11,010 matches
-
și cu tinctură de Guaiacum roșu. Acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile și gustoase, ca de exemplu cu "Tricholoma argyraceum" sin. "Tricholoma scalpturatum", "Tricholoma atrosquamosum" sin. "squarrulosum", "Tricholoma cingulatum", "Tricholoma imbricatum", "Tricholoma orirubens" sau "Tricholoma portentosum". Dar ciuperca șoarecelui poate fi confundată de asemenea cu speciile necomestibile "Tricholoma sciodes" (miros de pământ, mai întâi amar, devenind repede iute), "Tricholoma vaccinum" (amar) precum "Lentinus tigrinus" sin. "Panus tigrinus" (cărui carne este tare pieloasă, vezi și mai sus), sau cu
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
este că nu are miros de făină. Acest soi este cules cu mare drag, pricinuit nu numai calităților lui gastronomice ci de asemenea datorită faptului, că este atât de mult găsit. Buretele poate fi preparat ca de exemplu Agaricus campestris (ciuperca de bălegar), dar cel mai bine place prăjit. El joacă un rol important și în bucătăria franceză ("Le Petit Gris"), unde este vândut la piață. În anul 2014, câțiva scientiști chinezi au crezut că ar putea dovedii prin niște experimente
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
prăjit. El joacă un rol important și în bucătăria franceză ("Le Petit Gris"), unde este vândut la piață. În anul 2014, câțiva scientiști chinezi au crezut că ar putea dovedii prin niște experimente cu șoareci periculozitatea precum marea toxicitate acestei ciuperci pentru om, pentru că ar provoca rabdomiliosă (descompunere a musculaturii). Aproape în mod isteric, aceste enunțuri au fost preluate fără nici o examinare suplimentară Dar nici măcar un an mai târziu, cel puțin jurnalul renumit "Der Tintling" a revocat articolul din februarie 2015
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
articolul din februarie 2015, publicând rezultatele efectuate de profesorul dr. Siegmar Berndt, micolog, toxicolog și pentru „Societatea Germană pentru Micologie”, care a dovedit, că o persoană cu o greutate de 70 kg ar trebui să mănânce aproximativ 46 kg de ciuperci proaspete ale acestei specii pentru a căpăta probleme. Mai departe a calculat, că și atunci, în mediu s-ar îmbolnăvii numai jumătatea consumătorilor.
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
numit ca recompensă pentru serviciile prestate "Veterinair Principale", un titlu care a fost acordat foarte rar în Franța acestei epoci (îl purtau numai cinci persoane). După ce s-a retras în același an din funcție, el s-a dedicat singur studiul ciupercilor, scriind lucrări atât științifice cât și populare, fiind și membru corespondent al "Société linnéenne de Normandie". Gillet s-a interesat în acest context cu interes deosebit pentru ciuperci cu lamele, interesându-se în special pentru diviziunea "Discomycetes" (astăzi subdiviziune a
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
retras în același an din funcție, el s-a dedicat singur studiul ciupercilor, scriind lucrări atât științifice cât și populare, fiind și membru corespondent al "Société linnéenne de Normandie". Gillet s-a interesat în acest context cu interes deosebit pentru ciuperci cu lamele, interesându-se în special pentru diviziunea "Discomycetes" (astăzi subdiviziune a diviziunii "Ascomycota)" și familia "Clavariaceae". În anul 1876 savantul a promovat "Tubaria", inițial catalogat de către micologul britanic Worthington George Smith (1835-1917) subgen al genului "Agaricus", la statutul de
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
Lepista nuda (Pierre Bulliard, 1790 ex Mordecai Cubitt Cooke, 1871), sin. Tricholoma nudum (Pierre Bulliard ex Paul Kummer, 1871) sau Clitocybe nuda (Pierre Bulliard ex Howard E. Bigelow și Alexander H. Smith, 1969), este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Tricholomataceae" și de genul Lepista, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=blid de băut și (=gol, nud)". Acest soi saprofit, denumit în popor nicorete violet, nicorete vânăt sau ciupercă mov, crește
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Tricholomataceae" și de genul Lepista, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=blid de băut și (=gol, nud)". Acest soi saprofit, denumit în popor nicorete violet, nicorete vânăt sau ciupercă mov, crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere, prin luminișuri ierboase, grădini, livezi sau parcuri, de la câmpie până la
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
mai deschis, miros tare aromatic, ceva de pământ, câteodată de cianură. Nicoretele violet este apreciat de unii pentru gustul său deosebit de aparte, iar de alții deloc. Se pare că nu există cale de mijloc în acest caz. Pentru iubitorii acestor ciuperci se găsesc multe rețete, de exemplu ciuoercile pot fi prăjite cu ceapă și ficat de pui, porc sau vițel, blanșate într-un sos tartar ori de sparanghel sau pregătite ca salată cu mere și slănina. Mai departe, ele sunt foarte
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
ele sunt foarte gustoase fripte și apoi conservate în ulei sau oțet. Lepista nuda conține zahărul specific trehaloză, suportat de marea majoritate a oamenilor, care însă poate produce la acumulare și induce probleme digestive la indivizii sensibili (în special dacă ciuperca este consumată crudă). Buretele conține de asemenea "manitol", care poate determina foarte rar creșterea presiunii osmotice în intestin.
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
Lactarius torminosus (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Samuel Frederick Gray, 1821), denumit în popor râșcov de mesteacăn, părușei, sau râșcov flocos, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(= suferind de dizenterie)". El este o specie de ciuperci în mod normal otrăvitoare din încrengătura "Basidiomycota" în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar de asemenea în grupuri, pe
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
până în octombrie. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu după 20 de minute deschis gri-verzui, cu sulfat de fier ușor roz-gălbui, cu tinctură de Guaiacum imediat gri-verzui și cistoidele cu albastru. Fapt este, că în diverse regiuni ciuperca se folosește în consum (de exemplu Rusia, Norvegia). Pentru a evita o otrăvire, părușeii se țin 6-8 ore în apă, se scurg, se opăresc, apoi se gătesc. Pentru iarna se conservă in oțet, deci prin acest procedeu și-au pierdut
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
se opăresc, apoi se gătesc. Pentru iarna se conservă in oțet, deci prin acest procedeu și-au pierdut fiecare gust de burete. Dar de asemenea fapt este, și acesta este mult mai important, că anual se intoxică oameni cu această ciupercă destul de grav. Râșcovul de mesteacăn conține mai multe toxine. În primul rând provoacă sindromul resinoidian, adică iritații ale mucoasei aparatului digestiv cu grețuri, vărsături, dureri abdominale, diaree, asociate uneori cu tulburări ale funcțiilor cardiace (simptome după 1-3 ore de la ingestie
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
diaree, asociate uneori cu tulburări ale funcțiilor cardiace (simptome după 1-3 ore de la ingestie). Prin urmare se pot ivi însemnate pierderi de apă și electroliți, și în urma acestei deshidratări o exsicoză precum o acidoză. Mai departe s-a dovedit, că ciuperca provoacă icter precum daune consecvente ale ficatului. Acest burete este de acea pus în rând cu ciupercile otrăvitoare în acest articol, de asemenea, pentru că această toxicitate este atribuită de aproape toți micologii (ăialalți îl desemnează necomestibil) pe lângă Bruno Cetto între
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
pot ivi însemnate pierderi de apă și electroliți, și în urma acestei deshidratări o exsicoză precum o acidoză. Mai departe s-a dovedit, că ciuperca provoacă icter precum daune consecvente ale ficatului. Acest burete este de acea pus în rând cu ciupercile otrăvitoare în acest articol, de asemenea, pentru că această toxicitate este atribuită de aproape toți micologii (ăialalți îl desemnează necomestibil) pe lângă Bruno Cetto între alții: Marcel Bon, Jean-Louis Lamaison, Hans E. Laux sau Meinhard M. Moser. Râșcovul de mesteacăn poate fi
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
Clitopilus prunulus, denumit în popor nicorete sau morăriță (datorită mirosului), este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Entolomataceae" și de genul " Clitopilus" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, crescând în colonii prin
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
Clitocybe cerussata" (foarte otrăvitoare, se dezvoltă în același locuri ca buretele de mai dar este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut, la bătrânețe amărui; buretele conține o doză mare de muscarină), "Entoloma sinuatum" sin. "Rhodophyllus sinuatus" (Ciuperca pieptănușului), "Inocybe erubescens" sin. "Inocybe patroullardii" (Burete cărămiziu) respectiv "Inocybe geophylla" (foarte otrăvitor, lamele albicioase, mai târziu ocru-maronie, nu decurente la picior, miros tipic foarte dezgustător; conține o doză mare de muscarină). Morărița poartă ca denumire populară între altele același
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
la picior, miros tipic foarte dezgustător; conține o doză mare de muscarină). Morărița poartă ca denumire populară între altele același sinonim ca buretele lui Sfântu’ Gheorghe (nicorete), fiind în aparență, calitate, miros și gust foarte asemănător cu el. De acea ciuperca poate fi preparată ca mai sus menționatul burete de mai.
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
(Elias Magnus Fries, 1821 ex Paul Kummer, 1871), al cărui nume generic este derivat din cuvintele grecești ("=laterală, flancă, coastă" și ("=ureche", este un gen de ciuperci cu lamele din încrengătura Basidiomycota în familia Pleurotaceae care cuprinde bazal peste 30 de specii (în Europa 11). Ele sunt numite în popor, ca și alte soiuri crescătoare pe arbori, ciuperci de copac și sunt unele dintre cele mai frecvent
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
laterală, flancă, coastă" și ("=ureche", este un gen de ciuperci cu lamele din încrengătura Basidiomycota în familia Pleurotaceae care cuprinde bazal peste 30 de specii (în Europa 11). Ele sunt numite în popor, ca și alte soiuri crescătoare pe arbori, ciuperci de copac și sunt unele dintre cele mai frecvent cultivate ciuperci comestibile din lume. Speciile trăiesc este saprofite dar și parazitare năpădând numai arbori bolnavi sau slăbiți, dar nefiind dăunători de lemn însemnați. Soiul sălbatic se dezvoltâ în buchete cu
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
lamele din încrengătura Basidiomycota în familia Pleurotaceae care cuprinde bazal peste 30 de specii (în Europa 11). Ele sunt numite în popor, ca și alte soiuri crescătoare pe arbori, ciuperci de copac și sunt unele dintre cele mai frecvent cultivate ciuperci comestibile din lume. Speciile trăiesc este saprofite dar și parazitare năpădând numai arbori bolnavi sau slăbiți, dar nefiind dăunători de lemn însemnați. Soiul sălbatic se dezvoltâ în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
Pleurotus cornucopiae" utilizând rondele de plop, incubate natural, îngropate și udate periodic, dar cel mai mult se creste în prezent "Pleurotus ostreatus" și formele lui, de exemplu "Pleurotus florida" precum "Pleurotus eryngii" tot cu variații. Pleurotus este un gen de ciuperci ce se poate cultiva mult mai ușor, de exemplu față de speciile Agaricus , fiind puțin pretențios la condițiile de microclimat, cu puține boli și dăunători. Pentru cultivarea buretelui există două posibilități - ori cultivat pe substraturi în saci de polietilenă ori pe
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
(Christian Hendrik Persoon, 1797), denumit în popor râșcov sau lăptucă, este un gen de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" în ordinul "Russulales " și familia "Russulaceae" cu global aproximativ 450 de specii (Europa: peste 130), al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=lapte)", preluat pentru acest tip de bureți. Speciile acestui soi coabitează, fiind simbionți
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
de capră (Inyama yebhokwe), sorgul, laptele (de multe ori fermentat, numit "amasi"), dovlecii (amathanga), Mielie (făină de porumb), samp (unngqusho), fasole (iimbotyi), legume, cum ar fi ""rhabe"", spanac sălbatic amintind de măcriș, ""imvomvo"", dulcea sevă de aloe, sau ""ikhowa"", o ciupercă care crește după ploile de vară.
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
Hypholoma fasciculare (William Hudson, 1778 ex Paul Kummer, 1871), denumită în popor ghebă pucioasă, este o specie de ciuperci otrăvitoare saprofită din încrengătura Basidiomycota, în familia Strophariaceae și de genul "Hypholoma". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord mai ales pe vreme răcoroasă, căscând pe cioturi (de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]