei, totul a Început să reintre În normal. Aveam să aflu curând, adică În timpul normalizării, cauza: prietenul lui patruped murise. Iar el prevăzuse asta, prin acea inversare inexplicabilă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
amidonul colorat care se vrea parizer. À propos: ferească sfântul să Încerce careva să-l prăjească, pentru a pregăti acel de odinioară coșuleț umplut cu spanac, mazăre ori mai știu eu ce. De unde pielița ce se strângea, câtă vreme conținutul ciudat, mai degrabă de post decât de frupt, e acoperit cu un plastic? Și totuși, În mațele porcului Încape el Însuși pe de-a’ntregul, cu condiția ca acelea să fie curățate... Dar trebuie mărit profitul, iar plasticul cu pricina mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
panouri nu produc energie, precum copacul căruia Îi ocupă locul, ci consumă. Din buzunarul eventualului fraier, desigur. Fraier, pentru că nu facem reclamă la pâine, ci la orice lucru aproape nefolositor sau de loc: țigări și mai știu eu ce servicii ciudate... care Încep cu prefixul telefonic 89 și ceva secunde gratuite... Face Natura reclamă? S’ar părea că nu, căci ea „vinde“ doar „pâine“. Și totuși, ce-ar Însemna culorile aprinse ale florilor și fructelor, ca și parfumul și aromele, decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al disecției... À propos: eu nu disec nici șoarecii. De asta exist Încă din Oligocen, să tot fie vreo 45 de milioane de ani, când voi nu erați nici măcar În proiect... „Meridian“, 20 aprilie 2001, ora 12,47 28. Suflete Ciudați mai sunteți voi, oamenii. V’ați blindat În legi și constituții, precum cavalerul În armură. Și știi ce pățea acela, odată căzut de pe cal? Rămânea lat, dând din mâini și din picioare ca un gândac până ce turcul lăsa cangea cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Căci, ca supremă dovadă a evoluției, noi avem grija puilor toată viața - părintelui desigur -, iar În acele rare cazuri măcar o treime din viață, cam cât durează zburătăcirea unui pui uman. - Las’ că jumătatea mai mică a speciei tale cam ciudate respectă legea. De pildă, tu n’ai să faci o tragedie din Împrăștierea puilor tăi - dreptu-i că eu mă gândesc cu groază la ziua când nu voi mai căpăta ceva bunătăți de la patru, la care le pledez situația mea „defavorizată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o voi ocoli. Asta mi se confirmă, Într’un caz particular, de 8 ani Încoace: Jugoslavia; cazul general privește Însă societatea umană În toată istoria ei și se va relua câtă vreme va exista: societatea, evident. Am pronunțat un cuvânt ciudat. Să-i caut un sinonim. Acela este, la fel de bine, În loc de entropie, degradare. Dar mai sunt sumedenie de alte sinonime: uniformitate, moarte, dezordine... adică tot ce e „rău“. Rău, În sensul nostru relativ, ca educați prin basme, unde ubicuitară e lupta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de culoare galbenă-cenușie, cu aspect poros, formată mai ales din praf silicos și argilos footnote>, pe care le umectam<footnote a umezi ușor (și numai la suprafață) footnote> cu apă, după care începeam să construiesc o nebunie de canale, forme ciudate și permanent mă întrebam de unde vine această abundență de pământ nisipos, neștiind atunci că voi ajunge să studiez în speță problema în lucrarea mea de diplomă. Prezența cuverturii loessoide, atât de evidente în Câmpia Brăilei, uneori grosimea depășind 40 de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați de hoții din preajma vadului. Într-o zi mi-a arătat două clopote vechi din bronz inscripționate cu niște semne ciudate, necunoscute mie la acea vârstă. Acesta mi-a spus că sunt litere greci și chirilice ce dovedesc că satul a fost înființat înainte de 1779. Cel mai vechi fusese donat de Nicolae Zueos și adus odată cu biserica din lemn de la fostul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sub umbra salcâmului înflorit din grădina casei sale, cu ochelarii încălecați pe șeaua nasului său coroiat, întorcea filă după filă. Oamenii făcuseră cerc în jurul său, iar noi cei mici ne înghesuiam printre cei mari, pentru a fi cât mai aproape de ciudatul cioban cărturar. Că citea și îndemna pe toți românii la unire spre a scăpa de jugul străin, aceasta aveam s-o aflăm mai târziu. Părinții noștri ne povestesc și acum despre sentimentele sale de naționalist înfocat. Iată ce scrie Constantin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
verde, spre care înota Mihai împreună cu fratele său, Ilie, cel bun la suflet, căruia nimeni ochii-i n-a închis/ În străinătate 24. Dar pe-atunci erau cu toții fericiți. Toată lumea era a lor, misterul codrilor de-aramă le dădea fiori ciudați, iar instinctul îi mâna, îndeosebi pe unul din ei, la dezlegarea misterului. Nu i-a trebuit mult copilului-poet să fugă din preajma casei cu mistere deja dezlegate și să doarmă peste noapte lângă lac sub crengile unui tei îmbătător. Ce simțăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
totuși, amintit că nu imediat cum a luat Ipoteștii a ridicat construcția, ci în 1855, după ce a terminat cu mult discutata datorie față de Eufrosina Petrino. Așadar, aceasta este casa copilăriei lui Eminescu, casă care va avea și ea un destin ciudat. Din cele înfățișate anterior, rezultă că Mihai ajunge la Ipotești după ce crescuse cinci ani în oraș, adică exact la vârsta când impresiile cele mai puternice și mai pline de mierea uluitoarelor miraje se imprimau pentru totdeauna în sufletul său. Casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]