12,137 matches
-
Purta o mustață tăiată cu o precizie geometrică, pantalonii făceau pungi la genunchi, iar pantofii îi erau văcsuiți și lustruiți, deși de un model învechit, uzat. Asta văzu Corso din primul moment, înainte ca atenția să-i fie acaparată de enorma casă pustie, de pereții goi, de picturile de pe tavane, deformate de contururile capricioase ale unor bălți sau lagune mucegăite, cangrenate de ghips și de umezeală. ș...ț Vastul salon se termina în partea opusă cu un enorm șemineu având înăuntru
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
fie acaparată de enorma casă pustie, de pereții goi, de picturile de pe tavane, deformate de contururile capricioase ale unor bălți sau lagune mucegăite, cangrenate de ghips și de umezeală. ș...ț Vastul salon se termina în partea opusă cu un enorm șemineu având înăuntru un braț de lemne neaprinse. Mai erau acolo două fotolii desperecheate, o masă și un bufet, o lampă cu petrol, două candelabre cu lumânări, o vioară în cutia ei și cam atât. Dar pe jos, pe vechi
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
desene pare o luptă arhetipică dintre femeie și bărbat, într-o totală libertate figurativă și cu o spumoasă (auto)ironie. Aceeași autoironie care se regăsește, de astă dată cu nuanțe melancolice, și într-o declarație a sa: „Am iubit dintotdeauna enorm femeile, nu există nici un film al meu care să nu se nască din această dragoste ș...ț Dar femeia, vorbind în termeni psihologici, este de neatins, secretă, invizibilă: cea pe care nu poți, nu trebuie să o vezi, cea care
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
reveniri, corecturi, pe un fundal de persiflare blajină care exclude crispările, încrîncenările. În perspectiva d-sale, viața nu e nici pură nici impură. Dispoziția poetului exclude ofensiva, expresia patetică a disperării sau a satirei mușcătoare, vădindu-se marcată de-o enormă oboseală: „ce mult a trecut de cînd puteam spune, cu adevăr,/ că sînt bine dispus din cauză că ninge fastuos/ afară, în curte, că știu cum ninge pe străzile largi (și osos/ să-mi sune în vremea asta în urechile minții, în
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
sau baroc și înlocuindu-le cu altele noi, din cărămidă. Pentru a salva aceste case vechi, caracteristice Moraviei valahe, frații Bohumil și Alois Jaronek, doi oameni de suflet, au inițiat, încă înainte de 1900, înființarea unui muzeu în aer liber, dar enormele greutăți financiare, precum și declanșarea primului război mondial au făcut ca visul lor să se realizeze abia în 1924. Un proiect mai recent, din anii 1981-83, a arhitectului Jaroslav Seldacek, prevedea reconstruirea integrală a pieței, reconstruind 15 case din partea de vest
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
tînărului său coleg de partid, iar cu Zoe se poartă „levent, delicat, atent, grijuliu și respectuos”. Dincolo de delirul verbal, în discursul lui Cațavencu se întrevăd idei corecte despre progres și democrație. Gelu Negrea este de părere că s-a exagerat enorm în privința defectelor acestor oameni, nici atît de imorali, nici atît de proști, cum s-a tot spus. De aici, a doua concluzie a criticului, privind lumea lui Caragiale în întregul ei: „Cauze istorice bine determinate și-au dat mîna în
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
simț acut de observație, dar îngăduitor, înclinat mai degrabă spre umor decît spre sarcasm, ironic, nu satiric, și în definitiv, el însuși un personaj cît se poate de caracteristic al epocii frumoase, la imaginea scriitorului-sperietoare, mîncător de mici burghezi, simțind enorm și văzînd monstruos racilele (vă amintiți cuvîntul?) societății românești din vremea regelui Carol I.
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
atât în țară cât și în străinătate este dusă o politică ce nu ne face cinste, și sunt pușui în față numai cei necăjiți, fiindcă ei trebue ajutați, dar numai lucrurile rele (și care poartă semnătura romnânilor), asta mă supără enorm. Dincolo de o mică majoreitate, se găsesc tineri talentați, plini de lucruri bune, care pstrează acele valori de care spuneam, și poartă, dincolo de orice, ideea că România și românii sunt o comunitate, o națiune, un punct pe harta globului care trebuie
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
puteau să vadă cu ochi buni ceea ce se petrecea prin Oastea Bisericii în mijlocul neamului nostru românesc. Însă toate aceste uimitoare realizări și toate aceste sute de mii de suflete aduse de pe căile păcatului la Hristos au fost câștigate cu un enorm de mare preț. Cunoscător al vieții Sfinților Părinți, Părintele Iosif a căutat, urmându-le pilda, să-și pună propria sa viață, sănătate, libertate și avere în joc, spre a aduce suflete la mântuire, spre a-și vedea Biserica vie, cu
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
Chiar cînd nu mi-a plăcut ce aud, am tăcut. Din nefericire, n-am perceput în tot acest timp nici un semnal pozitiv. Iar astăzi mi se pare limpede că pericolul, după atîta tergiversare, este compromiterea înseși a ideii de reformă. Enormă ostilitate acumulată și presiunile de tot felul îi pot fi fatale. Mai ales că, pe cît îmi dau seama, nu toți actualii responsabili de soarta TVR par să știe și cu atît mai puțin să cadă de acord în privința conținutului
Reforma la TVR by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17654_a_18979]
-
e minciună și trădare, infidelitate față de mine însumi". Așadar mai greșea, fiind infidel deciziei care izvora din natură ființei sale, lăsîndu-se antrenat de unii semeni. Rostul sau era în izolarea singurătății. Dar putea fi, ea, completă? Tocmai asta îl deranja enorm, furios fiind împotriva lui însuși. În sfîrșit, socotind totul fără importanță, ducea lipsa de subiecte. Și cum să scrii în absență subiectelor? "Cum totul mi se pare lipsit de importanță, am ajuns să nu am nici un subiect, nici un pretext pentru
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
lui Valéry, ca să dau un exemplu ilustru)". Era mereu cu gîndul la Rășinarii săi, a căror copilărie ideală îi provocau nostalgii dureroase, gândindu-se la părinți și prieteni. În tinerețe, mărturisea, a luat delirul drept faptă și a greșit. Regretă enorm că, în anii cincizeci, a procedat greșit. Prin 1962 își aduce aminte și notează "ce greșeală - să răspund la scrisorile lui Dinu (Noica). I-am scris din mila pentru singurătatea lui, precum și ca să-mi fac datoria de prieten. Fără să
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
coșmarului. Omul este întors la condiția de cîine. Spre liniștea tuturor. Și a lui, care-și prea binecuvintează soarta canina. În această superbă nuvelă - tradusă de Izolda Varsta și Serghei Varsta și publicată la Editură Mașină de scris - întîlnim un enorm avertisment concentrat aici în cîteva teme, depistabile apoi în operele ce vor urma. Ele vor exploda în zeci de nuanțe și forme fantastice că scriitura și nu vor înceta să vorbească despre aceleași cumplite realități. Nuvelă are și ea un
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
cheme "acasă" pe cel ce întârzie prin străini de atâția ani: Termină deci și întoarce-te pe meleagurile noastre. De când lipsești tu, aproape că s-a schimbat la noi până și geografia! Știi casa unde ți-am dus cufărul acela enorm cu lucrurile tale? Era la marginea Capitalei. Acum aproape că e încă un oraș dincolo de ea! (p. 161). Două luni mai tarziu, în iunie 1938, cel chemat îi trimite prin poștă a sa Littărature roumaine: E o carte de credință
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
tradusă bine, atent, cu multă precauție și competența în domeniul filozofiei, de către Corina Sorana Stefanov, care s-a străduit să înlesnească lectură (dificilă dată fiind la noi noutatea teoretică și conceptuală a studiului rortian) cititorului român prin note pertinente. Apreciez enorm, după gafele sinistre ale Dianei Stanciu în traducerea lui Bloom, faptul că în volumul lui Rorty citate din poezie americană care nu au fost în prealabil tălmăcite în românește apar în corpul textului în limba engleză, și doar în subsol
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
de către Tudor Vianu. În 1958, Blaga i-l recomandă pe Gh. Grigurcu, respins de toate redacțiile, spre a fi angajat la Bibliotecă Academiei. Portretul pe care-l schițează suplicantului degajă o foarte bună intuiție critică: "E un tânăr care promite enorm prin harul sau poetic, dar care din pricina stângaciei și a timidității cu care pășește în viață are toate șansele să se prăbușească, daca nu i se întinde o mână de ajutor. Te rog să-i întinzi această mâna". O recomandare
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
relevanța, ci și identitatea. Acoperit cu foiță de aur sau doar integrat în structuri calofile și aseptice, el se topește cu desăvîrșire în concepte plastice și își uită definitiv natura. Din material activ, cu o viață autonomă și cu o enormă predispoziție pentru așezarea autoritară în formă, el devine simplu suport pentru expresii grațioase și pentru proiecții ornamentale. Dacă în alte viziuni artistice el este forma însăși sau, oricum, indispensabil în procesul demonstrației, pentru Câmpeanu lemnul nici măcar nu mai este cu
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
Roma, unde locuiește, ba la Triest, unde își desfășoară de ani de zile cea mai intensă și implicată parte a activității, ba unde nici nu te aștepți, prin peninsulă sau prin lumea largă. Petronio e în plină activitate creatoare, citește enorm, scrie cu măsură, participă la dezbaterile culturale cele mai miezoase din Italia, face parte din jurii literare, activează în asociații culturale etc. Mereu la curent cu noul, el cântărește acest nou cu o rațiune luminoasă, decantată de-a lungul unui
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
succesiunea strictamente temporală (nu mai punem că tezele protocroniste au fost formulate pînă în 1986). Ar fi fost nevoie cu siguranță de o mică teorie a conceptului de ideologie, căci e evident faptul că între cele trei concepte sunt diferențe enorme. Fiecare caz în parte ar fi cerut lămuririle necesare. Ce fel de ideologie literară este protocronismul? Poate fi postmodernismul judecat în aceiași termeni sau e mai mult decît atît? Efect al infiltrării mesajului naționalist în ideologia sistemului comunist, protocronismul s-
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
serios; fără, aparent, nici o experiență administrativă ori financiară, fără nici un acces pînă atunci la sistemul puterii, dramaturgul a pus la bătaie singurele atu-uri de care dispunea - geniul său (manifestat pînă atunci, ce-i drept, doar în domeniul literar) și enorma experiență a suferinței (ce făcuse din el un om cinstit și bun). În lupta politică, acest firav bagaj părea derizoriu; după trecerea anilor, s-a dovedit redutabil. Geniul literar a arătat că poate funcționa și în politică, și în administrație
SCRISORI PORTUGHEZE - Miracolul Havel by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14343_a_15668]
-
aici am deplină identitate de vederi cu dl. Năstase: singurul senator (fără drepturi, desigur!) ar trebui să fie Ion Iliescu. Un fel de om-instituție, un exponat bun de arătat delegațiilor străine și de păstrat între tezaurele nației. Avantajele ar fi enorme: economii substanțiale la buget, plus eliminarea senzației că moștenitorul își marginalizează cu cinism părintele. Delfinul Năstase ar avea, la rându-i, conștiința curată că i-a oferit protectorului său un loc unic în istorie. (Sigur, și calul lui Caligula ajunsese
Senatul cu un singur exponat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14323_a_15648]
-
Bufonului și jumătate din scena importantă a lui Malvolio. Deși construcția regizoarei mi s-a părut valabilă aici, solidă, spumoasă, plină de haz și conținut, de ironie, de gag fin, de consistență. Ridicolul lui Malvolio poate fi măsurat în umbra enormă ce-i crește și se proiectează pe cortina din spatele său. De pildă. Din păcate, iarăși, l-am găsit pe Florin Mircea în Malvolio parcă ostenit, fără anvergură și aplomb, executantul doar al unui traseu stabilit impecabil de Beatrice Rancea, o
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
Fractura majoră la nivelul celor din distribuție se produce odată cu apariția tinerei Livia Iorga în rolul Oliviei. Poate că nici nu a studiat actoria. Poate că este doar un manechin, să spunem, folosit decorativ. S-ar înscrie în dimensiunea compromisului enorm făcut încă de la început de realizatorii montării și, bănuiesc, asumat măcar de cei lucizi dintre ei. Compromisul trage spectacolul nu în jos, ci în afara esteticului și al scenei de teatru, introducîndu-i un alt tip de limbaj cu care nu face
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
textul?", ci "ai văzut la televizor?". A povesti nu este, după cum știți, cel mai simplu lucru. De aceea, am tras cu urechea să aud maniera în care o face. Totul devenise extrem de complex. Și subiectul, și personajele care pendulau cu enormă lejeritate între o variantă a cititoarei despre ...Escu și alta, tot variantă, despre Titanic vals. Noroc că a început spectacolul. Tînăra de pe scaun a mai fost testată din cînd în cînd de prietena ei din brațe, cu șoapte de genul
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
cu latina. Mă interesa literatura latină, ca un fenomen care cerea să fie reexplorat cu metode moderne. îl cunoșteam atunci foarte bine pe omul care era în Franța șeful acelui grup de cercetători, - era Jules Marouzeau, care scrisese o carte enormă de stilistică latină... El reprezenta stilistica - adică o lume veche - și am publicat și eu, mult mai târziu, o carte groasă de analiză stilistică, ce a atras atenția asupra cercetărilor mele... A fost și ultima oară când am folosit cuvântul
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]