11,327 matches
-
posedă aceleași caracteristici; (b) sub rezerva dispozițiilor comunitare aplicabile apelor minerale naturale și produselor alimentare destinate unei alimentații speciale, să se atribuie unui produs alimentar proprietăți de prevenire, de tratament și de vindecare a unei boli umane, nici să se evoce aceste proprietăți. 2. Consiliul, în conformitate cu procedura prevăzută în art. 95 din Tratat, stabilește o listă ne-exhaustivă a afirmațiilor în sensul alin. (1) a căror utilizare trebuie, în orice caz, să fie interzisă sau restrânsă. 3. Interdicțiile sau restricțiile prevăzute
jrc4567as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89733_a_90520]
-
stemă pentru Țara Românească înfățișând pe un scut de argint doi negri adorsați, goi, dansând. Aceste steme, precum și cele care desemnau Moldova (trei capete de negri) au dat naștere la numeroase supoziții și discuții între istorici. Voievodul muntean a fost evocat de-a lungul vremii în literatură (Grigore Alexandrescu - „” în 1844, Dimitrie Bolintineanu „Viața lui Vlad Țepeș Vodă și Mircea cel Bătrân” în 1863 și poezia „”, Mihai Eminescu - „” în 1881, D. Ciurezu - „Noaptea-n miez la mănăstire”, Eugen Jebeleanu - „Cozia”, Ion
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Școala de muzică nr. 1 din București (astăzi "Liceul de Muzică Dinu Lipatti"), cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, unde demonstrează o abilitate extraordinară pentru acest instrument. Iată cum evocă întâlnirea sa cu Fănică Luca: În 1961, după bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie (1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). Pe 24
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
portret colectiv idealizat care le-a asigurat o poziție nepieritoare într-o tipologie umană universală. Ecouri moderne ale textelor antice au menținut în actualitate acest loc comun al filologiei clasice și - odată cu el - și termenul de „abderitism”. Jean de La Fontaine evocă disputa dintre Democrit și abderitani pentru a incrimina obtuzitatea intelectuală a vulgului. În 1774, Christoph Martin Wieland publică "Istoria Abderiților", considerat primul roman de satiră politică din literatura germană, în care stupiditatea locuitorilor, întreținută de jocurile de putere ale edililor
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
greșeli și scăpări în abordarea diverselor orașe-model, pe care le confundă uneori între ele și le tratează că aproape interșanjabile. „Orașele-model” și antonimele lor sunt amintite și utilizate doar că slogan, ca reprezentare, pentru emoțiile și senzațiile pe care le evocă; în mod similar, studiile și rapoartele sunt amintite și utilizate doar că justificare, ca instrument de legitimare, pentru prezumțiile de la care pornesc (sau pentru confirmarea prezumțiilor decidenților în politicile urbane, despre beneficiile mega-evenimentelor și strategiilor de redezvoltare urbană). De exemplu
Războiul candidaturilor: Capital emoţional şi urbanism antreprenorial în competiția din Spania pentru titlul de CEaC 2016 - fragmente* () [Corola-website/Science/296103_a_297432]
-
neutralizarea lor, a dat sânilor o conotație mai puțin erotică.” (Brown, 246) Aceste afirmații pot fi puse alături de observațiile lui Margret Miles, din eseul privitor la reprezentările Fecioarei Maria, unde aceasta apare cu un sân dezgolit: ”Fecioara cu sânul gol evocă asocieri care subliniază similarități cu alte femei, în timp ce textele populare și evangheliile contrazic aceste asocieri insistând pe diferențe. (...)Nuditatea în pictura religioasă creează o tensiune între atracția erotică și sensul religios(...) Pe de o parte deci, nuditatea trebuie pictată suficient
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
mesajul religios trebuie să domine, iar componenta erotică trebuie să fie subordonată și să joace un rol de susținere.”(Miles, 33) La fel ca în reprezentările religioase, în Libertatea... lui Delacroix, nuditatea intensifică mesajul (în cazul acesta, avântul revoluționar 2) evocând asocieri erotice subliminale. În tabloul lui Rosenthal, deși nu există nuditate, componenta erotică este prezentă. Prin considerarea mai multor elemente care țin atât de idealul aparent și comportamental feminin din societatea românească a secolului al nouăsprezecelea 3</sup></a>, când
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
țară, copilul participă și la treburile gospodărești (păzitul vitelor, munca la câmp), ceea ce face ca în primele clase să absenteze adesea de la școală. Dar treptat-treptat, se dovedește printre elevii cei mai buni din seria sa, obținând premiul cu coroniță (scenă evocată în Moromeții). Anul 1933 - 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viața școlarului: tatăl nu-i mai poate cumpăra cărți și se îmbolnăvește de malarie. Învățătorul îi arată multă bunăvoință, îl ajută să termine anul
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
școală similară din București. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca o pradă”. La sfârșitul anului școlar 1940-1941 (urmat și cu ajutorul directorului școlii), susține examenul de capacitate, însă din cauza greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală. În timpul verii nu mai revine
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
XV-lea era considerat o formă muzicală prin excelență. Prin urmare, de la originea sa cel mai important a fost aspectul oral, și anume rimele și refrenul. Încă din secolul al XIII-lea, rondelul este inserat în romane, acolo unde textul evoca sărbători și dansuri. În decursul secolelor, forma sa a evoluat. Prima formă clar definită a fost stabilită în Evul Mediu de Adam de la Halle și Guillaume de Machaut, respectiv rondelul simplu (din care în secolul al XVI-lea va deriva
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
în poezia românească (găsim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toți poeții sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetică: Alexandru Macedonski, George Coșbuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu. Pastelurile lui Alecsandri evocă natura așa zis domestică, adică tot ce constituie cadrul obișnuit al unei vieți patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natură romantică, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Bogza" în "", pentru a nu sugera nici un fel de legătură directă cu fratele său. În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele "Orașul cu fete sărace". În anul următor (1941) îi apare "Un port la răsărit", roman care evoca Basarabia și portul Odesa, astfel că din motive politice, a trecut în conul de umbră al uitării odată cu venirea la putere a regimului comunist. Acest roman, scris cu eleganța firească a omului Radu Tudoran, analiza cu o luciditate necruțătoare lumea
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]
-
Pagini Alese" cu pseudonimul "M. S. Cobuz". În iunie 1903, Sadoveanu este incorporat și face armata în apropiere de Târgu Ocna, perioadă care l-a inspirat să scrie „Amintirile căprarului Gheorghiță”. Această primă perioadă din viața sa avea să fie evocată de scriitor în opera sa "Anii de ucenicie" (1944). După terminarea armatei se stabilește la Fălticeni, unde întemeiază o mare familie. Inițial, familia Sadoveanu a locuit într-o casă deținută de celebrul povestitor Ion Creangă, mutându-se apoi într-o
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
anul 1935. În 1936, preia direcția ziarului "Adevărul" și a ediției sale matinale, "Dimineața". Alături de George Topârceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa editează, începând cu luna ianuarie, revista lunară "Însemnări ieșene". La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului literar și redactorului revistei Viața românească. În această perioadă este implicat într-o dispută publică cu presa fascistă și cea de extremă dreapta, contracarând atacurile acestora în ziarele proprii. Susținători ai extremei drepte organizau în
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
-o” a fost, de asemenea, menționată de Vianu, în timp ce Topîrceanu vorbea despre „descoperirea paradoxală că [Sadoveanu] este cel mai mare poet de la Eminescu încoace.” Mihail Sadoveanu și-a format viziunile tradiționaliste asupra literaturii investigând folclorul românesc, pe care l-a evocat ca sursă de inspirație în cadrul unui discurs ținut în fața altor scriitori de la Academia Română. George Călinescu, în a sa monumentală lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), considera că felul lui Sadoveanu de a fi se reflectă și în
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
George Călinescu observă că, în special în "Năluca", Sadoveanu începe să exploreze tehnica discontinuității în contribuțiile sale literare. „Mijlocul tehnic, de pe acum caracteristic al autorului, de a sugera mocnirea sub cenușă a pasiunilor e o respirație contemplativă în care se evocă un element stătător: natura vie ori moartă.” Următoarea colecție de povești scurte, "Dureri înăbușite", se bazează pe natura moartă și duce opera sa în direcția realismului socialist și a naturalismului (Călinescu presupune că Sadoveanu a împrumutat această caracteristică de la scriitorul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ei decât o singură dramă. În desfășurarea ca de ceasornic a poveștii lor unice, prozatorul folosește din ce în ce mai mult o limbă mai magistrală.” Călinescu mai aprecia la "Crâșma lui Moș Petcu" și descrierea naturii, a cărui scop este cel de a evoca „eternitatea indiferentă” a conflictelor dintre protagoniști, și care, uneori, se bazează, pe „o mare bogăție de sunete și cuvinte.” I-a reproșat scriitorului „o oarecare monotonie”, concluzionând că Sadoveanu ajunge să folosească aceste tehnici în aproape toate operele sale ulterioare
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
înmormântat în cimitirul bisericii din Valea Mare, pentru ca mai apoi să fie mutat la [[Cimitirul Bellu]] din București. La Valea Mare, avea să scrie în bună parte, alternativ cu locuința din Bucuresti, romanele "Răscoala", "Jar", "Gorila" și "Amândoi". Casa memorială evocă personalitatea scriitorului prin intermediul obiectelor personale ale lui Liviu Rebreanu, manuscriselor, fotografiilor, scrisorilor, cărților ș.a. Imaginile sunt oferite cu sprijinul [[Institutul de Memorie Culturală|Institutului de Memorie Culturală]]. [[Fișier:Cluj-Napoca-Parcul Simion-Barnuțiu-Bustul.Liviu Rebreanu-IMG 0756.JPG|thumb|right|Bustul lui Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
cu cei mai de seamă profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ și imaginea adolescentului vibrând de pasiune vor fi evocate în nuvela "". Din această perioadă (1876 - 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept. Adevărata „producție poetică a liceanului“ poate fi identificată mai târziu, în 1878. După ce începe să publice versuri în ziarul
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
În timp ce se deplasa către o editură pentru a publica un manuscris, traversând o intersecție aglomerată, Pierre Curie este lovit de un atelaj greu și își pierde viața, la numai 46 de ani. Marie Curie va scrie o biografie în care evocă viața și activitate soțului. Descoperirea radioactivității aducea o nouă lumină în ceea ce se cunoștea până atunci despre atom. Marie Curie nu era interesată să descopere legile naturii și universale ale materiei, asemeni fizicianului, ci, asemeni, chimistului, s-a concentrat pe
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
1 din Kiev, școală de prestigiu, după care urmează cursurile Facultății de Medicină din Kiev. După facultate, practică medicina pe front, în timpul Primului Război Mondial, apoi într-o comună de lângă Kiev. Peste un deceniu va publica " Însemnările unui tânăr medic", în care evocă această perioadă. Încă din perioada studenției, 1913, se căsătorește cu Tatiana Nikolaevna Lappa. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soții, reușește să învinga răul. În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
supus și revoltat, lumesc și diavolesc. Rareori un romancier a zugravit cu mai mult talent atmosferă și bucuriile domesticității decât George Bălăiță în primele două sute de pagini ale "Lumii în două zile". Câțiva ani după acest român, Gunter Grass a evocat în "Der Butt" istoria unui cuplu care traversează aceleași provincii încântătoare, stupide, pline de farmec și plictisitoare ale domesticității. Unele pagini sunt remarcabil de asemănătoare, până și în tonul aproape solemn în care se oficiază străvechiul cult al casei, al
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
naș, și maica Ferovnia Jurașcu de la schitul Agafton, soră cu mama. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiet..." sau "O, rămâi"). Nu se cunoaște unde face primele două clase primare. Începând cu clasa a III-a în 1858 a urmat școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în mod semnificativ, ca legătura cu Veronica Micle, activitatea politică din timpul studenției, participarea la întâlnirile "Junimii" sau ziaristica de la "Timpul". Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. Ioan Slavici a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze, cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna, organizată la propunerea societății României june, din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]