11,000 matches
-
să ascundă abuzul, față de anumite persoane. Lăsați-l să dezvăluie în ritmul lui! NU verificați informațiile date de copil prin confruntarea lui cu agresorul căci stresul poate fi prea mare pentru copil și riscul va fi retragerea celor spuse sau fuga copilului; NU blamați copilul pentru ce s-a întâmplat! Abuzul sexual nu se petrece niciodată din vina copilului! Pentru a înțelege amploarea consecințelor abuzului sexual în dezvoltarea copilului trebuie să ținem seama de faptul că trauma și diagnosticul sindromului de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
vorba de o amenințare, generând frică (dar și celelalte emoții) și a activa hipotalamusul. Amigdala este centrul care asigură supraviețuirea prin alerta ce o declanșează la înregistrarea stimulilor periculoși. Hipotalamusul va declanșa răspunsurile motorii automate (reflexele) care pot fi de fugă, de atac sau de relaxare (calmare). Dacă e vorba de stimuli pozitivi, anticipând recompensa, va fi activată o zonă a trunchiului cerebral producătoare de dopamine. Talamusul alertează și girusul cingulat anterior. Cortexul cingulat anterior care arată ca „o panglică lungă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este un sistem care funcționează prin conexiuni atât pe plan intern, cât și în raporturile sale cu exteriorul, cu ceilalți. Creierul reprezintă organul nostru „social”legându-ne de ceilalți. Când însă activitatea dominantă a creierului are ca scop asigurarea supraviețuirii, fuga sau lupta cu pericolul, comportamentele de a ne atașa de ceilalți sunt mult diminuate. Un astfel de copil, trăind mereu în alertă, în așteptarea și sub amenințarea „imprevizibilului previzibil” care-i va solicita abilitățile de supraviețuire (fuga, lupta sau încremenirea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
scop asigurarea supraviețuirii, fuga sau lupta cu pericolul, comportamentele de a ne atașa de ceilalți sunt mult diminuate. Un astfel de copil, trăind mereu în alertă, în așteptarea și sub amenințarea „imprevizibilului previzibil” care-i va solicita abilitățile de supraviețuire (fuga, lupta sau încremenirea) va rămâne deconectat de ceilalți, nu se va atașa de ceilalți și nu se va dezvolta în confluență cu ceilalți. Numai în cadrul unor conexiuni sănătoase cu celelalte creiere, în împărtășirea unor emoții pozitive, o persoană, un copil
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
problematice, sunt enumerate: reevaluarea pozitivă, prin care persoana încercată se găsește mai puternică, mai capabilă, în urma experienței; minimalizarea amenințării, când persoana se convinge pe sine că „nu a fost atât de rău”, „nu s-a întâmplat nimic catastrofal””; evitarea prin fugă de situație, când persoana poate bea, fumează, doarme, face cumpărături, face totul ca să uite; autoacuzarea, când persoana se găsește vinovată de tot ceea ce s-a întâmplat; căutarea unui sprijin emoțional, a simpatiei, rezonanței emoționale a celorlalți față de situația sa; exprimarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
societăți democratice, comunismul din România a fost aruncat în uitarea ce se manifestă sub forma unei aparente lipse de interes, a unei evitări accentuate a oricărei amintiri, în vreme ce cultura cotidiană și comportamentele oamenilor abundau de semnele vii ale traumei trăite. Fuga de amintirile dureroase, manifestată prin diferite comportamente, reprezintă însă un semn al sindromului de stres posttraumatic. Conceptul de reziliență asistată introduce ideea creării unor strategii de susținere și acompaniere a victimelor pe perioada evenimentului traumatic și posteveniment, în scopul stimulării
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
repetă, după preot, austera litanie. Ce scenariu ordonat, franc, pe față, fără iconostas! Consumat aici, în inima podișului moldovenesc, într-o lume neordonată, piezișă, ascunsă după iconostas! Ies. Dincolo de munte, goticul e unul peste tot: biserică și casă. Liniile de fugă ale bisericii se repetă în liniile caselor. Dincoace, din orizontala caselor joase, irumpe, fără logică, irumperea goticului. Cine a fost primul care a îndrăznit să intervină în geometria scitică? Cineva știe, desigur, dar acum, în pulberea iscată de trecerea cirezii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o ureche, ce mai, comă. Asta-i situația. Deocamdată. Din malul ei de carne semicentenară ieșea o voce de păpușică mecanică: maaama, maaama. Ernst Jünger (Falezele de marmură, ce lectură fascinantă prin anii șaptezeci!), care acum cîțiva ani dădea o fugă în emisfera cealaltă, ca să vadă o cometă, a împlinit 102 ani. Citesc în recent tradusele la noi Jurnale pariziene ale aceluiași: "Era de părere că pentru a atinge o vîrstă înaintată trebuie să muncești; doar leneșii mor de timpuriu. Eu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru că pare coaptă bine, bestia, șarmanta bestie, chiar o întreb: Cînd îmi spune 16, să pic uite-aici, nu alta. Și ce crezi? de unde crezi că-i? De unde? Din Tecuci, dom'le. Ce zici? Ce să zic? 7 august O fugă. Compartiment plin. Intrăm în munți și se simte deja răcoarea pădurii crude. Urmărim splendoarea de-afară. Numai ei doi. De cînd s-au urcat, mestecă întruna vorbe. Ce dinamică perfectă! Termina unul de spus una, tace cîteva secunde, reia celălalt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritual-morală. Ar fi de neiertat s-o rateze. Ei, aici e-aici. Ieșiți la terminarea victorioasă a meciului din cămine, din case, de pe trotuarele restaurantelor și bistrourilor, cum i-a prins momentul, în maieuri, cu șlapi, în chiloți, înșfăcînd din fugă sticlele goale și făcîndu-le să sune ca darabanele napoleoniene sau ca tobele africane în jurul focului, miile de băieți și fete, într-o comuniune cvasi-senzuală, îți dădeau impresia unei marei purificatoare. La ferestre doar curioase celelalte vîrste: a doua, a treia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Îl întrerup: De ce, dom' le? Rămîne-ncurcat: Cum de ce? nu vezi? nu-i apă. Zic: Ei și? Zice: Cum ei și? de unde să luăm apă? Zic: Ce-i aici, dom'le, e Africa? e Europa! n-avem noi apă,dăm o fugă pîn' la danezi și ne-ntoarcem de-acolo cu canistra plină, ce dracu'... Se uită la mine ca la Stelică, împăratul de la Socola. Zice: Du-te, dom' le, și te culcă! Semn că n-are cu cine sta de vorbă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îndepărtații ani. Era unu' Fișel, de-o vîrstă cu mine, cam șaisprezece ani, cu care "definitivasem" un scenariu: pîndeam cînd unul intra într-o prăvălie și celălalt, fulgerător, îi ardea, de la spate, una peste ceafă, după care o rupea la fugă. Dacă aș fi extremist ceea ce e de-a dreptul imposibil aș marșa cumva pe rîca interetnică, sugînd din subiectul dorohoian mult suc hrănitor. Da' de unde! Aveam în acei ani, într-un Dorohoi majoritar evreiesc, cîteva prietenii cu evrei de-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
speech de să-nghețe galoanele: de unde pînă atunci CNSAS-ul era un lingău de dosare și un scormonitor în gunoaiele securimii patriotice, incomoda instituție devine, hop, demnă de tot respectul (partidului și guvernului); și, ca bonne bouche, apostatul dă o fugă și pînă la Sighet, să se prosterneze (tupeu, nu glumă!) în fața efigiei martire a unui Maniu ucis de înaintașii torționari. Ar fi extrem de comod să depistăm în invizibilul profesor de fitness al noilor gimnaști talentul cutărui antrenor de club occidental
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cîini. Am crezut că dacă ne descotorosim de cîini, dacă nu-i mai lăsăm să ne adulmece mîinile și picioarele, devenim dintr-o dată curajoși și puternici. Din ce în ce mai rar, deschidem cărți vechi și ascultăm cornul de vînătoare și zărim în fugă imagini superbe, în care se gudură cîinii. Noi am uitat de cîini. 2004. Nu, n-am uitat, îi împușcăm. Am ieșit cîteva minute pe culoar: de la ferestrele de-aici puteam vedea altă colină. Cîțiva copii, în pijamalele spitalului, bandajați la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
caraghios... Nu le spunea nimeni nimic, zburda lor era un fel de uitare pentru toți. Îi urmăream meticulos, răzbunîndu-mă pe orele de var alb ale rezervei. De jos, de lîngă picioare, s-a ridicat unul din ei, respirînd precipitat, de fugă și de rîs. Ochii mi-au căzut pe calota rasă, nebandajată: petecul căruia de-abia i se scoseseră copcile palpita în ritmul accelerat al bătăilor inimii: lipsind osul, sub pielea plăpîndă inima își divulga activitatea cu o înspăimîntătoare lipsă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pivnicere), îți toarnă zgîrcit (e doar o degustare, nu?) din licorile paradisiace, întrebîndu-te din ochi: Ei?! Gratulări de rigoare. După... bifarea primelor zece standuri, corturile nu mai sînt defel napoleoniene, par ademenitoare alcovuri desfrînate. Să te crucești, nu alta... O fugă (cea din Preludiile pentru orgă ale lui Saint-Saëns?) la Orléans, pentru Muzeul de Artă. Sustrăgîndu-se regulei (mai toate marile muzee franceze sînt foste edificii civile), acesta își etalează capodoperele în clădire specifică, ideală ireproșabilei panotări. Parcurgînd palierele, parcurgi traseul de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum 15 ani, îl văd acum: Musée d'Orsay. Fosta fabuloasă gară, acum fabulos muzeu. Cu deprimarea că doar alerg prin ea, galeria năucește, finalmente, prin senzația comprimării, aici, a secolului Renașterii Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial: distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și ireproșabilă tipografic), la cea ca atare, în fața capodoperei. Distanță hipnotică, aș numi-o, pentru încărcătura... hermeneutică. Să vezi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și trimit fascicolele luminoase doar pe tablourile de o ritoasă modernitate. Chiar în preajma microfonului se află două lucrări executate acum treizeci (!) de ani și care marchează, exact, momentul în care fresca nord moldovenească întîlnită atunci prima oară într-o mirifică fugă de mașină avea să-mi decidă viitorul și decisivu-mi stil. Unul de o cutezanță provocatoare în cadrul tradiționalului lirism local. (Dominat atunci de cei cîțiva maeștri de notorietate, pe care, cu sinceritate, îi veneram, îi venerez încă.) Ei bine, de la aceste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de carieră, pînă la a-i plasa într-un număr de oră veselă. Urmărit, mde, cu zîmbetul subțire al... profesionistului față cu amatorul îngăduit politicos la aceeași masă. Aceeași masă... Aceeași lume... Una total diferită, dacă refacem numai și în fugă istoria românească modernă. Cea care a consemnat închegarea incredibilă a unui întins stat național dintr-o puzderie de forțe atît de centrifuge. Diferită, așadar, de acea lume românească de bună calitate, din mediul căreia s-au ridicat marii diplomați de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la pescuit, dar nezgîrciți a mai scoate frugale carafe. Cînd soarele după-amiezii pocnea neîndurător acoperișul ondulat al atelierelor noastre din Armeană, mă repezeam la tramvaiul din Cucu și, în cîteva minute, eram la Ciric, pregătindu-mi solar și acvatic iminenta fugă la mare. Sau la Sulina. Apropo de ateliere... Și-acum îmi întretai pașii cu scumpetea de coleg de breaslă, care în anii socialismului trîmbițos își vitaminiza ramolismentul juvenil cu principiale sarcini de secretar. Cum să uit acea adunare a breslei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Doar un astfel de autor, erudit, poate deveni scenarist și regizor pentru o nouă imagine a lumii subiectului său, pe care îl alungă din punctul central al mozaicului de tip bizantin, ca să-i dea relief, ca să schimbe continuu punctul de fugă al tablourilor, ca să îl macine în jocul de perspective încrucișate. Lizibilitatea lumii medievale, așa cum apare în cărțile de analiză a textului semnate de Dan Horia Mazilu, este convertită în vizibilitatea pe care acesta o dă schemei unei u-topii, unei forme
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
semna, stereotip, aprobarea meniului, îl elogia pe Onicescu. Se subliniază, de asemenea, cu multă insistență că bolnavii fac baie deseori și că lenjeria este curată. Aici este cazul să subliniem o remarcă pe care Boțan o face cu totul în fugă: "desființarea carcerei". "Bașcele, în care se usita a se închide furioșii și care nu erau decât niște pivniți infecte, s-au desființat și una din camerele de sus s-a prefăcut în celulă având duble gratii la fereastră și gratii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
înainte. Întreaga făptură a acestui profesor le impunea un respect deosebit și toți căutau să nu-l supere cu nimic. În anul școlar 1910-1911, într-o după-amiază, după semnalul clopoțelului de intrare în clasă, un elev întârziat a trecut în fugă pe coridor, pe lângă profesorul Brăescu. Întâmplător, directorul școlii venea din partea opusă. Deși profesorul Brăescu nu a spus nimic elevului, directorul i-a cerut scuze pentru purtarea elevului. Cum scena aceasta s-a petrecut în fața ușii deschise a clasei, deși copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
TUTUNGIU: Autorul construiește un altfel de mit al violenței. Este vorba de individul care violentează o ordine socială, dar nu intrînd violent în acea ordine, ci retrăgîndu-se într-o altă ordine. În ordinea sa interioară. Este ordinea refulării totale, a fugii din obiectiv în subiectiv. Acest personaj nu este un personaj elevat. Este omul comun, avînd poate, ca punct de pornire, personajul lui Sebastian, care îndrăznește să viseze. Dar eroul lui Constantin Popa se mută definitiv în vis. El violentează în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică posibilă la mentalitatea cuplului principal. Replică pe care Mina și Ilie nu au puterea (dorința?) să o mai asculte. Este rezultatul dramatic al abstragerii din social, al fugii de realitate. Dinu Kivu ("Contemporanul", 5 martie 1982) Teatrul Național din Iași la București [...] Cele două cupluri, două familii, din Calul verde, lucrare aparținînd lui Constantin Popa, actor al teatrului și principal interpret în spectacol, refac o experiență în datele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]