14,040 matches
-
-a. Regele a jucat un rol foarte important în istoria politică portugheză, domnind el însuși în timpul sarcinilor soției sale. În cele din urmă, Maria a II-a a murit ca urmare a nașterii celui de-al unsprezecelea copil al lor. Domnia lui Fernando al II-lea s-a încheiat dar și-a asumat regența Portugaliei în perioada 1853-1855 în timpul minoratului fiului său, regele Pedro al V-lea. În 1869 el a respins oferta de a-și asuma tronul Spaniei. Mai târziu
Ferdinand al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/304392_a_305721]
-
care era poreclit și "ducele de fier" deja in tinerețe a luat parte la bătălia de la Pavia, unde a fost decorat pentru meritele lui. Fiind chemat la curtea împăratului Carol Quintul i-a parte la Asediul din Tunis (1535). Sub domnia lui Carol Quintul, a învins "uniunea șmalkadilor" și învinge armata protestantă (evanghelică) condusă de Johann Friedrich I (Sachsen), în bătălia de la Mühlberg. În 1552 este însărcinat cu conducerea campaniei militare de ocupare al Franței, care eșuează după un asediu fără
Fernando Álvarez de Toledo, Duce de Alba () [Corola-website/Science/304391_a_305720]
-
până în 1445, Iancu de Hunedoara este numit Ban de Severin de către regele Ladislau al VI-lea Iagelon (1439-1444). Între 18 și 22 septembrie 1444, Severinul sprijină trecerea unei părți ale armatelor cruciate la sud de Dunăre, în vederea atacării Varnei. În timpul domniei lui Ladislau al VII-lea (1444-1457) și a lui Matei Corvin (1458-1490), urmează o perioadă în care printre Banii Cetății Severinului sunt nobili maghiarizați și catolicizați de origină română: Mihail de Cerna care a avut o continuitate de opt ani
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius"), Eberhard III de Franconia ca "senexscalc" "seneșal" ("servitor senior") și pe Gilbert de Lotharingia ca șambelan ("cămăraș, camerier, logofăt de taină"). Astfel, Otto și-a arătat, chiar de la începutul domniei, ambițiile de a fi succesorul lui Carol cel Mare, a cărui linie de succesiune încetase în 911, și de a nu se lăsa dominat de ierarhii Bisericii germane. Otto intenționa, prin controlul Bisericii, să fie conducătorul unui imperiu teocratic. Biserica
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
abuzurile nobililor locali și implicare în actul guvernării. În 938, la Rammelsberg, în Saxonia, au fost descoperite bogate zăcăminte de argint. Acestea i-au asigurat lui Otto posibilități materiale mari, necesare pentru a-și înfăptui opera politică. Primii ani de domnie au fost marcați de revolte ale seniorilor regionali. În 938, Eberhard, noul duce al Bavariei, a refuzat să-i plătească lui Otto birul de omagiu. Când Otto l-a destituit, înlocuindu-l cu unchiul său Berthold, Eberhard s-a revoltat
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
de stat de origine nobilă și avea atribuția de administrator laic (un fel de "epitrop" sau "efor") al proprietăților bisericești. El beneficia de un procentaj din veniturile agricole, răspundea pentru menținerii ordinii și deținea această funcție numai în perioada de domnie a împăratului care l-a desemnat. Otto a donat Bisericii și latifundii asupra cărora autoritățile laice nu aveau jurisdicție. În ținuturile cucerite de la venzi și de la alte popoare slave din est, împăratul a înființat episcopate și abații noi. Întrucât Otto
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
de Malet a încercat să dea o lovitură de stat. El a abandonat armata și s-a reîntors în grabă în Franța, lăsâdu-l la comandă pe mareșalul Joachim Murat. Murat a părăsit armata pentru a-și salva la rândul lui domnia în regatul Neapolelui lăsându-l la comandă pe Eugene de Beauharnais. În săptămânile care au urmat, resturile Marii Armate au fost atacate fără încetare, iar, pe 14 decembrie 1812, ultimii soldați francezi au fost alungați de pe teritoriul rus. Numai aproximativ
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
cu Marea Britanie, transformând Tonga într-un protectorat al Imperiului Britanic, deși Tonga rămâne singurul stat din Pacificul de Sud care nu a fost niciodată colonizat de puteri străine. I-a urmat fiica sa, Regina Salote Tupou, care a avut o domnie pașnică, care a creat premisele pentru obținerea independenței depline. La moartea ei, în 1965, tronul a fost ocupat de fiul Tupouto’a Tungi - premier din 1949, care și-a luat numele de Taufa’ahau Tupou al IV-lea. În 1970
Tonga () [Corola-website/Science/297970_a_299299]
-
poziția familiei și își sporește prestigiul prin înfrângerea arabilor, ce efectuau raiduri din ce în ce mai îndrăznețe în Occident, la Poitiers (732). Pepin cel Scurt (majordom între 741-751) hotărăște să transforme puterea efectivă pe care o deținea într-o regalitate de drept. În timpul domniei lui Clovis I din dinastia Merovingienilor, francii au câștigat supremația în Europa de Vest. Conflictul care va caracteriza întreaga istorie medievală din punct de vedere social și politic, cel dintre suveran și prinții autohtoni, a apărut dupa moartea lui Clovis. Au fost
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a slăbit puterea Merovingienilor, care au cedat în cele din urmă în fața Carolingilor, foștii majordomi ai palatului. Carol cel Mare, primul împărat al Sfântului Imperiu Roman, s-a remarcat dintr-un lung șir de conducători Carolingieni încununați cu succese. În timpul domniei lui Clovis I din dinastia merovingienilor, francii dornici de expansiune, au intrat în conflict cu Siagrius, ultimul guvernator roman local. Dupa ce l-a înlaturat în anul 486, Clovis și-a extins considerabil teritoriul, transformând mica stăpânire din jurul orașului Cambrai
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Landen, a încercat să ajungă pe tron,dar a eșuat din cauza opoziției nobiliare din Neustria și Austrasia, conform "Liber Historiae Francorum", fiind un eveniment omis în scrierile ulterioare prin politică propagandistică carolingiană. Pepin de Herstal și-a început activitatea în timpul domniei lui Dagobert al II-lea. Împreună cu fratele său, Martin, comite de Laon, Pepin s-a implicat în luptele dintre Ebroin, majordomul Neustriei și grupării aristicratice din Burgundia și Austrasia reprezentate de episcopul Leodegar. Leodegar este ucis în 679, Marin și
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
ce a fost asociată cu cucerirea Ierihonului de către Iosua din Vechiul Testament ori după Bătălia de la Tours, alți istorici considerând că este un al doilea nume de botez în cinstea sfântului Martin sau lui Martin, fratele lui Pepin de Herstal. Pe parcursul domniei, Carol a purtat numeroase bătălii anuale, încercând să-și extindă și consolideze puterea. A purtat lupte cu saxonii din 718 până în 724, cu alamanii în 725 și în 730, și cu bavarezii în 725 și în 728. S-a confruntat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
un întins teritoriu care înconjura ca un arc de cerc moștenirea franca, plecând de la Aquitania atlantică până la Thuringia, cu o parte din Neustria și Austrasiei. În 771, Carloman a murit în împrejurări misterioase, iar moștenirea a fost preluată de Carol. Domnia lui Carol cel Mare s-a caracterizat printr-o activitate impresionantă, continuând activitatea tatălui său de extindere a hotarelor regatului franc, a cărui sfera de influență a ajuns înainte de 800 în contact cu Bizanțul. Fiul lui Carloman s-a refugiat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
bine a cuvântului lui Dumnezeu și slujirea Lui cum se cuvine , însă, o dată cu renașterea carolingiană, gramatica s-a transformat profund, și dintr-un simplu manual de reguli elementare de latină, a devenit o disciplină ce regla exprimarea și gândirea. În timpul domniei lui Carol a continuat mișcarea de înnoire din interiorul bisericii inițiată de predecesorii săi. Emitea capitularii, prin care reglementa probleme religioase ce țineau de organizarea clericală, decreta posturi și rugăciuni, își numea favoriții în posturi cheie. Recunoștea autoritatea abaților sau
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
putea fi controlată pe deplin în ciuda legăturilor de fidelitate, cât nu era implicată în acțiuni ofensive, care să furnizeze prăzi și domenii. După 800, expansiunea regatului franc s-a încheiat, iar resursele administrative erau insuficiente. Acțiunile din ultima parte a domniei lui Carol erau doar preventive, că apărarea hotarelor de slăvi din 806-809 sau a urmărit împărțirea și recunoașterea sferelor de influență. Spre sfârșitul vieții, în 806, Carol a împărțit regatul între cei trei fii ai săi: fiul mai mare, Carol
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Carol a împărțit regatul între cei trei fii ai săi: fiul mai mare, Carol cel Pleșuv, a primit Austrasia, Neustria, nordul Burgundiei și Saxonia. Pepin a obținut Italia și Bavaria, iar Ludovic a primit Aquitania și Provența. Ultimii ani de domnie ai lui Carol au cunoscut începutul declinului. Izvoarele vorbesc despre semne de rău augur: seceta, foamete, epidemii, cutremure sau moartea elefantului dăruit de Harun al Rashid, apariția unei comete. Capitulariile și cronicile pomenesc despre măsuri împotriva refuzului de a veni
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
reacționa cu vigoarea de altădată. În 810, moare Pepin, iar în 811, Carol. Astfel, Carol cel Mare a fost determinat să-l încoroneze la Aachen, în septembrie 813, pe singurul fiu rămas, Ludovic cel Pios, și să-l asocieze la domnie. Câteva luni mai târziu, pe 28 ianuarie 814, Carol cel Mare a murit la Aachen, trupul sau fiind înmormântat în catedrala de la palat. Carol a acordat trei sferturi din metalul prețios strâns în tezaur să fie distribuit la 21 de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a devenit reședința unei episcopii în 831, dar a fost distrus de danezi, această fiind mutată la Bremen. În 817, prin "Ordinatio Imperii", imperiul urmă să fie divizat: Ludovic păstra teritoriile Neustria, Austrasia ,Burgundia, Alamania și Provența, Lothar, asociat la domnie, guverna în Italia, primind Alamania și Provența, Pepin a primit Aquitania, iar Ludovic ""Germanicul"" a primit Bavaria; formându-se astfel o confederație de regate.Împăratul dorea de asemeena să coopereze și să se întâlnească anual cu fii săi. Pepin s-
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Tratatul a fost rezultat în urmă unei negocieri dure între frați, dar nu s-a garantat stabilitatea noilor regate. În 858, Ludovic Germanicul l-a atacat pe Carol cel Pleșuv, pretinzând că a răspuns invitației unor membri nobili nemulțumiți de domnia să. Carol cel Pleșuv, bun diplomat și luptător fără experiență, a atras de partea să nobilii franci din nord. În Aquitania s-a stabilit Pepin al II-lea, însă din 848, magnații, episcopii și abatii au cedat și l-au
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
sau, arhiepiscopul Fulques, Neustria și Aquitania au rămas fidele lui Odo, că cărui putere a fost restituită în 895. În 897, Odo l-a recuoscut pe Carol drept urmaș la tron, în împrejurări neclare. Carol cel Simplu a avut o domnie lungă, familia carolingienilor revenind la tronul Franciei apusene. A fost marcată de o liniște relativă din partea aristocrației, de sedentarizarea normanzilor la gurile Senei, în teritoriul ce se va numi Normandia. Fiind învins lângă Chartres de Robert, fratele fostului rege Odo
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
dintre cele două părți și la un lung conflict după 937. După excomunicarea să, Hugo a cedat și l-a recunoscut pe Ludovic drept suzeran. Dar regele Franciei apusene a pierdut influență asupra Lotharingiei, în favoarea lui Otto I. După o domnie turbulentă, Ludovic a murit într-un accident. A fost urmat la tron de fiul sau, Lothar. În 956, Hugo a murit. Fii acestuia, Hugo și Odo au depus jurământ lui Lothar în 960. Lothar era regele Franciei și Burgundiei și
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și Attigny, instituindu-l pe Carol, fratele lui Lothar, că rege. În 980 a fost încheiată pacea și Lothar a renunțat la pretențiile sale asupra Lotharingiei. L-a încoronat pe fiul sau, Ludovic al V-lea că moștenitor. După scurtă domnie marcată de ceartă dintre rege și arhiepiscopul de Reims, acesta a murit în 987, din cauza unui accident. S-a evidențiat Hugo, numit "Capet", fiul lui Hugo cel Mare. A fost unul dintre nobilii influenți, iar magnații l-au acceptat că
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
rămas bun (pus în circulație ca scrisoare publică) a fost unul din cele mai influente declarații politice despre valorile politice americane. Schițat în principal chiar de către Washington, cu ajutorul lui Hamilton, sfătuiește asupra necesității și importanței uniunii naționale, valorii constituției și domniei legii, asupra aspectelor negative ale partidelor politice și a adevăratelor valori pe care republicanii trebuie să le posede. În timp ce respinge sugestiile că ar trebui să includă că moralitatea necesită ,o autoritate religioasă divină", el numește moralitatea , un necesar izvor al
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
datează din 966, când Cracovia a fost descrisă ca târg de seamă, aflat în posesia ducelui Boemiei Boleslaus I. Primul mare conducător al Poloniei, Mieszko, a cucerit Cracovia de la boemi și a inclus-o în domeniile dinastiei Piaștilor către sfârșitul domniei lui. În 1038, Cracovia a devenit sediul guvernului polonez. Până la sfârșitul secolului al X-lea, ea devenise un târg important. S-au construit clădiri de cărămidă, între care castelul regal Wawel cu rotonda Sf. Felix și Adaukt, biserici în stil
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
al XVI-lea au rămas în istorie ca "Złoty Wiek" („Epoca de Aur”) a Poloniei. Au fost create numeroase opere de artă și arhitectură ale Renașterii Poloneze, inclusiv vechile sinagogi din cartierul evreiesc Kazimierz, cum ar fi Sinagoga Veche. În timpul domniei lui Cazimir al IV-lea, diverși artiști au venit să lucreze și să trăiască în Cracovia, iar Johann Haller a înființat o tiparniță după ce Kasper Straube tipărise Calendarium Cracoviense, prima lucrare tipărită din Polonia, în 1473. În 1520 cel mai
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]