11,264 matches
-
goții își stabiliseră regatul lor. Scriptoriul era o încăpere în cadrul mănăstirilor unde erau scrise și copiate manuscrisele. Goții și-au încetat existența ca națiune, în jurul anului 555 d.H., după ce împăratul bizantin Iustinian I cel Mare a recucerit Italia. Astfel răspândirea creștinismului la majoritatea triburilor germanice s-a făcut prin filieră ariană. Ulterior doar unele triburi germanice au îmbrățișat doctrina trinității, după cum se spune și V. L. Walter în Dicționarul Evanghelic Elwell: „Îndelunga bătălie cu Arianismul nu avea să se sfârșească încă, pentru că
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în religie și ocultism, și "spirit" poate avea, de asemenea, sensul de "fantomă", adică manifestările spiritului unei persoane decedate. Termenul se poate referi, de asemenea, la orice ființă imaginata că necorporală sau imateriala, cum ar fi demonii sau zeitățile, în creștinism în special Duhul Sfânt trăit de adepți la Rusalii. Cuvântul "Spirit" provine din latinescul, "spirituș" înseamnând "suflare", dar, de asemenea, "spirit, suflet, curaj, vigoare", și în cele din urmă de la proto-indo-europeanul "*" "(s)peis." Se deosebește de latinul, "anima" "suflet". În
Spirit (filozofie) () [Corola-website/Science/322614_a_323943]
-
asasinarea lui Thomas Becket din 1170, cancelar al Angliei și arhiepiscop. În anul 597, Papa Grigore I îl trimite pe Sfântul Augustin, abate al unei mănăstiri benedictine din Roma, să-i convertească pe anglo-saxonii din fosta colonie romană Britania la creștinism. Misiunea sa a fost un succes, Augustin stabilinduse la Canterbury unde a întemeiat mai multe biserici și mănăstiri, inclusiv o catedrală dedicată Sfântului Salvator. Aceasta a devenit sediul Arhiepiscopiei de Canterbury. Între secolele VIII-IX, catedrala a fost extinsă, având un
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
care spera să ducă la un posibil război; o tentativă de alianță cu Spania împotriva Franței în 1640 - 1641 iar în 1641 - 1643, cu Danemarca împotriva Suediei. Pe plan internațional, el a încercat să medieze între diverse facțiuni religioase ale creștinismului, folosind imaginea tolerantă a Republicii care avea să se prezinte ca mediator neutru. El a organizat o conferință la Toruń, care a început pe 28 ianuarie 1645, și care nu a reușit să ajungă la concluzii semnificative. După moartea Ceciliei
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
ceva mult mai profund decât o perucă sau un ruj sau o nenorocita de rochie din carne” și auzind acestea, Akon a remarcat că ea va lua muzică ”la următorul nivel”. Albumul include referințe la mai multe figuri religioase ale creștinismului, în special Iuda Iscarioteanul, Maria Magdalena și Isus din Nazaret. Numeroase piese din album fac referire la sexualitate și feminism. Alte teme ale albumului includ individualismul, egalitatea și libertatea. Albumul debutează cu piesa ”Marry the Night”, un cântec scris că
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
Până în ianuarie 2012, albumul a vandut 108,000 de exemplare și a primit o dublă certificare cu platina de către Syndicat Național de l'Édition Phonographique (SNEP). Mai multe grupuri religioase au condamndat albumul pentru includerea mai multor icoane religioase ale creștinismului și poziția sa cu privire la sexualitate. În Lebanon, Indiană albumul a fost interzis temporar de către Departamentul General de Secretari care au considerat albumul a fi de prost gust și batjocoritor la adresa creștinismului. Abdo Abu Kassm, director al Centrului catolic de informare
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
condamndat albumul pentru includerea mai multor icoane religioase ale creștinismului și poziția sa cu privire la sexualitate. În Lebanon, Indiană albumul a fost interzis temporar de către Departamentul General de Secretari care au considerat albumul a fi de prost gust și batjocoritor la adresa creștinismului. Abdo Abu Kassm, director al Centrului catolic de informare din Lebanon, a criticat extrem de mult temele albumului, exprimând că ”în cazul în care aceștia au de gand să ne jignească, vom anula albumul”. El a continuat: Nu vom accepta că
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
a criticat extrem de mult temele albumului, exprimând că ”în cazul în care aceștia au de gand să ne jignească, vom anula albumul”. El a continuat: Nu vom accepta că cineva să o insulte pe Fecioara Maria sau pe Iius sau creștinismul (...) Numiți-ne tradiționali, numiți-ne înapoiați, numiți-ne cum vreți. Nu vom accepta asta”. Această interdicție a durat până pe 9 iunie. Videoclipul piesei ”Judas” a fost criticat de William Anthony ”Bill” Donohue, presedintele Ligii Catolice din Statele Unite, mai ales pentru
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului să reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare. Episcopia Tomisului a fost prima episcopie înființată pe teritoriul de astăzi al țării noastre. Consultând tomuri despre începuturile creștinismului, aflăm că Sfanțul Apostol Filip l-a însoțit pe Sfanțul Apostol Andrei în Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu oamenilor de aici. Cel mai vechi izvor care îi menționează este "Calendarul gotic". Potrivit istoricului H.
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
o categorie de spirite, comparabile cu îngerii darși, cu demonii, numiți Fravashi), susținând astfel scopul teologic de a organiza , cete îngerești’’ luminoase și oștiri întunecate satanise (de fapt demoni), deci și interesul unei ierarhii, care se constituie doctrinar abia în creștinism. Textele biblice vechi nici nu folosesc mereu noțiunea de înger (deși de obicei termenii alternează); astfel ,îngerul’’ care se lupta cu Iacob este numit de fapt om și Dumnezeu (El), deoarece acolo este prezent El, Yahweh însuși, dar în formă
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]
-
care se crede că a fost distrusă când Dumnezeu a trimis lumii "Năpasta", pentru a pedepsi păcatele. Societatea care a supraviețuit în Labrador amintește oarecum de cea de la granița americană din secolul al XVIII-lea. Locuitorii practică o formă de creștinism fundamentalist, cu interdicții post-apocaliptice. Ei cred că, pentru a urma cuvântul Domnului și a se feri de o nouă Năpastă, trebuie să păstreze o normalitate absolută printre oameni, plante și animale. Lipsa modificărilor genetice a fost ridicată la rangul celui
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
grup, societate, etc. Cele mai puriste forme de comportament prosocial sunt motivate de altruism, altruist un interes în a ajuta o altă persoană. Altruismul este predat de fiecare religie practicată pe scară largă în lume -, iudaism, islamism, hinduism, budism și creștinism Circumstanțele cele mai probabile pentru apariția altruismului sunt empatia pentru un individ în nevoie, sau o relație strânsă între binefăcător și destinatar. Multe comportamente care apar prosocial altruistă sunt, de fapt, motivate de norma de reciprocitate, care este obligația de
Comportament prosocial () [Corola-website/Science/322167_a_323496]
-
este uitat sau dacă nu mai este venerat. Comunicarea cu strămoșii este posibilă prin intermediul viselor sau al profeților. În toate religiile tradiționale africane există persoane specializate în probleme religioase, fiind conducători spirituali ai comunități. La fel cum se întâmplă în creștinism și în islam, preoții sunt cei ce se ocupă cu oficierea ritualurilor și sunt cei ce conduc și îndeplinesc ceremoniile. Aceste persoane joacă un rol intermediar între lumea oamenilor și cea a strămoșilor. Deoarece se crede că recoltele sărace și
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
bolnavilor din spital și locul de refugiu de la marginea orașului, unde zăceau oameni bolnavi de lepră și cancer. Totodată, ca ocupant al scaunului archiepiscopal din capitală Imperiului, a încurajat misionarismul în regiunile din teritoriul bizantin în care nu se răspândise creștinismul și a acționat în favoarea introducerii goților în Biserică, a căror migrație îi adusese în preajma Constantinopolului. Activitatea să misionara s-a extins în regiunile Dunării de Jos, în Dobrogea actuala, unde a trimis misionari printre goți și huni și a întreținut
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
arhiepiscop de Canterbury, dintr-o succesiune deschisă de însuși sfântul Augustin de Canterbury. În anul 597 d.Hr, Papa Grigore cel Mare îl trimite pe Sfântul Augustin în fosta provincie romană Britania pentru a-i converti pe anglo-saxonii păgâni la creștinism. Acesta este primit cu brațele deschise de către Ethelbert de Kent, regele anglo-saxonilor, care acceptă noua religie. Augustin întemeiază mai multe biserici , iar în orașul Canterbury ridică o catedrală. Un an mai târziu, Papa Grigore cel Mare îi trimite lui Augustin
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
Creștinismul reprezintă religia dominantă în Europa. Astăzi, peste 76% dintre europeni se consideră creștini, Catolicii sunt cel mai mare grup creștin de pe continent (reprezentând mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
În mare parte a istoriei sale, Europa a fost echivalentă cu cultura creștină, ea a fost forța dominantă în civilizația occidentală, motorul dezvoltării economiei, filozofiei, artei și științei. Primele comunități creștine s-au răspândit în bazinul mediteran, în sec. I, creștinismul primar a avut, la început, o fizionomie predominant urbană: centrele mai importante erau: Antiohia, Corint, Efes, Alexandria și Roma în Europa. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
limba greacă, cât și în cea latină. În primele trei secole ale erei creștine, în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în Imperiul Roman, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani, motivate de refuzul creștinilor de a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe, în Occident, odată cu invaziile popoarelor barbare, însă a supraviețuit în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
Sicillitarum). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe, în Occident, odată cu invaziile popoarelor barbare, însă a supraviețuit în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deținător al puterii politice și religioase. Chiar și popoarele „barbare
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii romane - care, în lipsa puterii provocată de căderea imperiului, progresa căpătând o crescută relevanță și civilă - pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară. În aceste împrejurări, creștinismul a luat în regatele romano-barbare, importanța politică. A sprijinit constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o strânsă legătură și, deci, un nou pol al dezvoltării creștinismului. Pe fondul prelungitei căderi economice și politice produse de
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară. În aceste împrejurări, creștinismul a luat în regatele romano-barbare, importanța politică. A sprijinit constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o strânsă legătură și, deci, un nou pol al dezvoltării creștinismului. Pe fondul prelungitei căderi economice și politice produse de invaziile barbare, în Evul Mediu târziu, mănăstirile au devenit singurele centre de iradiere nu doar spirituală, dar și a tradiției culturale a Occidentului; au oferit structura economiei medievale încadrând populațiile în
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât mai ales formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu: Biserica ortodoxă rusă, etc). Începând din secolul
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
de ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu: Biserica ortodoxă rusă, etc). Începând din secolul al XVI-lea, diviziunile creștinismului occidental s-au încrucișat cu confruntările politico-militare între statele naționale și imperiu, dând, astfel, o conotație aparte întregii istorii europene: „războaielor religioase” sau „Războiul de 30 de ani”. Aceste sângeroase confruntări s-au încheiat cu Pacea de la Westfalia (1648). La
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]